Nu te lăsa definită de propriile gânduri

Suntem obișnuiți să avem încredere în gândurile noastre, dar pierdem din vedere esențialul. Noi nu ne rezumăm la ele.

Citește și:

Cum să renunți la scenarii negative și îngrijorări nefondate

Decizii proaste: Cum să te ierți pentru propriile greșeli

Creierul nostru beneficiază de capacitatea de a fi atent. Nu la tot ce ne înconjoară, pentru că stimulii sunt mult prea numeroși și nu ar face față. Așadar, alege să ofere atenție, selectiv, celor din jur. Iar, uneori, renunță și acest lucru și variază între trecut și viitor.

Nu ai fost niciodată copleșită de greșelile din trecut? De relația aceea încheiată în urma căreia ai suferit? De eșecul avut la serviciu? Sau, poate te îngrijorezi pentru ceva ce încă nu s-a petrecut? Nu este nicio noutate, cu toții facem aceste lucruri. Asta nu înseamnă că ne sunt și utile.

Te-ai întrebat vreodată dacă ceea ce este în mintea ta este și adevărat? Este un întreg univers acolo, construit din percepții, idei generate de experiențe trecute, etc. Dar, oare, este adevărat?

De cele mai multe ori nu, pentru că totul este cât se poate de subiectiv. Dacă vorbim de lucruri demonstrate prin fapte, atunci putem avea certitudinea unui adevăr. Dacă vorbim despre gânduri, atunci ele conțin, deseori, din păcate, fricile noastre.

Fă un exercițiu și propune-ți să îți urmărești gândurile. Tehnica se numește și mindfulness. Observi un critic interior? Este vocea aceea care te critică, te judecă, te copleșește și, deseori, îți inhibă acțiunile. Este și vocea care anticipează totul negativ.

„De ce să merg la petrecere când știu că nu mă voi simți bine? Nici nu am cu ce să mă îmbrac! Iar eu nu știu să dansez și probabil nu voi avea cu cine să conversez.' Acesta este un posibil scenariu.

Află că vocea aceasta nu este deloc a ta. Te-ai gândit la asta vreodată? Deși te-ai obișnuit să îți auzi criticul, el nu este creația ta personală.

Este un cumul de experiențe cu care vii din copilărie. Poate conține lucruri pe care ți le-au spus părinții tăi sau pe care tu le-ai înțeles din comportamentele lor. Dar este străină de tine, oricât de obișnuită ești cu ea. Primul pas este să observi când apare.

Următorul, să nu urmezi indicațiile lui ci să treci mai departe. Arată-ți înțelegere și compasiune. Atunci când îți vine în minte o critică, încearcă să te încurajezi singură. Nu vei reuși din prima, dar este un exercițiu pe care trebuie să îl repeți pentru a avea rezultate.

Pe scurt, ar trebui să ne încredem mai puțin în ceea ce este în mintea noastră și să preluăm controlul. Totuși, o vorbă spune că ajungi să fii ceea ce gândești despre tine. Atunci, nu ar fi util să ne împrietenim mai mult cu propria persoană?

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Nu te lăsa definită de propriile gânduri
Nu te lăsa definită de propriile gânduri

Suntem obișnuiți să avem încredere în gândurile noastre, dar pierdem din vedere esențialul. Noi nu ne rezumăm la ele.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste