Rezolva conflictele fara violenta

comunicarea non-violenta


Sa castigi respectul celorlalti, sa elimini agresivitatea, sa stii sa negociezi… Comportamente pe care fiecare dintre noi doreste sa le deprinda. O fi oare atat de simplu?

La birou, Lidia O., secretara, este contrariata: noul ei sef dicteaza prea repede. A incercat sa ii semnaleze asta printr-un gest timid… El i-a raspuns printr-un zambet ironic, apoi si-a continuat monologul fara sa incetineasca ritmul. Lidia e nervoasa: stresul, frustrarea de a nu-si putea afirma competentele, teama de a nu fi concediata… Fragila fiind, ea devine sensibila la orice critica. „Daca vorbesc deschis, isi spune ea, „voi trece drept incompetenta. Sefii sunt niste tirani! Cu aceasta stare, este capabila Lidia sa-si imagineze o discutie pozitiva cu seful ei?

Cand doua persoane au o divergenta, relatia lor intampina greutati si apare conflictul. Termenul se aplica de fiecare data cand doi indivizi sau doua grupuri traiesc in dezacord ca raport de forte. Sa ne limitam la cazul cel mai intalnit: conflictul interpersonal. Cand intervine in familie, la job, la scoala, il percepem ca pe ceva inspaimantator.

Te face sa te confrunti cu sentimente de ostilitate, ura, teama, suferinta. Pentru fiecare dintre noi – atat extrovertitii, cat si introvertitii – situatia conflictuala este o proba grea. Chiar daca esti pe punctul de a o ocoli, prefacandu-te multumit sau folosind un zambet care te face acceptabil in fata celorlalti.

Dar dispui de pacea necesara? Refuzand sa exteriorizezi ceea ce te sacaie, renunti la dorintele tale, alegi o viata ghidata de conveniente. Mai rau, risti sa ai dezechilibre, psihice si fizice, ingropand emotiile in inconstient. De unde miza de a invata sa tratezi pozitiv conflictele. Starea ta de bine, bucuria de a trai si de a fi implinit depind si de abilitatea de a sti sa gestionezi agresivitatea ta si a celuilalt.

De unde vine conflictul

Pentru a cunoaste mai bine conflictul, sa vedem ce il motiveaza. Cand cineva isi bate joc de inte­resele, de valorile tale, e ca si cum ar zice: „Esti un nimic. Negarea nevoii de a exista si de a fi recunoscut naste agresivitatea. Incapacitatea de a reactiona iti provoaca manie contra ta. O forta salvatoare sau periculoasa?

Depinde de ras­punsul pe care il adopti pentru a o canaliza: iti ataci adversarul cu ris­cul violentei, eviti conflictul innabusind sentimente, stabilesti un schimb cu celalalt pentru a te face inteles… Doar aceasta atitudine se dovedeste constructiva. Caci orienteaza impulsul agresiv catre afirmarea de sine – atunci cand devii capabil sa iti satisfaci nevoile, tinand cont de ceilalti, si atingi maturitatea afectiva.

O unealta pentru a dobandi empatia

P.M. este medic si practica la spital CNV – comunicarea non-violenta. Un mediu „electric', ce trateaza bolile hemoragice: de la contaminarea cu virusul HIV, pacientii hemofili acumuleaza furie, iar cei care ii ingrijesc simt o culpabilitate latenta.

P.M. primeste la consultatie un tanar de 23 de ani, seropozitiv, care ii cere somnifere, pe langa tratamentul sau. Cunoscandu-i tendin­ta de a abuza de acest tip de edicament, ea refuza. Furios, pacientul riposteaza: „Pana acum, tot ce mi-ati prescris nu inseamna nimic! Atunci nu inteleg de ce nu vreti, doamna!'. In acel moment medicul aplica principiile comunicarii nonviolente. Acestea constau in controlul nevoii de argumentare si in a ghici trairile, sentimentele si nevoile celuilalt. In fine, este vorba de a formula un raspuns in oglinda.

P. M. raspunde: „Sunteti foarte furios din cauza contaminarii cu HIV. Aveti nevoie sa intelegeti cand a inceput acesta sa va distruga viata'. Nimic mai mult decat faptul ca te vezi „reflectat', – nu numai la nivelul cuvintelor, ci si la nivelul inimii – iti da senzatia ca esti inteles, si te simti usurat. Tensiunea agresiva este eliminata, iar schimbul poate continua. Cand esti atent la sentimente­le celuilalt, pentru a te armoniza cu acestea, inseamna ca esti empatic.

CNV se prezinta ca o cale catre dobandirea acestei atitudini, nu doar vizavi de celalalt, ci si pentru sine.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Rezolva conflictele fara violenta
Rezolva conflictele fara violenta

Pentru a cunoaste mai bine conflictul, sa vedem ce il motiveaza. Cand cineva isi bate joc de inte­resele, de valorile tale, e ca si cum ar zice: „Esti un nimic“. Negarea nevoii de a exista si de a fi recunoscut naste agresivitatea. Incapacitatea de a reactiona iti provoaca manie contra ta. O forta salvatoare sau periculoasa? Depinde de ras­punsul pe care il adopti pentru a o canaliza: iti ataci adversarul cu ris­cul violentei, eviti conflictul innabusind sentimente, stabilesti un schimb cu celalalt pentru a te face inteles…

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste