Rolul expertizei psihologice judiciare în evaluarea familiei ce traversează un divorț

Un divorț este un eveniment traumatizant pentru un cuplu, dar în special pentru un copil ai cărui părinți decid separarea. Iată care este rolul expertizei psihologice judiciare în astfel de situații.

Citește și:

Vrei să scapi de gândurile negative? Află că nu aceasta este soluția pentru a te simți mai bine

Cum gestionăm schimbările care ne dau viața peste cap

Atunci când un cuplu hotărăşte să divorţeze, deseori climatul familial este unul tensionat şi încărcat. Acesta perioadă fără suport şi validări din partea părinţilor, poate fi una de deziluzii pentru copil şi poate deveni destabilizatoare pentru acesta, întrucât se confruntă cu o schimbare a tot ceea ce ştia el despre ideea unui cămin securizant.

Copii pot fi martori la unele conflicte ale părinţilor şi se pot confrunta astfel cu teama de abandon. Tot în această perioadă este necesar să fim atenţi la copii întrucât se pot activa anumite mecanisme de apărare, precum negarea, refularea. Aceştia se pot confrunta cu o stare de confuzie amestecată cu sentimentul de neputinţă şi vinovăţie.

Deseori, copilul are tendinţa de a-l proteja pe părintele perceput ca fiind cel mai vulnerabil. În literatura de specialitate acest concept se numeşte „conflict de loialitate' şi este frecvent întâlnit în cazurile în care părinţii divorţează.

În unele situaţii, se poate întâmpla să-şi neglijeze sarcinile specifice etapei de vârstă în care se află şi de a se erija în „copil terapeut', în „părinte al propriilor părinţi', din dorinţa de a-şi vindeca mama sau tatăl (el ajunge astfel un „copil parentificat'). Procedând astfel, preia problemele de cuplu ale părinţilor şi îşi neglijează copilăria.

Am întâlnit la cabinet foarte multe cazuri în care, din păcate, a fost prezent fenomenul de alienare parentală din partea mamei sau a tatălui.

Mai precis, un părinte îl denigrează pe celălalt, apelează la diverse tertipuri şi îl poate învaţa pe copil un anumit tip de discurs pe care să îl folosească în relaţia cu fostul partener, ori cu scopul de a obţine diverse beneficii fie ele materiale sau de altă natură.

Această atitudine din partea părintelui denigrator îl face pe copil să fie ambivalent, să se distanţeze de celălalt părinte pe care ajunge să îl perceapă ca fiind „rău'.

În această perioadă se poate observa la copil inclusiv un anumit tip de limbaj şi cuvinte care fac parte din vocabularul unui adult aflat într-o situaţie conflictuală cu fostul partener de cuplu.

Când vorbim despre divorţ, putem întâlni cazuri de custodie-minor, stabilirea programului de vizitare minor, relocarea domiciliului, alienare parentală şi nu numai. Aici intervine rolul expertului psiholog.

Acesta realizează expertize judiciare (dispuse de instanţe judiciare, parchete, etc) sau expertize extrajudiciare (la solicitarea persoanelor fizice, cabinete de avocatură, etc).

De asemenea, expertul psiholog mai poate fi util în cazurile în care una dintre părţi doreşte să fie reprezentată în cadrul unei expertize (de obicei judiciare) de către un expert consultant. Din experienţa noastră, am observat rolul important pe care o expertiză extrajudiciară îl are în cadrul unui proces.

Durata unei expertize psihologice variază în funcţie de obiectivele stabilite şi în funcţie de complexitatea cazului.
Obiectivele în astfel de cauze pot avea în vedere, cu titlu exemplificativ şi nu exhaustiv, următoarele:

Evaluarea psihologică a părintilor din perspectivă abilitătilor parentale: aptitudinile parentale ale părinţilor (discernământ parental) și stabilirea capacităţii parentale în raport cu satisfacerea nevoilor concrete ale copilului.

Mediul familial în care se dezvoltă/ar putea să se dezvolte minorul: evaluarea psihologică a minorului, identificarea tipului de relaţie a copilului cu fiecare părinte în parte după divorţul acestora, evaluarea nevoilor specifice ale stadiului de dezvoltare a copilului și evaluarea legăturilor de ataşament pe care copilul le are faţă de alte persoane decât părinţii (ex: bunici).

Raportul se încheie cu concluzii şi recomandări legate de stabilirea custodiei unice sau comune, stabilirea domiciliului, programul de vizitare, parcurgerea unor şedinţe de consiliere sau psihoterapie (acolo unde este cazul) pentru copil sau/şi părinte/părinţi, toate acestea fiind subordonate interesului superior al copilului.

De Cristian Holban și Iuliana Holban
Echipa Expert Psiholog
Tel.: 0755.779.753

contact@expertpsiholog.ro

www.expertpsiholog.ro

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Rolul expertizei psihologice judiciare în evaluarea familiei ce traversează un divorț
Rolul expertizei psihologice judiciare în evaluarea familiei ce traversează un divorț

Un divorț este un eveniment traumatizant pentru un cuplu, dar în special pentru un copil ai cărui părinți decid separarea. Iată care este rolul expertizei psihologice judiciare în astfel de situații.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste