Sa vrei fericirea e de ajuns?

Putem sa ne programam pentru fericire? Ajunge oare sa ne schimbam gandurile negative cu cele pozitive, chiar daca asta inseamna sa ne mintim pe noi insine putin?

Intr-o epoca traita ca o criza perpetua, piata leacurilor de fericire are, evident, o crestere. Un tur prin librarii e suficient pentru asta. Fericire hedonista sau budista, sinonima cu pacea sufleteasca sau cu bunastarea corporala, fericire austera pentru cei care detesta consumismul sau belsug contagios pentru iubitorii de gandire pozitiva. Fiecare cititor isi poate gasi sensul propriu in aceasta mare de informatii despre a fi fericit.

 

O PROBLEMA DE SCHIMB

Ultima idee din aceasta moda? Cartea lui Yves-Alexandre Thalmann, intitulata Cei fericiti nu se preocupa daca e adevarat… ei isi spun povesti frumoase. Autorul este psiholog elvetian si spune ca interpretarile pe care noi le facem realitatii, determina calitatea vietii pe care o ducem mai mult decat acele evenimente reale. Va ganditi la metafora paharului pe jumatate plin? Este corect, despre asta e vorba de fapt.

„Creierul nostru este programat pentru a da sens la tot ceea ce ne inconjoara si ni se intampla, iar noi ne petrecem timpul interpretand aceste date“, spune Yves-Alexandre Thalmann. Aceste interpretari, fie ca sunt pozitive sau negative, genereaza emotii de aceeasi tonalitate, emotii care ne determina actiunile, viziunea asupra vietii si relatiile cu ceilalti. De exemplu: ploua. Pot sa imi spun: „Ce zi urata!“, si voi avea o dispozitie in ton cu ploaia. Sau: „Ce bine, voi sta acasa la caldurica“, si dispozitia mea se va plia pe aceasta reprezentare, care va fi si mai placuta pentru anturajul meu.

Psihologul insista asupra faptului ca aceste reprezentari, in marea lor majoritate, nu vor fi niciodata verificate. In primul rand, ca nu avem timp fizic sa o facem; apoi, pentru ca niciun filozof sau om de stiinta nu va putea transa chestiunea perspectivei atente la jumatatea goala sau plina. Ceea ce il conduce pe autor la dezvoltarea tezei sale in jurul unei propuneri simple si la indemana tuturor: de ce sa nu selectionam si sa alimentam interpretarile pozitive, cele care maresc starea noastra de bine?

„Este vorba despre libertatea de a face sosul ce da gust faptelor brute“, spune Yves-Alexandre Thalmann. „Faptele sunt rebele, rezista dorintelor noastre si revin, chiar daca asta nu ne place, dar semnificatia lor nu este continuta in ele, de la inceput. Semnificatia e rezultatul povestii pe care o tesem despre ele. Atunci ar trebui sa legam faptele de explicatiile plauzibile favorabile; asta numesc eu sa povestesi povesti frumoase…“

Invitatia este ademenitoare, pretul fericirii pare insa putin cam ridicat. Este vroba de¬spre schimbarea gandurilor automat negative („daca seful nu mi-a vorbit azi, inseamna ca ma dispretuieste, am facut probabil o greseala“), cu unele pozitive („poate ca a dormit si el prost sau e preocupat de o problema personala“). „Daca aplicati aceasta tehnica in mod regulat, veti deprinde noi obiceiuri de gandire si veti antrena emotii pozitive“, spune psihologul.

Alt comportament de alungat: stabilirea de comparatii negative dezavantajoase. Evocand o atitudine citata de Christophe André, psihologul povesteste ca pe podiumul olimpic medaliatii cu bronz sunt mai fericiti decat cei cu argint. Cei din urma se compara cu medaliatii cu aur si se complexeaza singuri, in vreme ce cei care au bronz, sunt fericiti ca sunt pe podium, pur si simplu. Pentru ca ei se compara cu cei care au ramas in urma.

Astfel, apare ideea ca ne putem programa pentru fericire schimband credintele negative cu unele pozitive. Elementar. Și nici nu e ceva nou. Toate abordarile cognitiv comportamentale se bazeaza pe aceasta idee. Fobiile, dificultatile relationale sau adictiile sunt adesea distorsiuni cognitive (sau false credinte), asupra carora e bine sa actionam. Dar in acest demers fondat pe vointa unde e locul inconstientului? „Inconstientul freudian nu e decat o teorie, nu il pun sub semnul intrebarii, dar nu il integrez in teoria mea“, spune Thalmann.

 

CONFLICTE INTERIOARE

Aceasta excluziune ii face, evident, pe psihanalisti sa faca front comun. „Putem mereu sa pacalim inconstientul, spunandu-i povesti, il putem anestezia, dar clinica arata ca trezirea este mereu dureroasa, conflictele interioare se deplaseaza: ele nu se dizolva in repetarea unor cuvinte pozitive“, spune Claude Teguy, psihanalist. „Dincolo de asta, a ne deconditiona de ceea ce numim «interpretari negative ale realitatii» poate fi periculos pentru pacient. Daca eu nu mai vad paharul pe jumatate gol, daca las aceasta credinta fara sa cercetez ce anume din istoria mea personala m-a facut sa vad astfel lucrurile, fara sa pricep la ce imi serveste, cum vorbeste ea despre dorintele mele, atunci se duce totul de rapa, ma acuz ca singur ma expun nefercirii, din ignoranta sau slabiciune!“

Psihanalistul spune ca, daca Freud si psihanaliza nu au pretins vreodata ca duc subiectul catre fericire, este din cauza ca Freud a crezut mai mult in adevarul fiecarei persoane. Fiecare trebuie sa porneasca singur in cautarea propriei fericiri. „Prin atingerea acelui adevar propriu, subiectul se elibereaza de rezistente, destul cat sa-si asume dorinta. Apoi face ce poate din ceea ce este.“

In pofida oricarei asteptari, Roland Jouvent, profesor de psihiatrie, este un aliat obiectiv al psihanalizei. „A crede ca putem voluntar sa ne schimbam credintele pentru a atinge fericirea si seninatatea inseamna sa credem ca suntem atotputernici, dar nu suntem!“, afirma acesta. El aminteste ca multa verme ni s-a spus ca e suficient sa inlocuim gandurile negative ale depresivilor cu unele pozitive, pentru a neutraliza depresia si pentru a-i ajuta pe anxiosi sa-si inlocuiasca proiectiile terifiante cu unele mai putin de speriat. Dar nu merge asa. Dar meditatia functioneaza bine pentru anxiosi. Neuroimagistica o demonstreaza. Are efecte imediate asupra activitatii cerebrale, deci si asupra emotiilor. Dezvoltarea gandirii negative ar fi, deci, complet ineficace? In realitate, totul, depinde de ceea ce numim „gandire pozitiva“.

Tal-Ben Shahar preda psihologia pozitiva la Harvard. Intre cei 1.400 de studenti din fiecare semestru, 23% spun ca si-au schimbat viata, spune editorul cartii profesorului american. Trebuie spus ca discursul acestuia e deasupra a ceea ce se spune de obicei in cartile de self-help, care spun ca e de ajuns sa repeti la nesfarsit cateva formule magice care te aduc la Nirvana…

 

NEVOIA DE SENS

Tal-Ben Shahar denunta fericirea strict hedonista, cea care rimeaza cu „individualist“ sau cu „materialist“. El integreaza niste date esentiale: sensul. „Definitia mea despre fericire este aceasta: senzatie globala de placere, plus sens.“ Individul fericit dovedeste bucuria de a fi in viata, in ciuda necazurilor, a incercarilor, a peripetiilor de pe drumul sau. El gaseste fericire pe parcurs si o ratiune de a fi existentei sale.

Tal-Ben Shahar spune ca nu e de ajuns sa gasim un sens global vietii, ci sens la nivelul activitatilor cotidiene. „Privilegierea relatiilor inspiratoare si bogate, injectarea de creativitate in actele de zi cu zi, timpul acordat activitatilor care ne pasioneaza sau ne dau o senzatie de implinire… In postura aceasta activa cotidiana nu e vorba despre gasirea sau regasirea sensului, ci de acordarea unui sens lucrurilor pe care le facem. Diferenta este mare. Aceasta urmarire a fericirii care nu se gaseste de la sine da nastere unui joc in care toata lumea castiga“, continua acesta.

Am certitudinea ca daca gandirea pozitiva s-ar extinde, ea ar produce o revolutie la nivel de societate. In mijlocul acestei revolutii, urmarirea fericirii si ajutarea semenilor in acest scop ar putea forma obiective complementare. Atentie, in acelasi timp, la ideologia consumista a fericirii, care conjuga bucuria de a fi cu averea si nu cu fiinta insasi. A fi fericit inseamna a darui. Adevarata fericire se afla la nivel de schimb intre oameni.