“Prostia permite crearea unei ierarhii”

Prostia are o definitie… stiintifica? Sau este un atribut cu care ii gratulam pe ceilalti, ca sa ne simtim destepti? Se vede clar prostia in cabinetul unui psihanalist? Iata tot atatea intrebari ludice si serioase deopotriva, pentru psihanalistul Augustin Cambosie.

 

Psychologies: Ce credeti despre prostie si prosti?

Augustin Cambosie: Cred ca este un concept mai complex decat ne dam seama. Pentru ca prostia e cumva necesara. Daca prostia nu exista, nu exista ierarhie intelectuala. Daca am fi toti inteligenti, poate ca am fi murit de mult nimiciti in razboi. Prostia e limita inteligentei si ea trebuie acceptata ca atare. Limita cuiva de a alerga mai repede, de a vorbi intr-o limba straina e acceptata, si asa ar trebui sa se intample si cu prostia… Ea permite crearea unei ierarhii.

Atitudinea societatii fata de extreme, fata de inteligenta si prostia extreme e la fel. Si inteligenta, geniul, ne creaza probleme, si prostia. Prin prostie intelegem ceva amuzant acum. Dar ea poate fi hipofrenie, de origine organica, psihica, genetica, etc. Mai exista un aspect interesant: prostia este un excelent mecanism de aparare. Este foarte solicitant sa fii inteligent tot timpul, competitiv, in varf, performant. Este mai adaptativ, mai economic, sa fii prost.

De la prosti nu avem pretentii, nu le solicitam nimic, nici sa gandeasca, nici sa puna mana pe ceva, pentru ca nu sunt in stare sa gandeasca la ce face acel ceva. Ei au imensul avantaj ca sunt lasati in pace. Astfel ca le este mai bine, nu participa la zbuciumul social. Comunismul a cerut sa impartim cu totii resursele, destepti cu prosti, deopotriva. Iata ca situatia cea mai avantajoasa poate fi adesea de partea lor… Apoi, prostul surprinde mult mai usor decat cel inteligent, daca face ceva de bun-simt.

Noi mai judecam prostia si prin comparatie cu inteligenta, pe care ne-o atribuim numai noua insine, desigur. Ceilalti sunt „prosti ca nu ne inteleg, nu sunt de acord cu noi (vezi luptele politice), ei sunt „prosti pentru ca nu au acelasi mod de a integra o realitate, de a gasi o solutie, ca noi. Prostia devine un criteriu tot mai subiectiv, ne indepartam de notiunea de „boala, care e masurabila prin definitie… In boala exista niste grade, ii testezi si vezi cat sunt de prosti.

Noi punem eticheta asta fara evaluari, dupa bunul plac, eticheta de „prost. Asta ridica narcisismul nostru la rang de decizie. Prostii exista pentru ca noi sa fim destepti. Apoi mai poate fi adaptativ si pentru noi: e mai simplu de dovedit cat de inteligenti suntem in raport cu prostii, decat in raport cu cei destepti.

 

Cum vedem prostia oamenilor inteligenti? Cum vede prostia un psihanalist?

A.C.: Prostia e un mecanism de aparare, din punctul meu de vedere. Poate fi ceva bun, din perspectiva asta. Ne ajuta sa compensam.

 

Vedem pe divan oameni destepti care se comporta prosteste?

A.C.: Da, psihicul uman, atat de complex, are doua componente majore: una rationala si una inconstienta. Intre cele doua axe nu prea exista intelegere. Cand intelegem rational ceva, afectul ne impinge din spate, din inconstient, sa facem pe dos.

 

A micsora cantitatea de prostie inseamna, deci, a mari rationalitatea?

A.C.: Nu stiu daca e un raport matematic invers proportional intre cele doua. Cred ca e mai degraba un proces dinamic, ce are ca scop adaptarea intr-o situatie. E obositor sa fim inteligenti tot timpul. Avem nevoie si de lacune. Daca suntem foarte inteligenti rational, sigur compensam afectiv. Geniile au avut, si ele, hibe psihostructurale, defecte. Natura are grija sa carpeasca adaptativ. Cred ca ar fi in beneficiul nostru sa intelegem mai bine dinamica acestei functionari.

E interesant, de asemenea, si filmul evolutiei. Cum devenim prosti… Dar sa spunem deschis ca totusi nu exista prostie absoluta! Orice prost, oricat de neadaptat ar fi, are niste abilitati compensatorii, modalitati prin care salveaza cate ceva. Nu prea vezi situatii in care prostia sa fie definitiva, nu? Daca vom intelege prostia ca pe un mecasnim adaptativ, vom intelege mai mult din semenii nostri, dar si din propria noastra functionare.

 

Este utila o discutie pe larg despre prostie? Inteligenta genereaza multe cercetari, dar felul cum oamenii iau decizii proaste se bucura de mai putina atentie.

A.C.: Axa centrala ar fi, dupa parerea mea, in aceasta discutie caracterul compensator al prostiei. Daca vorbim despre blonde, spunem ca o anume aparitie pledeaza, tot intr-o maniera compensatorie, pentru acoperirea unui handicap intelectual. Termenul de „prostie este unul mai degraba epistemic, atunci cand vorbim de lipsa de instructie. E necesara o discutie care sa lamureasca dimensiunile si dinamica prostiei. Sa nu bagam intr-o notiune negativa o realitate prea complexa si care nu mereu ar trebui privita negativ

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
“Prostia permite crearea unei ierarhii”
“Prostia permite crearea unei ierarhii”

Prostia are o definitie… stiintifica? Sau este un atribut cu care ii gratulam pe ceilalti, ca sa ne simtim destepti? Se vede clar prostia in cabinetul unui psihanalist? Iata tot atatea intrebari ludice si serioase deopotriva, pentru psihanalistul Augustin Cambosie.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste