Petrecem sase ani din viata visand

Ce sunt, de fapt, visele?

Mihaela Sindie:
Din punct de vedere psihologic, visele fac parte din procesul imaginatiei, deoarece creierul opereaza informatiile prin imagini. Pentru creier, imaginea este ca o holograma: exista si nu exista in acelasi timp.

Aceasta holograma poate fi creata de stimuli externi prin intermediul organelor de simt, de actul imaginatiei sau de mecanismul de producere a visului. Pentru creier, este egal daca imaginea este perceputa, imaginata sau visata.

O parte din timpul petrecut in somn, creierul il aloca producerii viselor. Ele au loc in stadiul REM al somnului, asa-numitul somn paradoxal, in care globii oculari se misca activ sub pleoape, undele cerebrale arata o activitate intensa a creierului, ca si cum ai fi treaz, dar, de fapt, nu te poti misca.

Esti activ, desi dormi. Aceasta nemiscare este provocata de mediatori chimici care blocheaza contractiile musculare pentru a impiedica asa numitul acting-out in timpul visului. Daca nu blocheaza, cel care viseaza s-ar manifesta ca in vis: s-ar lovi, ar alerga, ar striga, etc.


La ce ne folosesc ele?


M.S.:
Visele traduc in imagini gandurile, emotiile si experienta de zi cu zi ale unei persoane. Exista diferite teorii privind originea si rolul viselor, dar scopul real este inca necunoscut.

Visele sunt strans asociate cu psihologia umana. Cercetarile arata ca, in medie, pe parcursul vietii, o fiinta umana petrece aproximativ sase ani si in jur de doua ore in fiecare noapte visand.

De ce avem vise si cum le interpretam? Iata cateva functii ale visului: exprima si implineste dorintele ascunse, reorganizeaza gandurile, amintirile, consolideaza memoria, modifica scheme mentale, regleaza activitatea psihica, modifica starea emotionala, gestioneaza si proceseaza stresul, evenimentele traumatice, tensiunile. Visul face ceea ce noi nu reusim in stare de veghe.


Ne spun visele ceva despre noi insine?


M.S.:
Prin intermediul visului putem sa aflam despre noi lucruri pe care in starea de veghe nu le constientizam. Informatiile pe care le primim din mediu sunt, intr-o mica parte, constientizate, deoarece atentia este indreptata voluntar catre anumiti stimuli.

Cealalta parte de informatii nu se pierde, ci este inregistrata de catre creier si este depozitata intr-un rezervor imens, care este inconstientul. De aici, atunci cand este nevoie sa se faca apel la acele informatii, ele sunt actualizate si folosite, manifestandu-se sub forma visului sau a intuitiei.

Mai mult decat atat, putem avea vise premonitorii, adica vise in care visam ceva si acel lucru se intampla a doua zi sau peste un timp. Acest lucru este posibil datorita dublului acces: pe de-o parte la inconstientul personal care contine informatii despre noi si, pe de alta parte, avem acces la inconstientul colectiv, universal, care contine experienta si intelepciunea umanitatii.


Visam toti? De ce nu ne amintim ceea ce am visat?

M.S.: Intr-un studiu asupra somnului si visului, au fost folositi ca subiecti studenti la Psihologie. In acest experiment, li s-a permis sa doarma opt ore, insa au fost treziti imediat ce se instala stadiul REM al somnului, nedandu-le posibilitatea sa viseze.

Totusi, subiectii s-au confruntat cu dificultati de concentrare, iritabilitate, halucinatii si semne de psihoza dupa numai trei zile. In faza a doua a experimentului, dupa trei zile, au fost lasati sa doarma neintrerupt, permitandu-li-se sa viseze.

S-a constatat cu uimire ca, in urmatoarele nopti, subiectii au visat mai mult decat in mod obisnuit. Cu alte cuvinte, visul este o activitate normala a creierului, astfel ca, de fiecare data cand dormim, visam.

Avem impresia ca nu am visat, insa in realitate se intampla sa nu ne aducem aminte ce am visat. Un somn fara vise are loc in faza de somn profund sau in starea de coma.

De cele mai multe ori, uitam imediat, la trezire, ce am visat in timpul noptii sau ne aducem foarte vag aminte unele imagini, care au fost mai pregnante. Se intampla deseori ca in timpul zilei sa ne aducem aminte de un vis pe care l-am avut in timpul noptii.

De obicei, retinem visele cu o puternica incarcatura emotionala sau visele in care senzatiile fizice sunt foarte puternice.
 

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2 3
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Petrecem sase ani din viata visand
Petrecem sase ani din viata visand

Ne intrebam daca au vreo semnificatie pentru viitor, daca spun ceva despre inconstientul nostru sau despre problemele de rezolvat. Ne petrecem cativa ani de viata cu ele. Atunci nu ar merita ceva atentie stiintifica? Interviu cu Mihaela Sindie, psiholog, psihoterapeut cognitiv comportamental, specialist in interpretarea viselor, doctorand la Universitatea Sigmund Freud din Viena.
 

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste