Pisica, un terapeut cu blana

Terapie prin tors… Poate ca numele te face sa zambesti, dar o pisica are veritabile puteri terapeutice. Ne face sa fim mai calmi, ne alunga insomnia si ideile negre. Daca esti alergic… ghinion. Ai ratat sansa de a te relaxa avand un ghem blanos si simpatic la picioare.

 

„Cand vin seara acasa, obosita si stresata si fara chef de vorba cu altcineva, imi iau pisica in brate si ii povestesc ce mi s-a intamplat.

Se ghemuieste langa mine si ma lasa sa vorbesc fara sa ma contrazica, iar torsul ei calm ma linisteste. Cand nu mai am nimic de spus, o mangai in tacere si incet, incet, ajung la o stare de liniste si de pace sufleteasca inegalabila.

Mai multe studii recente arata ca oamenii care au un animal de casa traiesc mai mult si sunt mai putin stresati. Orice proprietar constata beneficiile aduse de amicul cu blana, fara a le putea explica.

Discutiile despre aceste animale nu lasa pe nimeni indiferent. „Eu eram o mare alergica, insa fiica mea m-a convins sa luam totusi o pisica si iata ca nu stranut prea tare. In schimb, ma delectez in prezenta motanului si chiar ma ajuta sa ma concentrez la scris, spune I., jurnalista.

„Acum scriu o carte despre relatia aceasta speciala care se naste intre om si animal.

 

Tors si bulversare geografica

Animal Voice este o asociatie dedicata protectiei animalelor si comunicarii cu animalele. Ei au descoperit ca pisicile, dupa lovituri sau fracturi, au de cinci ori mai putine sechele decat cainii si intra din nou in forma mai repede.

De unde si ipoteza unei terapii prin tors. Prin emiterea acestui sunet, se pare ca pisicile rezista mai usor situatiilor de stres.

Ele „vibreaza cand dorm… Jean Yves Gachet este un veterinar parizian care publica frecvent articole despre terapia prin tors.

El a pus un grup de voluntari sa asculte un CD cu torsul unei pisici, pe nume Ruki, o fosta pacienta de-a sa. Majoritatea voluntarilor au spus ca s-au simtit amuzati, mai relaxati si ca au adormit mai usor.

Din punct de vedere strict fizic, este vorba despre vibratii sonore de frecventa joasa, de la 25 la 40 de herti. Acestea sunt frecventele folosite de kinetoterapeuti, ortopezi sau cei din medicina sportului pentru a repara oase rupte sau muschi lezati.

Compozitorii de muzica de film folosesc aceste frecvente pentru a genera emotii. „Torsul foloseste acelasi circuit din creier, prin hipocamp si amigdala, o structura direct legata de declansarea fricii , spune Jean-Yves Gauchet.

Ascultarea acestui zgomot jos produce serotonina, hormonul fericirii, implicat in calitatea somnului si a umorilor noastre. Torsul joaca rol de madlena proustiana si poate fi placut, numai sa nu ne aminteasca eventual de zgarieturile de la sase ani”.

Mai nou, veterinarul parizian si-a dat seama ca torsul pisicii ajuta, de asemenea, la micsorarea efectului de jetlag – oboseala din cauza decalajului de fus orar.

In primavara lui 2009, el a conceput, in colaborare cu un gigant tehnologic precum Apple, o aplicatie pentru telefoane mobile iPhone, cu scopul de a reduce oboseala printr-o combinatie savanta de zgomote pisicesti, dieta (bazata pe nuci) si lumina albastra (generatoare de melatonina, hormon al somnului).

 

 

Un burete emotional

Pisica toarce ca sa se vindece, dar oare face ea acest lucru ca sa ne vindece pe noi? Ne-ar placea sa credem asta.

Violeta are 40 de ani si povesteste: „Am facut psihanaliza timp de doi ani si psihanalista mea avea o pisica ce statea cuminte in coltul ei, se ridica numai ca sa vina langa mine din cand in cand.

Ei bine, pisica toarce numai pentru propriul ei confort, de fapt. Daca vine langa oameni, asta e pentru ca si-a dat seama ca oamenii raspund la torsul ei pozitiv si astfel ii indeplinesc mai bine nevoile.

Adevarat: pisicile sunt in stare sa repereze stresul uman gratie feromonilor, adica hormonilor pe care ii eliberam.

Nimic altruist din partea ei, insa. In afara alergiilor legate de parul de pisica, nu e nimic mai bun decat sa traiesti alaturi de un asemenea animal.

In 1982, Aaron Katcher, un psihiatru american, a demonstrat in fata camerelor de luat vederi ca mangaierea pisicii poate diminua stresul si anxietatea, deci si riscul de infarct.

Dennis Ownby, responsabil de Sectia de alergologie si imunologie de la Spitalul Universitatii din Georgia, SUA, a concluzionat, la sfarsitul unui studiu de sapte ani, ca, in contact cu pisicile, ne expunem unor molecule cunoscute pentru rolul lor de protejare a sistemului imunitar.

 

Mangaiere antistres

Torsul nu are functie de vindecare doar pentru pisici. Unele nici nu torc. Unii stapani sunt chiar enervati de zgomotele lor. „Aveam o pisica batrana care dormea langa mine si torcea foarte sonor. O mangaiam incetisor, ca sa pot si eu sa adorm.

Pentru ca o pisica ne vindeca adesea de stari proaste prin mangaierile pe care i le oferim, prin contactul fizic cu ea. Ne aminteste, poate, de primele mangaieri ale mamei. Si cu cat ne-a lipsit mai mult tandretea in copilarie, cu atat vom fi mai inclinati sa o cautam la animale si sa gasim alaturi de ele o implinire afectiva.

In Japonia, s-au pus pe picioare niste cat-bar cu succes nebun. Acolo, japonezii se duc spre a bea un pahar si a mangaia pisicile, care ii elibereaza de stres
. Pentru linistea tuturor, copiilor le este interzis accesul.

In unele locuinte japoneze este interzisa detinerea animalelor, din ratiuni de igiena, dar la aceste baruri oamenii vin ca sa aiba parte de tandretea unei pisici. Exista si anecdote cu clienti care au mangaiat aceeasi pisica si apoi s-au casatorit…

„Nu numai pentru serviciile pe care le ofera ea, adica vanatul rozatoarelor, a fost ea lasata pe canapea, spune Jean-Yves Gauchet. „Nu, cred ca felinele si hominidele au fost menite sa se regaseasca. Este ceva dincolo de rational. Adevarul e ca intre pisici si oameni este ceva magic…

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Pisica, un terapeut cu blana
Pisica, un terapeut cu blana

Terapie prin tors… Poate ca numele te face sa zambesti, dar o pisica are veritabile puteri terapeutice. Ne face sa fim mai calmi, ne alunga insomnia si ideile negre. Daca esti alergic… ghinion. Ai ratat sansa de a te relaxa avand un ghem blanos si simpatic la picioare.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste