Motive sa nu ai mereu incredere in perceptiile tale

Suntem obisnuiti sa credem in impresiile, gandurile si perceptiile proprii. Pentru ca nu ne asteptam sa ne mintim noi insine. Totusi, este bine sa ne intrebam cate reflecta realitatea si cata incredere le putem acorda?

Transfer

Poate ai mai auzit termenul de transfer. Deseori, este folosit atunci cand se vorbeste despre o relatie terapeutica intre un specialist si un client. Acesta din urma, poate proiecta asupra terapeutului anumite sentimente.

Termenul se refera la proiectarea emotiilor, care isi au radacinile in copilarie, asupra unei situatii prezente. Iar acest lucru, il facem in mod constant, fie pentru binele nostru, fie mai putin…

Fiind un proces pe care nu il derulam constient, ne este foarte greu sa identificam faptul ca ceea ce noi percepem sau presupunem, poate nici nu are legatura cu realitatea de aici sau acum.

Am incredere in mine

Suntem astfel proiectati, incat sa avem incredere in ceea ce simtim si ceea ce gandim. De multe ori, uitam ca ceea ce este in mintea noastra, oricat de real pare, nu este neaparat si adevarat.

Mai mult, in relatiile cu cei din jur, tindem sa avem incredere in propriile pareri. Totusi, ne-am putea evalua mai corect daca luam in calcul ca ceea ce simtim, provine mai degraba din ceva ce ni s-a intamplat, decat din ceea ce se intampla acum.

In consecinta, mare parte din felul in care ne percepem pe noi insine si lumea din jur are legatura cu experientele timpurii si adaptarile pe care le-am facut mediului inconjurator.

Copilaria mica

De mici, invatam sa ne adaptam mediului inconjurator ca metoda de supravietuire. Gandeste-te numai ca senzorial, incepi sa te dezvolti cu trei luni inainte de nastere.

Multe dintre circuitele neuronale sunt „sedimentate” in primii sase ani de viata. Practic, in aceasta perioada, evenimentele care se petrec, ne formeaza reactivitatea pe care o vom manifesta de-a lungul vietii.

Orice trauma pe care o experimentam in aceasta perioada, va influenta major felul in care percepem lumea din jur.

Stilul de atasament din copilarie, va deveni un tipar, pe care il vom repeta in relatiile noastre viitoare, influentand modul in care percepem interactiunile interpersonale.

Astfel, putem creste intrebandu-ne mereu daca sa avem incredere in cei din jur sau daca este in regula sa ne exprimam propriile sentimente.

Ajungem, modelati de experientele trecute, sa credem ca cei din jur seamana cu familia noastra, ca pot fi critici, pot incerca sa ne controleze, ne pot respinge sau pot fi prea posesivi. Totodata, la randul nostru ii vom trata pe cei din jur tot prin prisma acestor modele.

Putem face diferenta?

Bineinteles, este foarte important sa avem incredere in noi insine. Dar uneori perceptiile ne sunt intunecate de tipare cu care ne-am format si criticul interior, punand la indoiala tot ceea ce se intampla in jur.

Incercand sa intelegem felul in care ii percepem distorsionat pe cei din jur si care sunt evenimentele trecute care ne-au determinat sa apreciem astfel lucrurile, putem invata sa diferentiem.

O modalitate de a intelege ce ni se intampla este sa ne analizam brusca schimbare a dispozitiei intr-o anumita situatie.

Putem sa ne urmarim daca reactionam rational la o situatie de viata sau la rascolirea unor sentimente din trecut cu care ne-am mai confruntat si in alte randuri.

Putem identifica ce anume a atras emotiile resimtite. O intrebare din partea cuiva? Un raspuns dezinteresat? O sfidare?

Daca ajungem la concluzii precum: „este prea intruziv”, „nu ii pasa de mine” si „nu contez pentru el” putem lua in calcul ca sunt vulnerabilitati ale noastre toate aceste intrebari, fara legatura reala cu persoanele din jur.

Tindem sa fim exagerat de sensibili la situatii care ne-au ranit in trecut. Uneori, chiar cautam sa interpretam gresit, pentru a potrivi realitatea tiparului cu care ne-am obisnuit.

Totusi, este mai sanatos sa invatam treptat sa evaluam corect situatiile si sa controlam raspunsurile vindecandu-ne trauma.

Foto: 123rf.com