Perfectionismul, totul sau nimic

A fi bun nu e suficient in societatea noastra, a fi cel mai bun e ceea ce ni se cere de la inceput in orice. Ca te apuci de un job nou, ca lupti sa arati bine sau sa iti gasesti un partener, incerci sa dai tot ce ai mai bun!

Dar ce ne facem cand nu mai ramane loc de incercare si totul devine o lupta viata si pe moarte, un pariu cu miza „totul sau nimic”? Ne putem gandi daca nu cumva suntem perfectionisti…

Ce inseamna perfectionismul?

Conform Societatii Canadiene de Psihologie, perfectionismul este o trasatura de personalitate multidimensionala asociata cu numeroase probleme psihologice, de relationare si de dezvoltare personala. Nu este considerata o boala, dar poate produce numeroase dificultati in viata adultilor, adolescentilor si chiar a copiilor.
Psihologul Randy O. Frost, profesor la Smith College, care a studiat peste 20 de ani problematica perfectionismului, a consemnat intr-un studiu aparut in Psychology Today urmatoarele trasaturi care ne pot face sa aflam daca suntem sau nu perfectionisti:

  • Daca cineva se descurca mai bine intr-o activitate de la scoala sau serviciu, atunci ma simt de parca nu m-as descurca deloc in acea activitate.”
  • Alti oameni par sa isi impuna standarde mai joase decat mine.
  • Parintii mei vor sa fiu cel/cea mai bun/a in orice.
  • In copilarie, eram pedepsit/a daca faceam greseli.
  • Risc sa raman in urma in munca mea pentru ca repet lucrurile la nesfarsit.
  • Exactitatea este foarte importanta pentru mine.

De aici, cercetatorul deduce doua tipuri de comportament specific perfectionistilor:

Grija pentru greseli:
perfectionistii considera ca orice eroare inseamna un esec si duce la pierderea respectului celor din jur.

Standarde foarte inalte: Nu doar ca isi stabilesc standarde foarte inalte, dar le acorda si o importanta deosebita in auto-evaluare.

O cercetare de la Universitatea Curtin din Australia a aratat o alta caracteristica a gandirii perfectioniste si anume principiul „totul sau nimic”. Pe baza testarii a 251 de participanti, s-a observat ca perfectionistii tind sa aleaga raspunsuri de genul „Consider ca fie stapanesc situatia cu totul, fie nu am niciun control asupra ei” sau „consider ca fie ma inteleg foarte bine cu oamenii, fie nu ma inteleg deloc”.

Paul Hewitt, un cercetator de la Universitatea British Columbia, Canada a studiat perfectionismul timp de 14 ani si a gasit ca exista 3 tipuri de perfectionisti:

Orientati catre sine: cred ca trebuie sa fie perfecti.
Orientati catre ceilalti: ceilalti trebuie sa fie perfecti, sa se ridice la nivelul asteptarilor.
Perfectionisti sociali: cred ca trebuie sa fie perfecti in cazul in care cineva ii observa.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Perfectionismul, totul sau nimic
Perfectionismul, totul sau nimic

A fi bun nu e suficient in societatea noastra, a fi cel mai bun e ceea ce ni se cere de la inceput in orice. Ca te apuci de un job nou, ca lupti sa arati bine sau sa iti gasesti un partener, incerci sa dai tot ce ai mai bun!

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste