Cu ce te ajuta sa ai un animal de companie
Sunt dragute, vesele si rasfatate, iar noi ne iubim animalele de companie precum membrii ai familiei. Ne ajuta sa nu ne simtim singuri, sa avem o stare psihica mai buna si ne amuza. Iar relatia cu animal de companie nu se opreste aici.
Magda, 45 ani – „Este ca si copilul meu”
„Ca parinte, invariabil, ajungi sa te confrunti cu sentimentul de cuib parasit. Copiii iti pleaca de acasa, rolul tau acaparator de parinte responsabil si necesar se diminueaza foarte mult, iar depresia nu intarzie sa apara.
Pe Maki, beagle-ul meu, l-am primit cadou de la fiica mea, inainte de a pleca la facultate. Pe moment, am crezut ca este o responsabilitate pe care nu vreau sa mi-o asum, credeam ca ma va obliga sa am un program pentru care nu ma simteam pregatita.
Fiind divortata, odata cu plecarea de acasa a celor doi copii, ma simteam complet singura. Maki in schimb a decis ca nu sunt singura.
Da, au fost momente in care am simtit depresie, tristete, am plans, am vrut sa ma izolez, nu ma vedeam adaptandu-ma noii singuratati. Faptul ca Maki ma scotea zilnic din casa m-a ajutat sa imi fac un ritual, sa imi gasesc un grup de prieteni in parc, sa am si alte activitati.
Practic, asta este cel mai important lucru pe care l-a facut pentru mine: m-a tinut activa. Acum, nu concep sa stau fara el.
Dincolo de buna dispozitie pe care mi-o da, este o companie de care am nevoie. Da, poate dependenta mea afectiva cere prezenta unui suflet. Dar nu vad care ar fi problema cand eu am numai beneficii.”
Camelia, 28 ani – „Jolie are grija de mine”
„Acum doi ani, eram intr-o perioada foarte aglomerata la birou, veneam tarziu acasa, mancam cand apucam, dormeam foarte putin. Ajunsesem la un grad de extenuare incredibil.
Motiv pentru care intr-una din seri mi s-a facut rau si am lesinat in casa. Jolie, care este caine lup, m-a lins continuu pe fata si a topait pe langa si pe mine.
Nu m-a lasat sa imi pierd cunostinta. Stau singura si nu ar fi fost nimeni altcineva care sa ma ajute. Cand mi-am revenit am chemat singura Salvarea. Dar salvarea mea a fost ea, Jolie.
Suntem inseparabile. M-a impresionat foarte mult felul in care s-a comportat cand a vazut ca imi este rau. O iubeam si inainte, iar acum stiu ca nu m-as putea vreodata desparti de ea.”
Andreea 30 de ani – „O prefer pe Mishke oricarui potential partener”
„Suna tembel, stiu, sa spui una ca asta. Eu sunt o persoana careia ii plac animalele si evident ca nu as putea avea o relatie cu cineva caruia nu ii plac. Mai ales ca eu o am pe Mishke, pisica mea birmaneza.
Acum un an am cunoscut un tip care, recunosc, mi-a placut destul de mult. Cam dupa o saptamana i-am povestit inclusiv ca am o pisica, iar el a reactionat ca si cum i-as fi vorbit de o problema psihica.
Pe langa faptul ca nu suporta pisicile, a fost suficient de amabil incat sa imi tina teoria femeilor-singure-care-au-pisici. Mi-a spus ca isi doreste continuarea relatiei daca eu iau in calcul sa dau altcuiva pisica.
I-am spus sa adauge pe lista traumelor personale pe aceea de a fi parasit pentru o pisica. Nu consider ca am pierdut nimic. Poate un pic de timp. Sincer, daca aveam un copil si lui nu ii placeau copiii?
Pentru mine Mishke inseamna echilibru. Pur si simplu cand sunt coplesita, imi este suficient sa privesc ce face si ma simt mai bine… In plus, pisicile sunt extrem de amuzante.”
Foto: 123rf.com
