Orgoliu cronic? Cum ne afectează în cuplu, la job și în relația cu copiii
Ții morțiș să ai dreptate? E sănătos să ne mai și înșelăm! Află cum te afectează orgoliul la serviciu, în cuplu și la ce comportamente e cazul să renunți.
La job
Toți avem o doză de orgoliu şi, personal, nu ştiu pe nimeni care să-şi stăpânească în totalitate orgoliul. Însă atunci când ai o mască de puternic, de atoatecunoscător, şi cazi de sus, durerea e mare.
Fiecare dorește să îi fie recunoscute calitățile și, prin energia aprecierii, a respectului și valorii personale, stima de sine ne poartă către căi nebănuite.
Dacă la serviciu orgoliul te reține să-ți recunoști greșelile, e un semn că nu-ți asumi responsabilitatea propriilor acțiuni.
Părerea bună pe care o are orgoliosul despre sine trebuie susținută și prin profesionalism, cunoștințe și abilități necesare ducerii la buna îndeplinire a sarcinilor de serviciu.
Citește și:
Oamenii orgolioși nu sunt capabili de iubire adevărată
De ce unii oameni nu-și cer scuze niciodată
Atunci când nu eşti sigur de ceea ce gândeşti sau eşti neinformat, este bine să nu încerci să-i convingi pe toţi ceilalţi că e cum spui tu, doar ca să-ţi hrăneşti orgoliul.
De asemenea, părerea prea bună despre sine, ca un soi de îngâmfare, trufie şi încăpăţânare, te poate îndepărta de colegii de muncă. Iar şeful va simți nevoia să concureze cu tine pentru supremație.
De aceea, este bine ca ogoliul să fie ținut sub control şi să-ți spui punctul de vedere când e nevoie, fără să epatezi ori să sfidezi.
Dacă orgoliosul are dreptate în ceea ce susține, este indicat să asculte și o altă părere, o altă perspectivă. Învață să acționezi cu diplomaţie, folosește orgoliul în avantajul tău și găsește soluţii pentru situaţiile tensionate de la serviciu.
În cuplu
De multe ori, orgolioșii sunt atât de legați de ostilitatea și orgoliul lor, încât sunt capabili să-și pună în pericol relația de cuplu și propria fericire, doar pentru a demonstra că au dreptate și că partenerul a greșit. Găsirea vinovaților și pasarea responsabilității în exterior nu sunt deloc constructive.
În mintea orgoliosului este adânc înrădăcinată tendința de a da vina pe celălalt, după care urmează faza de judecare și cea de respingere sau de pedepsire a presupusului vinovat.
La baza acestui comportament se află frustrarea de a nu fi acceptat și iubit pe deplin, de a nu fi înțeles, sprijinit, alinat.
Egocentrismul, vanitatea, aroganța, mândria sunt mecanisme prin care oamenii încearcă să-și demonstreze importanța, dar, de fapt, ascund nevoia iubirii de sine, de a se descoperi cu adevărat, dincolo de limitarea dată de ego.
Egocentrismul este folosit de unii pentru a compensa teama fundamentală că ei nu contează. Manipularea afectivă, diversiunile, jocurile duble, inconsistența fac imposibilă relaționarea în termeni convenabili pentru ambele părți.
Părintele tiran
Un părinte care vrea să aibă mereu dreptate este tiran, el nu permite copilului să-și dezvolte o personalitate armonioasă, îl modelează după visele și idealul său de viață – asta, dacă cel mic nu găsește puterea să se răzvătească, să creeze granițe de delimitare de psihicul părinților, care devin, din iubitori, devoratori.
Practic, prin această presiune de a le fi ascultată vocea, părinții taie aripile copilului, îl umplu de frică, nesiguranță, și micuțul va fi urmărit toată viața de o voce critică, judecătoare, impunătoare, avidă de control.
Ulterior, va avea o stimă de sine scăzută, va fi adultul care se teme să spună „nu“, care le face tuturor pe plac pentru a primi iubire, acceptare, apreciere, va fi perfecționistul care se sacrifică pe sine și nu știe să găsească echilibrul între cerere și ofertă.
El se va oferi cu totul, neglijându-se pe sine sau umilindu-se. Dacă urmează tiparul parental, preluat inconștient, prin imitare, va deveni adultul care ține morțiș să aibă dreptate în toate situațiile, ceea ce îl îndepărtează de potențialul său și de valențele pozitive ale sinelui.
Greșeala constructivă
Atunci când ești relaxat și știi să îți prețuiești partenerul de dialog, e posibil să te îmbogățești cu informații pe care nu le puteai primi dacă ai fi stat în postura orgoliosului știe tot, care are toate urechile și canalele închise din teama de a nu afla că a greșit sau că nu a fost perfect.
Să nu fii perfecționist și orgolios e un semn de libertate interioară, care îți permite să te accepți și să te apreciezi așa cum ești, cu plusuri și minusuri, conștient că viața e o scenă cu multiple lecții de practicat și asimilat.
Să fii deschis să primești și alte informații dincolo de opiniile tale este un semn de putere și protecție de sine. De ce să te împovărezi cu masca perfecționistului?
Orgoliul este o povară imensă, un trofeu greu de susținut, care te consumă în timp și îți direcționează energia vitală doar pe anumite funcții psihice.
Când lași jos greutatea măștii, te conectezi la adevăratele tale resurse, iubirea ce transcende dincolo de puterea orgoliului îți aduce căi și soluții pe care nu te-ai fi așteptat să le cunoști din poziția de încordare existențială pe care o aduce orgoliul exacerbat.
Orgoliosul cronic…
… poate fi identificat mai ușor după următoarele atribute: vrea să arate celor din jur că are dreptate și că ceilalți greșesc; încearcă să schimbe felul în care gândesc cei din jur, având convingerea că modul lor de a gândi este complet deplasat; îi plac oamenii care îi fac permanent complimente;
vrea să dea impresia de putere, de câștig în orice circumstanță; nu suportă să fie contrazis; atunci când face o faptă bună, o face doar pentru a-i fi recunoscute meritele în public;
în general, vorbește grăbit și repede, încercând să obțină confirmarea că are dreptate; are mereu impresia că știe deja tot ce se povestește, și va folosi des sintagma „știam asta“.
Social media și orgoliul
În mediul online, se întâlnesc persoane diverse, mai mult sau mai puţin echilibrate. Unele au graniţe fragile între real și imaginar sau sunt dornice să impresioneze, să se valideze virtual, să îşi umple goluri afective.
Astfel, oamenii ajung să fie colecționari de like-uri şi sunt dispuși să plătească orice preţ pentru un minut de glorie, pentru a se identifica cu vedete pe care le admiră sau pentru a le surclasa.
În social media, interacţiunea are loc zilnic, în special prin mesajele şi statusurile de pe Facebook şi Twitter, prin like-urile, partajările care reprezintă suportul şi încurajarea.
Pozele pot fi, de asemenea, simboluri ale frumuseţii şi acceptării. Astfel, nevoia de a fi primul, cel mai bun, cel mai admirat, sădește în sufletul orgoliosului nevoia de grandoare și adulare socială.
El se hrănește cu aprecierile din mediul virtual și se simte validat prin prisma recunoașterilor sociale. Unii orgolioși ajung chiar să se lanseze în denigrarea publică a concurenței, considerându-se superiori și foarte la modă.
Nevoia orgoliosului de a fi mereu cel mai frumos, deștept, important poate fi exacerbată și datorită comparațiilor, la care se supune vizionând diverse surse de informații care prezintă în mod repetat realizările și viața minunată pe care o duc unii dincolo de mediul virtual.
Astfel, dacă orgoliosul nu folosește stimulii și informațiile ca pe o sursă de inspirație și creștere personală, dacă nu recunoaște și valoarea celuilalt, stima de sine îi este afectată și se poate instala depresia.
În social media se promovează un ideal feminin sau masculin mereu în formă, bronzat, aranjat, degajat, de multe ori rezultatul photoshopului, care stimulează negativ o persoană cu stimă de sine scăzută, dar extrem de competitivă și orgolioasă.
Astfel, orgoliosul va încerca să imite modelul acesta, renunțând la valorile personale, lucru care, la femei, duce la instalarea tulburărilor de alimentație, manifestate prin bulimie sau anorexie.
Ce e de făcut?
Există mai multe căi de a te raporta la acest gen de personalitate: cu asprime, imitând – spre reflectare și trezire – comportamentul celuilat;
cu iubire, ajutându-l să conștientizeze că nu este necesar să se lupte; punând limite și afirmându-ne dreptul de a fi tratați cu respect, fără aere de superioritate, tendințe de manipulare sau intimidare.
Depinde de fiecare cum rezonează cu orgoliul celuilalt și ce metodă de șlefuire a abilităților sociale și relaționale alege.
Simona Druncea este psiholog clinician şi consilier psihologic de orientare jungiană; tel.0740.661.859, [email protected] facebook: https://www.facebook.com/simona.druncea
