Nu-ti fie frica de singuratate

 

Frica, in general, ne face sa luam decizii nu tocmai bune, iar teama de singuratate poate fi unul dintre motivele pentru care acceptam relationari toxice. Pe de alta parte, insingurarea ne consuma, dar ne si poate recompune, ca pe un puzzle, in varianta noastra cea mai buna. Despre toate acestea ne vorbeste Simona Druncea, psiholog clinician.

 

Frica de singuratate nu este nicidecum ceva nou si vine, cel mai probabil, din nevoia noastra de a ne oglindi, defini, dezvolta, de a ne bucura prin relatiile cu semenii nostri.

Exista, bineinteles, si persoane mai introvertite sau firi artistice, care se bucura de singuratate ca de o sursa de bine – decuplarea de la zgomotul pe care il aduce cu sine secolul vitezei.

In general, oamenii care se simt singuri, sunt predispusi la modulari afective, la manifesta schimbari bruste de comportament, ranchiuna, resentimente, critici, nu au compasiune fata de sine sau de ceilalti. De multe ori, se simt neintelesi si au tendinta sa se izoleze ori sa ii blameze pe ceilalti pentru esecurile lor.

Depresia, desi este o stare sufleteasca grea, ne aduce mai aproape de sine, cu conditia sa nu se prelungeasca pe o perioada prea mare, deoarece mecanismele neuronale se modifica semnificativ, ajungand ca modul de manifestare sa fie conditionat de felul in care neuronii au invatat sa creeze sinapsele neuronale.

Pentru a intelege mai bine situatia aceasta, va recomand filmul What the Bleeep Do We Know. Rolul gandirii este semnificativ potentat de intentiile noastre, iar daca vointa noastra este sa ne simtim bine, intregi si fericiti, acest lucru este posibil daca fiecare lucreaza la dezvoltarea sa personala.

 

Responsabilitatea propriei vieti

Singuratatea devine o fuga de viata atunci cand ne-am epuizat toate resursele de care suntem constienti, nestiind ca mai avem de cautat in sine si in ceilalti comorile care abia asteapta sa fie redescoperite.

Cateodata, singuratatea este sansa care aduce reparatia in fata esecului, iar daca nu ne cunoastem resursele personale sau ideile generatoare de bine, asta se intampla pentru ca nu am invatat inca sa dezvoltam un mod de gandire si simtire care sa ne ridice din „groapa in care ne aflam momentan.

In textele alchimice, simbolistica mortii este vazuta ca o regenerare, asa cum si o persoana, prin insingurare, deconectata cu totul de la sine si de exterior, poate parea moarta, desi nu este, ajungand, de cele mai multe ori, la renastere.

O analiza personala alaturi de un psiholog sau psihoterapeut, ar putea revela motivele starii respective si resursele cu potential regenerator.

 

Singuratatea pozitiva

Singuratatea poate fi o oportunitate prin care ne putem regasi pe sine, dincolo de mediul social si relatiile sociale, de a reflecta asupra conditiei noastre ca fiinta spirituala, de a ne accesa resursele interioare si de a activa uneori capacitati personale nedescoperite, creative, care pot aduce beneficii si altora prin actele de bunatate sau compasiune.

 

Componenta sociala

Singuratatea ne poate accentua predispozitiile si fricile personale. Deoarece suntem fiinte sociale, prin contactele cu semenii ne mentinem sanatatea si imunitatea la cote normale – asta, bineinteles, in conditiile in care relatiile sunt sanatoase sau armonioase.

In lipsa contactului social, exista tendinta de asa-zisa salbaticire, fara preocupari care pot umple golul resimtit.

 

Frici

Uneori, singuratatea ne poate activa si celelalte frici sau umbra personala, acea parte din noi pe care, in general, nu o putem exprima din cauza regulilor sociale ori a complexelor personale.

Desigur, procesul poate fi dureros, chiar asemanator unei depresii, dar, in tot acest timp, resursele interioare si potentialul personal ne pot veni in ajutor, conturand inceputul unei  renasteri.

 

Alegeri neinspirate

Probabil ca, din teama de singuratate, vom accepta pe oricine in anturajul nostru, doar pentru a ne simti vii, chiar daca relatiile respective nu ne implinesc, asta accentuand de multe ori sentimentele mai putin pozitive sau, dimpotriva, ancorandu-ne in realitatea prezenta.
 

Cum scapam de frica de singuratate

Renunta la aceasta teama! Doar „de ce iti este frica nu scapi, nu? Daca vom cultiva ganduri si asteptari pozitive, in timp, ne modificam vibratia energetica si cunoasterea despre sine si lume, caci corpul nostru are un camp magnetic care rezoneaza cu tot ce exista in jurul sau, iar inconstientul colectiv (despre care vorbeste Carl Gustav Jung in operele sale) este prezent in mintea tuturor oamenilor, animalelor, in plantele, locurile, evenimentele prezente, trecute si viitoare.

 

Ce hraneste teama de singuratate

Teama de esec si cea de refuz, perfectionismul, tendinta de a fi critic cu sine si cu ceilalti, stima de sine scazuta, rusinea de a nu fi cel mai bun, de a nu avea ceea ce au altii, nascuta din greseala pe care multi dintre noi o facem: ne comparam cu cei din jur si uitam sa vedem ca suntem unici, minunati, buni.

 

Sfaturi pentru anturaj

Cand cineva drag noua are o teama acuta de singuratate, mentionarea conditiei de insingurare fie il ridica, fie il afunda si mai mult.

Avem nevoie de istetimea si delicatetea de a-l simti, prin conectarea la intelepciunea sinelui, care stie si intelege tot. Probabil ca invitatiile din partea anturajului de a lua parte la activitatile comune ar putea fi eficiente.

Am vazut odata, intr-un film, o scena in care o doamna care se afla in India, a simtit brusc o stare de insingurare si statea toata ziua in holul hotelului, pe un scaun, fara sa vorbeasca, fara sa se uite la nimeni, fara sa se miste.

Doar exista si respira. La un moment dat, un domn a remarcat-o si si-a rugat sotia sa mearga si sa stea in fiecare zi alaturi de ea.

Dupa o saptamana, doamna s-a ridicat, i-a zambit binefacatoarei si a iesit sa se plimbe. Cateodata, simpla prezenta si manifestarea  iubirii neconditionate pot aduce pacea.

Alteori, sunt necesare alte manevre de resuscitare, care se materializeaza treptat,  pe masura ce sunt efectuate, ca si in cazul de mai sus.

Purtam cu noi toata istoria noastra prin inconstientul colectiv si, iar cum traim intr-o lume duala, de alb/negru, rece/cald, bine/rau etc., totul este in continua schimbare, iar daca un lucru se manifesta in viata noastra, sa ne amintim ca alaturi este si opusul sau.

Echilibrul nu este imposibil de realizat, doar ca necesita intentie, dedicatie, perseverenta, nadejde si, mai ales, dragoste.

 

Simona Druncea este psiholog clinician, consilier psihologic de orientare jungiana, tel.: 0740.661.859. simona.druncea@gmail.com.

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Nu-ti fie frica de singuratate
Nu-ti fie frica de singuratate

Frica, in general, ne face sa luam decizii nu tocmai bune, iar teama de singuratate poate fi unul dintre motivele pentru care acceptam relationari toxice. Pe de alta parte, insingurarea ne consuma, dar ne si poate recompune, ca pe un puzzle, in varianta noastra cea mai buna. Despre toate acestea ne vorbeste Simona Druncea, psiholog clinician.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste