Nevoia de control poate fi declanșată de părinții prea autoritari

Nevoia de control este o problemă atât pentru persoana care o manifestă, cât și pentru cei din jur. Iar sursa ei o regăsim în copilăria mică. Iată o explicație.

Citește și:

Ce se întâmplă când rămânem prea mult timp în zona de confort

Vrei să-ți crești inteligența emoțională? 5 întrebări pe care să ți le pui la finalul fiecărei zile

În drumul spre maturitate, cel care pornește de la copilărie, trece prin adolescență și ne aruncă în lumea oamenilor mari, învățăm că trebuie să respectăm limite, să avem o conduită morală, să ne abținem de la unele lucruri și astfel să ne adaptăm realității exterioare. Pe scurt, începem să acceptăm faptul că alții au un anumit control asupra noastră.

Nevoia de control pe care o manifestă anumite persoane se traduce printr-o dorință puternică de a controla comportamentul, timpul, chiar și emoțiile altor persoane. În general, ceea ce pare a fi imposibil de controlat…

Se spune că ceea ce meritai și simți că nu ai primit este ceea ce vei căuta să obții toată viața. Controlul nu face rabat de la această regulă.

Totul pornește din copilărie, locul unde mici fiind, copiii sunt dependenți de cei mari. Odată trecuți de primul an de viață, învață încet-încet mersul biped și încep să lege câteva cuvinte. Aceste două achiziții foarte importante, alături de multele dezvoltări fizice, îi aruncă într-o lume complet nouă pe care abia acum încep să o descopere.

În acest cadru intervin părinții. Ei au rolul de a pune limite decente, dar și de a încuraja copilul să exploreze mediul, să experimenteze cu lucrurile din jur sau să aibă porția lui de libertate.

Cu timpul, interdicțiile parentale sunt interiorizate de copilul, în psihicul lui, drept legi ce guvernează viața psihică dar și pe cea exterioară.

Astfel, copiii vor internaliza reguli menite să îi încurajeze, să îi consoleze sau să îi ajute în viață. Practic se creează o nouă structură psihică ce are rolul de a gestiona emoțiile în funcție de „ce e bine și ce e rău”.

 

Interdicțiile severe și autoritatea în exces

Uneori, din diverse motive, părinții pun interdicții severe și își exercită autoritatea foarte puternic asupra celui mic.

În acest caz copilul își va îmbogăți viața psihică prin preluarea atitudinilor părinților în psihicul său, cu bune și cu rele. El își va forma astfel o instanță care emite interdicții interioare și va trăi sub presiunea numeroaselor reguli severe.

El va dori să aibă libertate, iubire,  dar părintele interior îi va spune: „Nu ai voie”. Așa că, sub influența puternică a psihicului, el va avea un conflict interior pregnant, între ceea ce vrea el și ceea ce îi este interzis. Dorința de a controla vine întocmai din acest loc.

„Dacă eu îmi doresc ceva și voi, părinții, nu îmi dați voie, îmi iau eu singur.” Prin control, persoana în cauză va încerca permanent să demonstreze ceva părinților. Va încerca să arate că el poate, că are dreptul, în pofida celor interzise.

Dar acest drum este unul cu două tăișuri. Pe de-o parte copilul ajuns acum mai mare va încerca să controleze pentru a demonstra că poate, iar pe de altă parte, o altă forță din interiorul lui îi va sabota acest comportament de control, pentru că dacă ar reuși să controleze așa cum dorește el, ar trece peste interdicții.

În asemenea situații, prețul plăcerii este vinovăția. Iar din acest motiv, astfel de comportamente și conflicte interioare pot fi rezolvate în cadrul terapiei.

 

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

Tel.: 0761.517.763

www.seeberger.ro

Foto: shutterstock.com