Psihoterapia asistata de cai: pentru copii cu autism si adulti timizi

Hippoterapia, sau psihoterapia asistata de cai, ne ajuta sa fim mai sociabili, mai siguri pe noi si mai relaxati. Despre multiplele ei beneficii in dezvoltarea personala am stat de vorba cu Maria Bogoescu Ardelea, psihoterapeut.

 

 

Psychologies: Care sunt beneficiile hippoterapiei atat pentru copii, cat si pentru adulti?

Maria Bogoescu Ardelea: Psihoterapia intermediata de cai este strans legata de perceptia si experienta clientului si, mai ales, a psihoterapeutului. Studiile clinice si cercetarile cauta inca raspunsuri cu privire la mecanismele ce stau la baza acestui tip de terapie si la o forma standardizata a prognosticului terapeutic.

Echipa terapeut – animal percepe clientul in mod holistic, abordarea acestuia facandu-se din perspective diferite si de la niveluri diferite, respectiv senzorial (animalul) si rational (terapeutul). Cei doi actioneaza sinergic in demersul terapeutic.

Animalul este integrat in echipa terapeutica, avand rol de coterapeut, si este atent selectionat pe criterii caracteriale si de predictibilitate comportamentala.

Nu orice animal este potrivit unui astfel de demers, siguranta psihoterapeutului si a clientului sau fiind de maxima importanta. Animalul coterapeut va parcurge un program de educare si antrenare pentru a face fata cerintelor mediului terapeutic.

Printre avantajele psihoterapiei asistate de animale se regasesc: relaxarea, nivelul crescut al confortului, cresterea increderii, stabilirea legaturilor interrelationale, cresterea abilitatilor de comunicare, invatarea si achizitionare noilor deprinderi, mediul familiar, aspecte psihofiziologice (scaderea tensiunii arteriale, reducerea stresului).

Persoanele care participa la sedintele de psihoterapie intermediata de cai, invata despre sine si relatiile cu ceilalti prin insasi relatia cu caii, participand la diverse activitati, analizand propriile ganduri si sentimente, comportamente si tipare.

Reprezinta o modalitate extrem de eficienta pentru clientii ce nu au rezultate in terapiile traditionale.

Beneficiile psihoterapiei intermediate de cai sunt multiple. De la dezvoltarea fizica, psihica si emotionala la imbunatatirea relatiilor interpersonale, cresterea respectului de sine si a abilitatilor de coping (de a face fata cu succes cerintelor cotidiene).

Ajuta totodata la cresterea increderii in sine, dand putere, echilibru si coordonare, structurare logica si secventialitate.

Contribuie si la dobandirea unor noi abilitati verbale, la dezvoltarea abilitatilor de a lucra in echipa, centrarea pe finalizarea sarcinilor, echilibru fizic si psihic, cresterea autocontrolului, cresterea asertivitatii, abilitati de asumare a risului.

Probleme abordate in terapie sunt: depresia, anxietate, stresul, tulburarea de stres posttraumatica, increderea in sine scazuta si autovalorizarea, abuzurile (fizic, psihic sau de substante).

Terapia are rezultate foarte bune in tulburarea de atasament, doliu, maximizarea relatiilor interpersonale, tulburarile comportamentale, ADHD, tulburarile pervazice in dezvoltare (Asperger, autism).

Acestea reprezinta doar o parte din problemele in care psihoterapia asistata de cai este benefica.

In privinta echitatiei, putem privi beneficiile legate de practicarea acestui sport ce au in vedere: dezvoltarea armonioasa a corpului, autocontrolul si cresterea increderii in fortele proprii (prin stapanirea unui animal atat de puternic).

 

Cum invata un copil sa comunice cu animalul in hippoterapie?

M. B. A.: Comunicarea copil – cal se creeaza spontan, prin intermediul unor legi nescrise. Caii sunt abili in a descifra comportamentul non-verbal al fiecarei fiinte, este o modalitate instinctiva de a supravietui in salbaticie.

Caii reprezinta oglinda perfecta a fiecaruia dintre noi, prin reflectarea comportamentului non-verbal (gesturi, microexpresii, pozitionarea trunchiului, orientarea privirii, modul de abordare).

Interactiunea dintr un copil si un cal se desfasoara sub atenta supraveghere a instructorului, sau a terapeutului, in cazul terapiei. Acestia il vor invata principiile ce stau la baza relationarii cu calul respectiv, care sunt limitele acestuia si care sunt nevoile sale.

In timp, se va dezvolta o relatie ce completeaza cunostintele si baza teoretica a acestui sport. Copilul este incurajat sa isi asume responsabilitatea ingrijirii calului si starii de bine a acestuia.

Stransa relatie dintre cei doi va genera, in timp, modificarea comportamentala a copilului si dezvoltarea in plan psihic.

 

Ce alte animale pot fi benefice in educatia copiilor cu probleme?

M. B. A.: In psihoterapia asistata de animale sunt folosite specii de animale ce sunt cunoscute ca fiind active in comunicarea cu omul.

Totusi nu sunt excluse si indivizi din alte specii (de exemplu reptilieni) care au imbunatatit starea de bine a clientilor.

Cel mai utilizat in terapie, datorita versatilitatii si adaptabilitatii (in plus a prezentei constante in viata omului) este cainele. Este usor de dresat si extrem de inteligent, calitati ce ii asigura un loc privilegiat in cadrul psihoterapiilor asistate de animale.

Alte animale folosite sunt: pisicile, iepurii, porcii de guineea, pestii, delfinii si animalele de ferma.

Oricare dintre aceste animale sunt atent evaluate si examinate din punct de vedere medical, pentru a avea certitudinea ca sunt potrivite demersului terapeutic, a activitatilor asistate sau a hippoterapiei.

Relatia care se creeaza intre terapeut si animalul coterapeut este una stransa, unde orice urma de stres si oboseala sunt imediat detectate pentru o mai buna comunicare si oferirea unui demers terapeutic calitativ.

     

Ce povesti de succes aveti? Cum merge psihoterapia asistata de cai la copiii cu autism?

M. B. A.: Cele mai interesante si pline de satisfactie evolutii in plan terapeutic l-au avut copiii diagnosticati cu tulburare din spectrul autist.

Imbunatatirea nivelului de comunicare verbala, adaptarea la un mediu complet nou, relationarea cu persoane necunoscute, abilitatile dobandite in interactiunea cu calul coterapeut, dar si mai mult autocontrol.

Copiii sunt mult mai motivati sa participe la sedintele de terapie, devin cu timpul mult mai independenti, comunica mai usor cu animalele decat cu oamenii, socializeaza si capata deprinderi noi.

Relatia dintre terapeut si copil capata noi valente, extrem de utile in evolutia terapeutica.

Copiii care nu comunicau verbal aproape deloc, in prezenta animalului au reusit sa ii pronunte numele, sa finalizeze diverse sarcini, sa isi mentina echilibrul in saua calului si sa recunoasca persoane cu care interactioneaza o singura data pe saptamana.

Fiecare pas catre independenta, pentru acesti copii, reprezinta un salt evolutiv enorm, atat de necesar vietii de adult de mai tarziu.

Cu fiecare copil, fiecare interventie si noua relatie construita, schimbarea a avut loc nu numai la nivelul clientului, ci si al propriei persoane, a terapeutului, interactiunea cu animalele modificand modul in care interpretam mediul inconjurator.

 

Maria Bogoescu Ardelea este psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentala, cu specializari in psihoterapie asistata de animale, terapie sistemica familie-cuplu-copil, master in Psihoterapii cognitiv-comportamentale, instructor de echitatie cu multiple titluri nationale si balcanice.

Citeste si:

Tehnici pentru o comunicare mai buna

Tehnici pentru a-ti reconstrui increderea in sine

Foto: shuttrerstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Psihoterapia asistata de cai: pentru copii cu autism si adulti timizi
Psihoterapia asistata de cai: pentru copii cu autism si adulti timizi

Hippoterapia, sau psihoterapia asistata de cai, ne ajuta sa fim mai sociabili, mai siguri pe noi si mai relaxati. Despre multiplele ei beneficii in dezvoltarea personala am stat de vorba cu Maria Bogoescu Ardelea, psihoterapeut.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste