Învață să înveți corect! Tehnici de învățare eficientă

În general, știm ce să mâncăm, cum să slăbim sau cum să ne păstrăm condiția fizică, dar habar nu avem cum ne funcționează învățarea și memoria.  Folosim strategii și tehnici de învățare instinctiv, care nu sunt cele mai eficiente. Uite ce trebuie să aplici.

84% dintre studenți folosesc ca tehnici de învățare citirea repetată a materialului și sublinierea pasajelor mai importante, însă aceste tehnici, s-a dovedit, nu prea cresc performanța.

Recitirea este relativ eficientă dacă se face doar de două ori, iar dacă se insistă pe material mai mult de două ori, chiar poate afecta negativ învățarea.

Iar sublinierea atrage atenția asupra unor informatii specifice, dar împiedică realizarea de conexiuni între ele. Și atunci, care strategii ar fi mai bune? Din studii, rezultă că două ar fi cele mai recomandate: autotestarea și învățarea spațiată.

Citește și:

Metode de învățare pe placul copiilor

Orice lucru nou este o oportunitate de învățare

Cum funcționează cele două?  În ce privește autotestarea, sunt mai multe variante. Una este cât se poate de contraintuitivă: în loc să învățăm și apoi să dăm un test de cunoștințe (așa cum se procedează, de fapt, la școală), ar fi indicat să dăm mai întâi testul, să vedem unde am greșit, și apoi sa citim materialul. Studiile arată că în felul acesta crește cu 40% reținerea informațiilor pe care le-am greșit la test.

A doua variantă a fost recent descoperită de cercetătorii de la California Institute for Technology. Ei recomandă să căutăm singuri relații logice sau cauzale între informații iar apoi să primim răspunsul corect.

Doar că trebuie să existe un interval de timp variabil între soluția noastră și aflarea celei corecte. Acest interval (care poate varia la nivel de zeci de secunde) are rolul de a ne manipula atenția și a întreține incertitudinea.

Astfel, se stimulează învățarea instantanee. În ce privește a doua tehnică, cea a spațierii învățării (sau a repetării la intervale mari de timp), iată cum funcționează ea. Știm cu toții că studenții obișnuiesc să învețe în ultimul moment.

Însă studiile au demonstrat că repetarea materialului la interval de 30 de zile facilitează învățarea mult mai bine decât repetarea lui la o zi distanță.

Pentru a reține ceva timp de o săptămână, episoadele de învățare trebuie să fie la o distanță de 12 până la 24 de ore unul de altul; pentru a reține ceva timp de 5 ani, materialul trebuie repetat la distanță de 6 până la 12 luni de la prima învățare.

Aceste intervale lungi sunt ideale pentru învățarea de concepte fundamentale, care stau la baza altor cunoștințe. Aceste tehnici s-au dovedit cele mai practice. Pe lângă ele, mai există unele cu utilitate moderată.

Astfel, autoexplicarea presupune să generezi explicații despre informațiile învățate și să te întrebi ce ai învățat nou din paragraful cu pricina sau de ce este adevărat cutare lucru menționat în text.

Această tehnică facilitează realizarea de conexiuni între informațiile noi și cele vechi, ajută la rezolvarea de probleme de matematică, probleme de logică precum și la reținerea de informații din texte narative.

În fine, mai putem menționa și învățarea alternantă. Astfel, în loc să te concentrezi pe un singur material sau problemă până la capăt, ar fi mai bine să alternezi materialele sau problemele.

Această tehnică facilitează rezolvarea problemelor de algebră, precum și învățarea modului cum se pune un diagnostic corect de către studenții de la Medicină.

Însă se recomandă celor care au deja un nivel de pregătire într-un domeniu. Precum vedeți, instinctul nu ne ajută când e vorba de învățare. Trebuie să învățăm cum să învățăm.

De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Învață să înveți corect! Tehnici de învățare eficientă
Învață să înveți corect! Tehnici de învățare eficientă

În general, știm ce să mâncăm, cum să slăbim sau cum să ne păstrăm condiția fizică, dar habar nu avem cum ne funcționează învățarea și memoria. Folosim strategii și tehnici de învățare instinctiv, care nu sunt cele mai eficiente. Uite ce trebuie să aplici.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste