Scapa de timiditate

Transpiratii reci, balbaieli, inima bate nebuneste… In fata oamenilor care asteapta cuvintele tale pline de inspiratie, mintea ti se goleste si nu mai stii sa spui nici cum te cheama. De unde vine aceasta anxietate? Cum putem invinge tracul?

Marius trebuie sa prezinte in fata clientilor strategia de dezvoltare a firmei pe urmatorii ani. E bine pre­gatit, documentatia e perfecta, se­ful e teribil de incantat, nevasta e man­dra de el si totusi… „Peste o saptamana trebuie sa fac asta. Am cosmaruri, cum exact in momentul in care ma pregatesc sa iau cuvantul se intampla cele mai mari catastrofe, sau ma inec cu apa si ma sufoc… Ce mai, cand ma gandesc, nodul din gat si din stomac ma reduce la stadiul de maimuta: comunic prin sunete ascutite si gesturi…”

Teama de a vorbi in public il urmareste inca din adolescenta: cele mai mici note le lua la examenele orale, chiar daca era perfect pregatit. „Pentru a evita aceste sarcini sunt in stare sa inventez cele mai naucitoare scuze: ca am orbit brusc, ca am sedinta de bloc, ca am infectie in gat… Orice, numai sa scap…”

Acest comportament este foarte raspandit, spun psihologii. Teama de a te dezvalui si de a lua cu­vantul in public este una dintre cele mai curente, alaturi de fobia de serpi si cea de vid. 55% din popu­latie se confrunta cu ea, si aproape o persoana din trei renunta sa se exprime in fata unui grup.

Teama de altii si de… tine

„E clar ca nu voi reusi. Ceva rau o sa se intample, o sa uit tot, n-o sa mai stiu nimic. Ceilalti vor crede ca nu sunt foarte bine pregatit.”

Anxietatea care precede luarea de cuvant in public are la baza doua temeri: teama de ceea ce vor spune ceilalti si teama ca tu nu vei fi la inaltime.

In cartea Cum sa ne eliberam de trac, aparuta la Editura Trei, autorii, dr.Laurent Chneiweis si dr. Eric Tanneau, spun ca aparitia emotiilor negative in fata unui eveniment important este fireasca: „Tracul, sau in limbaj medical, anxietatea de performanta, survine de indata ce se pune intrebarea: voi reusi? Si atinge apogeul atunci cand, in miezul evenimentelor, va cuprinde frica de a nu putea face fata situatiei si cand aveti impresia ca va fuge pa­man­tul de sub picioare.

Nu indraznesc de teama ca nu voi reusi: aceasta este probabil cea mai buna definitie a tracului. Cele mai intalnite justificari sunt legate de teama de expunere la critica si evaluare, de incertitudinea legata de reactia auditoriului, ca nu poti controla mai multi oameni, ca ceea ce vei spune si face iti va afecta imaginea“, spune dramaterapeutul Dana Dragoteanu.

A fi perfect sau a nu fi

Cei care nu indraznesc sa se exprime traiesc o totala raportare la parerile altora. „Toata lumea trebuie sa ma aprecieze, daca nu plac fie si unei singure persoane, inseamna ca sunt o nulitate“, aceasta este misiunea imposibila pe care si-o fixeaza. Nivelul lor de exigenta personala este ridicat, criteriile de asteptare atat de inalte, incat sfarsesc prin a-si face mai intai propria judecata decat cea a altora. Anxiosii sociali se gandesc ca trebuie mereu sa ai lucruri interesante de spus si nu se pot vedea pronuntand o mica banalitate.

La aceasta credinta se adauga impresia ca esti „transparent“. Ei isi imagineaza ca li se vede clar hiperemotivitatea, de unde tendinta de a se focaliza asupra mani­festarilor lor de anxietate. Aceasta autoobservare permanenta este invalidanta.

La fiecare nou esec nefericitul asista, fara putere, la decaderea sa interioara. Si, plin de nefericire, el isi reprezinta trista viziune ca totul depinde de el, ceea ce ii mentine stima de sine la un nivel foarte jos. Cerc vicios…

Cum depasesti blocajul

Te rogi la o minune care sa faca sa dispara nodul din stomac, sa-ti transforme inima in piatra, sa-i orbeasca pe auditori, sa se nasca din senin vant puternic si ploi care sa-i intoarca pe toti din drum, ca pe Ana lui Manole.

Nu-i nevoie de minuni, ci de dorinta de a invinge teama si de vointa de a o face. Iata cei cativa pasi pe care ii propune psihologul Dana Dragoteanu: „Reco­man­darile mele sunt de ordin practic:

• pre­ga­ti­rea prezentarii, cuvantarii, expunerii in asa masura incat sa cunosti foarte bine tematica; pe cat este posibil, incearca sa cunosti publicul (din ce domeniu provine, care sunt interesele, ce fel de comportamente individuale sau de grup exista etc.), in felul acesta putand sa structurezi discursul si sa prevezi eventualele intrebari sau probleme cu care te vei confrunta;
• exerseaza, nu doar in fata oglinzii, ci si in fata unui auditoriu improvizat (prieteni, familie);
• ina­in­te de a incepe discursul trebuie sa in­tri in rol, asa cum actorii intra in rol, asa cum sportivii sunt gata de lupta inaintea concursului, trebuie sa-ti creezi starea;
• fii spontan (spontaneitatea reduce anxietatea)!