Scapa de mania persecutiei

Se simt nedreptatiti, sabotati, toata lumea le doreste raul, iar relationarea cu ei devine, de cele mai multe ori, imposibila. Ce ascund, de fapt, persoanele pe care le catalogam ca avand mania persecutiei?

 

Psychologies: Cum se manifesta, in general, mania persecutiei?

Alexandru Cojocaru: Daca vorbim despre trasaturile de tip nevrotic si nu de boala in sine, vom descoperi in continuare aceleasi modele de comportament, dar la un nivel de intensitate mai redus.

Probabil ca fiecare dintre noi a intalnit, cel putin o data in viata, o persoana care sa se considere respinsa, neinteleasa, acuzata, tratata incorect de cei din jurul ei. In mania persecutiei cuvantul de ordine este „eu“, eu centrul Universului.

Toata lumea nu are incredere in mine, anumiti oameni ma pun la zid numai pe mine, lumea ma persecuta exclusiv pe mine, au ceva in special cu mine.

De obicei, cand apare o astfel de situatie repetitiva, pe o durata mai lunga de o luna, care nu are argumente in spate, nu este consistenta, ne putem pune un prim semn de intrebare legat de personalitatea celui sau celei din fata noastra.
 

Care sunt motivele pentru care ei cred ca cei din jur le vor raul?

A.C.: Exista foarte multe modalitati in care o persoana poate ajunge intr-o astfel de ipostaza. De cele mai multe ori, oamenii cu simptome de mania persecutiei au o stima de sine foarte scazuta.

Ei fie se raporteaza la mediul inconjurator punandu-se intr-un raport de inferioritate fata de ceilalti, fie supracompenseaza si, in interior, isi imagineaza ca au calitati extraordinare, geniale si ca sunt cu mult peste ceilalti, iar in exterior devin personalitati foarte dificile pentru cei cu care vin in contact.

Aceasta stima de sine scazuta poate sa-si gaseasca originile intr-un trecut familial critic, in care copilul a fost tot timpul acuzat ca nu este suficient de bun, ca greseste mereu.

Poate ca el a fost mereu comparat cu ceilalti si pus intr-o lumina nefavorabila, iar, in timp, a introiectat aceasta parte critica.

In aceeasi masura, un copil care tot timpul a fost ajutat si facut sa-si imagineze ca este cel mai bun, ca este minunat si ca merita totul pe pamant, s-ar putea sa se loveasca foarte tare de realitate si lumea sa devina vinovata de tot ce i se intampla.

Exista studii care sugereaza ca in cazul bolilor de tip bipolar sau paranoia exista si un potential genetic familial care a influentat pacientul.
 

Ce fel de relatii sociale vor avea acesti oameni?

A.C.: In momentul in care vorbim de o personalitate cu o profunda neincredere interioara, vom avea de-a face, cel mai probabil, cu relatii incordate si pline de critica in toate straturile vietii. Acasa, isi va banui mereu partenera sau partenerul ca face lucruri pe la spatele sau, ca ascunde lucruri, ca nu este respectat/a.

La birou, se va manifesta acelasi pattern: sefii nu vor sa-i recunoasca meritele si este persecutat/a, colegii sunt invidiosi pe realizarile sale, nu il/o ajuta cu nimic, ba, mai mult, toti sunt niste redusi mintal, care nu au habar cum ar trebui condusa compania, facute proiectele etc.

Iar cu copiii situatia nu se va imbunatati deloc. Individul aflat sub mantia maniei persecutiei se va simti tradat, inselat, mintit si pacalit de copii.

El va crea un cadru de neincredere si de utopie in universul celor mici, care vor creste intr-o lume falsificata, in care se vor simti de vina pentru tot ce se intampla, nu vor avea repere de incredere si vor creste, cel mai probabil, cu o mare neincredere in ei insisi, ducand astfel mostenirea simptomelor mai departe.
 

Putem vorbi si de o inversare de roluri?

A.C.: Sigur ca da, este chiar o situatie des intalnita, in care cei care se cred persecutati sa fie, de fapt, niste adevarati maestri in a persecuta.

Gandeste-te ca persoana pe care ti-ai ales-o sa-ti fie alaturi, te acuza mereu de lucruri pe care nu le faci, de ganduri pe care nu le ai.

Cum te-ai simti? Banuiesc ca primul sentiment ar fi de furie si de nedreptate, iar daca nu ai reusi sa te desprinzi si sa iesi din aceasta relatie nociva, ai avea parte de o viata intreaga de abuzuri.

Astfel, tu devii victima, iar cel din fata ta, cel care se simte nedreptatit de intregul univers, un adevarat tortionar emotional.

Si zic un „tortionar emotional“ pentru ca acesta este primul pas, dar lucrurile pot depasi nivelul emotiilor si sa escaladeze in violenta domestica si in tot soiul de comportamente deplasate.
 

Ce nasc in noi aceste comportamente din partea celor care sufera de mania persecutiei?

A.C.: Te rog sa faci un exercitiu de imaginatie punandu-te in pielea omului din apropierea acestui personaj. Cum te simti? Marginalizata, nedreptatita, judecata, criticata, respinsa, umilita, desconsiderata, furioasa…

Toate sunt valabile; pe langa acestea, mai poti simti instabilitate emotionala, neincredere, frica. Practic, o astfel de persoana care isi imagineaza ca toti sunt impotriva ei, ajunge sa fie de fapt o persoana impotriva tuturor, iar sentimentele pe care le naste in jur sunt dintre cele mai nocive.
 

Cum sa ne purtam cu oamenii care par a avea mania persecutiei?

A.C.: In primul rand, sa nu cadem in capcana de a-i crede. In al doilea rand, este bine sa nu picam in capcana de a face ce vor ei, ca sa-i linistim. In ambele situatii, nu vom face decat sa gasim in celalalt si mai multa neincredere, si mai multa presiune.

Cu siguranta, nu vom rezolva problema, ci doar ne vom arunca, de unii singuri, intr-o temnita a vinei si vom da in mana viitorului nostru persecutor cheia de la usa cea grea din metal.

Cu orice lucru pe care il vom face, ne vom adanci si mai mult in jocul „de-a obligatia“, pentru ca probele la care veti fi supusi vor deveni din ce in ce mai grele.

„Demonstreaza-mi ca tii la mine“ va fi, probabil, una dintre frazele pe care ai putea sa o auzi destul de des, urmata de „sigur, e normal, oricum nu-ti pasa de mine, niciodata nu am contat“. E foarte greu sa rezisti arsenalului unui om care sufera de mania persecutiei.

Trebuie sa fii foarte bine ancorat in real si cu radacini sanatoase pentru a face fata unei personalitati de acest tip. Asadar, in conditia in care ai cum, cel mai indicat este sa ai cat mai putin de-a face cu aceasta persoana, iar cand ai, sa te concentrezi asupra ta.

Pe cum simti tu lucrurile si sa le faci ca atare. Dar cum identifici daca cel din fata ta nu are dreptate? Prin doua verificari relativ simple.

Cat de exagerata si de repetitiva este situatia in care te simti nedreptatit/a de aceasta persoana si daca cei din jur iti impartasesc starile si trairile. In momentul in care ai facut aceasta identificare, atunci poti lua primele masuri.
 

Daca identificam in noi astfel de elemente, ce avem de facut, astfel incat sa le eliminam si sa ne echilibram emotional?

A.C.: Daca identificam la noi astfel de elemente, acesta este un lucru extraordinar de bun. Pentru ca inseamna ca inca nu suntem prinsi complet in complex si nici nu suntem bolnavi la nivel patologic.

In momentul in care ne dam seama ca generalizam totul si-l privim ca intors impotriva noastra, putem sa facem cateva lucruri utile.

In primul rand, sa fim atenti la momentele in care devenim siguri ca toti ceilalti au ceva cu noi si sa incercam sa iesim din vraja aceasta.

In spatele acestei suferinte este o mare nevoie de importanta, de a fi vazut; de aceea, un pas important ar fi sa incercam sa ne vedem de noi mai mult, sa nu mai fim critici cu noi prin ceilalti si sa nu bazam totul pe ceilalti.

In al doilea rand, se poate apela la ajutorul terapeutic – cu toate ca este foarte indicat, este si foarte dificil de facut. Pentru ca aceasta nevroza are un fundament de neincredere, pe cand lucrul eficient, in cabinet, isi ia multe energii din increderea in relatia terapeutica.

Este un proces anevoios si este nevoie de multa abilitate pentru a ajunge la nucleul problemei si a dezamorsa finele radacini ale maniei persecutiei.
 

Exista anumite persoane care nasc in noi si exploateaza aceasta manie a persecutiei?

A.C.: Ca sa functioneze aceasta exploatare, trebuie sa existe un sol comun si un sambure deja existent de neincredere viscerala, de teama a judecatii tuturor, de agresivitate latenta.

Daca simtim ca exploatarea functioneaza, atunci este bine sa evitam persoanele care potenteaza aceste trasaturi.

Dar, pe cat de simplu este de spus, pe atat de greu este de facut, pentru ca atunci cand avem un sol fertil pentru acesti muguri nevrotici, exact aceste persoane ni se vor parea mai atragatoare, mai deosebite, mai charismatice.
 

Cand stim ca este deja boala, patologie?

A.C.: Vorbim de patologie cand analizam o psihoza. Adica iesim din campul constiintei si se pierde contactul cu realitatea. O persoana care are o boala de tip paranoid, bipolara sau borderline, poate avea elemente puternice de mania persecutiei.

Persoana afectata este foarte posibil sa apeleze mai degraba la ajutorul politiei sau al  avocatilor decat la un psihiatru. Ea poate avea impresia ca este urmarita, otravita, inse­lata, ca se conspira impotriva sa ori ca este iubita de la distanta.

Toate aceste imaginatii reprezinta o interpretare eronata a perceptiilor si experientelor de viata. In realitate, lucrurile care se intampla in jur fie sunt mult reduse ca scala, fie nu au loc deloc. 

Alexandru Cojocaru este psihoterapeut de orientare analitica,

[email protected], www.alexandrucojocaru.ro