Perfectionismul distructiv

Departe de a fi o conditie a productivitatii sau a creativitatii, obsesia perfectiunii (ori, mai precis, consecintele sale in plan comportamental) poate avea repercusiuni si in sfera functionalitatii optime (normale) a psihismului si a organismului.

 

Desi s-a numarat printre caracteristicile unor mari personalitati din arta, stiinta si sport, pentru multi altii, perfectionismul s-a dovedit un obstacol, sau o cale pe care s-au ratacit, intrucat ambitia care decurge din el transforma munca prestata intr-o sarcina cu mult mai dificila – mai ales in punctele in care proiectul trebuie demarat si in care trebuie incheiat. Tendinta de a tergiversa este, probabil, cel mai puternic factor inhibitor cauzat de atitudinea incapatanarii perfectioniste.

Desi tergiversarea se confunda, adesea, cu apanajul omului lenes, ea este, uneori, o consecinta a ambitiei de a face totul fara cusur. Pe fondul acesteia, sunt stabilite obiective vulnerabile din punctul de vedere al realismului (desi, in clipa deciziei, suna foarte bine), asa incat, in momentul actiunii necesare, perspectiva lor provoaca frica de a incepe sarcina. Acest caz este frecvent in cazul celor a caror stima de sine este strans legata de dinamica succesului. Teama de esec impune o dificultate suplimentara in etapa incipienta a sarcinii.

Esecul rapid, inregistrat in mod repetat, induce deprinderea cu blazarea si cu un sentiment al neajutorarii : „indiferent de ce fac, nu este niciodata suficient de bine'. Elanul emotional fiind retezat, sansele unei productivitati sporite devin practic nule.

Cea mai adecvata maniera de a eluda riscurile prezentate de ambitie, de lipsa realismului si, subsecvent, de catre demoralizare si de teama, este abandonarea patimii perfectioniste si ignorarea laturii negative a unui plan, posibil, lacunar. Orice proiect va fi abordat prin alcatuirea unui plan rezonabil, posibil, si prin utilizarea unui set de mijloace care nu trebuie apreciat mai mult decat „acceptabil'.

Pe parcursul executarii sale efective, planul poate fi reconfigurat, imbunatatit, iar mijloacele – adaptate si imbogatite. Dificultatea de a gasi, inca din start, mijloacele „perfecte' si de a alcatui, inainte de toate, un plan impecabil, este motivul pentru care multe sarcini se incheie inainte de a incepe.

Cel mai important – si mai greu – este tocmai inceputul, pentru ca atunci se creeaza balansul care te propulseaza inainte. Legea gravitatiei, formulata de Newton, stipuleaza ca „un obiect inert tinde doar sa ramana inert'. Astfel, de ce ar avea sanse de reusita o persoana careia ii e teama sa inceapa o sarcina? Anxietatea este cauza majora a tergiversarii, iar constiinta ca startul este etapa cea mai dificila si cea mai importanta reprezinta calea de a depasi aceasta anxietate.

Apoi, este necesara disocierea mentala dintre performanta si valoarea proprie. Nu lipsa capacitatilor personale duce la esec, ci stabilirea unui obiectiv nerealist. Asemenea ambitii nu au legatura cu valoarea individuala, ci sunt, pur si simplu, contraproductive. Productivitatea creste, din punctul intelegerii acestei realitati, proportional cu perspectiva rezonabila asupra muncii si asupra sinelui.

 

Autor: Tudor Logofatu

Sursa: psychologytoday.com

Foto: Shutterstock

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Perfectionismul distructiv
Perfectionismul distructiv

Departe de a fi o conditie a productivitatii sau a creativitatii, obsesia perfectiunii (ori, mai precis, consecintele sale in plan comportamental) poate avea repercusiuni si in sfera functionalitatii optime (normale) a psihismului si a organismului.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste