Revenirea la serviciu dupa vacanta

A fost grozav in concediu, te-ai relaxat, ai vizitat locuri frumoase, dar gata, inapoi la munca! Revenirea la serviciu dupa vacanta este deprimanta? Psihoterapeutul Florentina Mandoc ne da cateva sugestii pentru o trecere lina catre sarcinile de la job.

 

Nevoia de deconectare

Vacantele ne ajuta sa ne reconectam cu copilul din noi – avem timp li­ber, ne odihnim, ne intalnim cu noi insine, intrerupem ritmul com­petitional cotidian, respiram emo­tional, putem face lucruri noi. Exista chiar o recomandare: „mergi in fiecare an intr-un loc in care nu ai mai fost nicio­data“.

Desi, uneori, ne temem sa nu iesim din ritmul de la locul de munca, vacantele ne ajuta de fapt sa ne crestem productivitatea.

Atunci cand ne luam vacanta, ne refacem fizic si emotional – desigur, daca nu luam serviciul dupa noi in vacanta si reusim cu adevarat sa ne relaxam.

Vacanta este necesara nu doar fizic – sa nu fim prezenti la serviciu, ci si mental, sa nu ruminam problemele de la serviciu, sa raspundem doar la urgente si nu la solicitari de rutina, doar pentru ca ceilalti sunt obisnuiti sa ne intrebe pe noi si nu pe altcineva.

Este o modalitate de lupta cu tendinta de fuziune mentala pe care uneori o facem cu munca, organizatia sau echipa.

Vacantele sunt o dovada de respect fata de propria persoana, si, „administrate“ corect, arata masura si modul in care avem grija de corpul si de mintea noastra.

In acest sens, putem considera „vacante mici“ perioadele de timp liber de dupa fiecare zi de munca, vacante medii: weekendurile si vacante mari – concediile din timpul anului. Iar, in toate aceste intervale, este indicat sa folosim aceleasi principii de igiena mentala. Cand si cat sa ne luam liber?

Codul Muncii spune ca orice salariat are dreptul, pe langa repausul zilnic si saptamanal, la un concediu de odihna anual, platit, de minim 20 de zile lucratoare, iar angajatii care lucreaza in conditii grele sau periculoase, beneficiaza si de un concediu de odihna suplimentar.

Zile libere avem in fiecare saptamana si, din pacate, de cele mai multe ori, le folosim nu pentru odihna, ci pentru a face alte munci, pe care nu reusim sa le ducem la bun sfarsit in timpul saptamanii.

Astfel,  de multe ori, avem senzatia ca nu ne-am luat concediu de ani de zile, cand, de fapt, noi nu folosim concediul mic, mediu sau mare la valoarea lui reala. Timpul liber trebuie folosit in functie de nevoile noastre, iar acest lucru este personalizat, difera de la un an la altul pentru aceeasi persoana.

Varsta si etapa vietii in care ne aflam sunt elemente importante, care ne ghideaza daca ne luam zile libere mai des ori daca pastram mai multe zile de concediu, pentru o vacanta mai lunga.

Dar, daca ne folosim zilele libere din timpul anului in mod eficient si reusim sa le transformam in oaze de relaxare, atunci concediul „mare“ nu va mai fi singurul responsabil de starea noastra de bine.

In alte tari, exista si conceptul de an „sabatic“, cand ne dedicam cercetarii, diferitelor studii, scriem carti sau calatorim, insa pentru o mare parte dintre noi acest tip de concediu este doar un vis frumos.

 

De ce unii oameni se ingroapa in munca?

Da, avem tendinta sa ne ingropam sub diverse lucruri sau sa ne inecam in diferite activitati. Ce ingropam? Setea de viata, nevoile noastre, dorintele profunde (de conexiune), fugim de perspectiva amenintatoare a intalnirii cu propria persoana.

Exista oameni foarte stresati de ideea de weekend care lucreaza foarte bine in timpul saptamanii, iar in weekend, se pierd, se ingroapa in adictii de diferite tipuri: alcool, sex, activitate online, substante, care, toate, indeplinesc acelasi rol ca si munca – sunt un substitut pentru viata, intimitate, pentru intalnirea cu sine.

Si nu, ei nu mai simt nevoia de vacanta, pentru ca o reprima.

Vacanta inseamna autonomie, inseamna sa ma cunosc suficient de bine ca sa pot decide ce doresc sa fac, este vorba despre fenomenalul „eu“ completat de „vreau“. Eu vreau si pot decide ce fac cu mine si cu timpul meu.

Dar adeseori ne traim viata sarind din fuziune in fuziune: venim pe lume in simbioza cu mama si apoi cu familia; trecem in fuziune cu serviciul, cu lucrurile materiale, de care tindem sa ne inconjuram uneori excesiv; apoi intram in fuziune cu partenerii de cuplu, pentru ca, in final, sa fuzionam cu propriii copii.

Toate astea, pentru ca nu am reusit sa ne definim in totalitate. Eu: eu sunt, eu am, eu vreau, eu pot.

Autonomia emotionala a devenit o raritate in zilele noastre si am intalnit multe cazuri in care oamenii se lupta sa si-o apere, fiind aspru judecati pentru asta (atitudine nepotrivita sau tupeu, insensibilitate, chiar egoism). Iar concediul ne provoaca exact in acest sens: ne pune fata in fata cu provocarea de a fi autonomi si a decide.

Ce sa facem cu atata timp? Daca am fuzionat mental cu organizatia, care devine o completare a noastra, ne este foarte greu sa ne rupem de o parte din noi, e ca si cum ne-am smulge un deget sau o mana. Ne simtim invalizi, incompleti.

 

Gata vacanta – de maine, la serviciu

Recomandat ar fi sa nu venim din vacanta si sa mergem a doua zi la birou, ci sa intercalam cel putin o zi sau doua intre aceste momente, pentru a procesa si a folosi la maximum tot ce am acumulat in vacanta.

Toate aceste impresii, amintiri, emotii, stari si ganduri au nevoie sa fie digerate in liniste dupa intoarcerea acasa, inainte sa intram cu ele „nearanjate“ in iuresul muncii.

Astfel, riscam sa le risipim. In plus, in aceste doua-trei zile, ne putem reconecta citind ultimele informatii legate de activitatea si domeniul nostru, ne pregatim psihic pentru intoarcere si nu intram in birou cu nisip in suflet sau cu rucsacul de pe munte agatat inca intr-un coltisor al mintii.

Este nevoie sa facem loc pentru serviciu in spatiul nostru mental.

 

Prima saptamana dupa concediu e un chin?

Munca functioneaza – in cea mai mare parte a cazurilor – sub forma unui cadru impus, care limiteaza copilul liber, proaspat rasfatat in vacanta. Este o readaptare ce necesita efort mental, iar asta ne arata ca am reusit sa ne deconectam cu adevarat.

Poate fi vorba si de o asimilare de informatii suplimentare aparute intre timp, care necesita un alt efort suplimentar, de urgente posibile, de care inlocuitorii nostri abia asteapta sa se degreveze. De multe ori (in special in perioada verii), cand noi venim din vacanta cineva abia asteapta sa plece si avem deja munca suplimentara de facut, pe langa propria readaptare.

Dar, in principal, e vorba despre efortul mental de a inlocui libertatea, cu un cadru impus si reguli stricte.

 

Reevaluarea muncii

Vacanta este perioada potrivita pentru a ne reevalua in multe domenii ale vietii, intrucat avem mai mult timp la dispozitie sa stam cu noi insine.

Nevoile, dorintele, prioritatile, visele si aspiratiile noastre sunt (sau ar fi indicat sa le „dam voie“ sa fie) dinamice in timp, astfel incat ele trebuie supuse, periodic, reevaluarii. Iar in functie de ceea ce descoperim, decidem ce facem in anul care incepe, pana la urmatoarea vacanta sau la urmatoarea reevaluare.

 

Crestere personala

Tot ceea ce facem, poate fi o modalitate de crestere personala, dar puterea este la noi: daca alegem sa evitam rutina, daca ne cunoastem nevoile din acel moment, daca, in esenta, ne dam voie sa crestem personal.

Vacanta este o intalnire cu sine si cu lumea, ar fi minunat ca emotiile sa ne transforme experientele in piese noi, pe care sa le adaugam la puzzle-ul nostru interior.

 

De Florentina Mandoc, psihoterapeut, psihoterapie individuala, cuplu, traume, EMDR-Pitesti

www.totulpoatefisialtfel.wordpress.com

A consemnat Catalina Cristescu

 

Citeste si:

Depresia postvacanta

8 strategii pentru a iesi din burnout

Foto: shutterstock.com