Psihanaliză: Cum explicăm apariția de frici și fobii
Deseori suferim de frici și fobii aproape absurde cărora ne este imposibil să le găsim sursa. Iată o explicație psihanalitică.
Citește și:
Motive pentru care luăm decizii proaste
7 obiceiuri la care să renunți dacă vrei să îți îmbunătățești stima de sine
Ca o scurtă definiţie, fobiile reprezintă frici imaginare şi/sau iraţionale. În ziua de astăzi se pune foarte mult accent pe modalităţi şi tipare comportamentale evitante pe care le învățăm pentru a face faţă acestor frici, însă, de fiecare dată, ar trebui tratată originea acestora. Ca tratament cauzal, este recomandată psihoterapia psihanalitică sau psihanaliza.
Intens dezbătute şi cunoscute publicului larg prin diferite canale, planşa lor se întinde de la o frică intensă faţă de muştar, la o frică teorizantă faţă de cuvinte lungi.
Fiind o infinitate de astfel de temeri, nu voi dezbate vreo frică în mod special, însă este important de precizat că toate au un lucru în comun: sentimentele intense pe care le provoacă. Este o frică la fel de intensă precum cea pe care o simțim atunci când ne este pusă viața în pericol.
Un moment important pe care copilul îl trăiește cu mare intensitate se intensifică la vârsta de 3 ani și poartă numele de complexul lui Oedip. Aici, el trăiește sentimente de dragoste față de părintele de sex opus și sentimente ostile față de părintele de același sex, în general.
Fiind mult mai mic decât părintele de același sex și percepându-l ca pe o autoritate, copilul se teme de repercusiunile pe care le au atât sentimentele tandre, cât și cele ostile și își va simți viața amenințată.
Dacă până aici drumul este unul cât de cât comun, de aici se ramifică, în funcție de diverși factori, printre care enumerăm: temperamentul, familia, cultura, societatea etc.
Dacă unii copii devin introvertiți și se tem în secret pentru bunăstarea lor, alții pot rezolva sănătos acest conflict.
Printre cei care nu pot rezolva sănătos problema, sunt și cei care aleg o soluție de compromis. Una dintre soluțiile de compromis pentru rezolvarea problemei este cea a fobiei.
Din acest punct de vedere, obiectului fobiei îi este atribuit acel sentiment înfricoșător pe care copilul încearcă să îl evite.
Acest lucru se face prin simbolizare, adică obiectul fobiei reprezintă, dacă este analizat îndeajuns, simbolul a ceea ce percepe copilul ca fiind înfricoșător.
Dacă o persoană se teme foarte tare de mere, el își va putea motiva frica pornind de la faptul că unele mere sunt tari.
De aici, folosind tehnica asocierii libere pe care psihanaliza se bazează, putem ajunge la faptul că merele tari îi amintesc persoanei de un episod în care el împreună cu familia serveau salată de fructe, iar mai departe de un alt episod în care îl privea pe tatăl cum folosea un cuțit pentru a tăia fructele pentru salată.
Văzând acest lucru, copilul a perceput pe atunci părintele său ca fiind foarte periculos și s-a temut de agresivitatea lui.
Privit din ansamblu, pentru această persoană ce suferă de o fobie față de mere, mărul este în mare parte simbolul agresivității tatălui, de care el se temea când era copil.
Este important de știu faptul că odată ce evenimentul înfricoșător a fost readus în minte, se eliberează în același timp și emoția ținută captivă acolo, iar fobia dispare de la sine, însă nu trebuie uitat faptul că pentru ca o astfel de amintire să provoace un simptom, aceasta trebuie să fie inconștientă, adică nu poate fi amintită cu ușurință.
De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare
Tel.: 0761.517.763
www.seeberger.ro
Foto: shutterstock.com
