Scapa de timiditate

Arunca-te in apa!

Tot sfaturi practice primim si de la autorii cartii mentionate mai sus, „Cum sa ne eliberam de trac”. Iata cateva reguli desprinse din paginile ei:

Noteaza tot. Ia cu tine un carnet. De fiecare data cand te confrunti cu un trac, noteaza ce ti s-a intamplat: descrie-ti emotiile, da-le o intensitate pe o scara de la 1 la 10, descrie gandurile care l-au precedat in mod automat, l-au insotit sau l-au urmat, detaliaza interpretarea pe care ai dat-o realitatii. Infrunta in loc sa fugi. Fa-ti vocea mai puternica. Este un instrument de baza pentru a-ti exprima mai clar gandurile si pentru a fi bine inteles.

Priveste-ti interlocutorul in ochi. Renunta la privirea care matura intreg ansamblul de auditori. Mentine contactul vizual cu fiecare. Evita timpii morti si arunca-te in apa. Cu cat eziti, cu atat risti sa amutesti. La intalniri, asaza-te langa cineva cu care te simti confortabil si lanseaza-te.

Nu iti lasa spiritul sa vagabondeze, concentreaza-te pe mesajul pe care speri sa-l exprimi. Marturiseste-ti emotiile.

Daca, in pofida acestui antrenament intensiv, inca iti pierzi cuvintele, nu ezita sa iti incredintezi emotiile auditorului tau cu ajutorul unei mici fraze pregatite dinainte: „Cred ca am nevoie sa imi recastig suflul“, „Dupa cum vedeti, acest subiect ma emotioneaza“. Acest mic intermezzo va indeparta tensiunea si iti va permite sa reiei discursul mai eficient.

Impotriva tracului

Dr. Horea Murgu, director al Coaching Institute, ne vorbeste despre clientii care au venit sa-i solicite ajutorul in depasirea temerii de a vorbi in public si despre eficienta programelor de dezvoltare personala pe care le aplica: „Daca ar putea exprima relativ concis si lucid, la obiect, cauzele pentru care le e teama clientilor nostri sa vorbeasca in public, probabil ar sti singuri ce e de facut ca sa nu mai fie o bariera intre ei si ceilalti.

Destul de des raspunsurile pot fi grupate sub: „lipsa de experienta legata de comunicarea in public, si prin consecinta, spaima (frica) de a nu fi la inaltimea unei performante semnificative“. Daca discutam individual si punem cateva intrebari, prin care persoana nu e „judecata“ sau pusa intr-o situatie jenanta, aflam de la cei mai multi diverse motive personale care toate si fiecare pot constitui premize obiective pentru progres, perfect tangibil.

Ce e de stiut se poate preda: training. Ce e de facut in fiecare caz presupune antrenament asistat, supervizare, coaching. In cea mai mare masura! Care ar fi roadele? Justa si autentica stima de sine, controlul efectiv si eficace al comunicarii cu ceilalti sunt primele roade ale acestor programe.

Tehnicile de Public Speach/presentation sunt relativ usor de inteles/explicat, chiar daca antrenarea lor presupune coaching teatral (performing art coaching) atent, personalizat si uneori de durata. Actorul E in rol, nu „joaca“ un rol. Intelegerea si asumarea autentica a rolului nu sunt doar etape de training, ci presupun performing art coaching pentru progresul in performanta.”

In caz de fobie sociala

Daca teama se exprima in fata altora este doar un simptom din mai multe (fuga de contacte, izolare etc.), reprezentand astfel o adevarata fobie sociala, trebuie luate niste masuri pe plan terapeutic. Care sunt acestea?

– Terapiile comportamentale si cognitive, specializate in tratarea fobiilor, ajuta pacientul sa-si schimbe viziunea angoasata asupra lumii si sa nu mai confunde perceptia proprie cu realitatea: „Daca ma simt prost, ceilalti ma vor vedea prost.“

– NPL-ul (programarea neuro-lingvistica) permite anticiparea scenariului „inspaimantator“ si modificarea acestuia.

– Psihologul Dana Dragoteanu recomanda terapia de grup: „Ca sa putem vorbi de o fobie, trebuie ca aceasta teama de a vorbi in public sa se extinda si la alte situatii sociale, (de ex. teama de a initia si sustine conversatii, de a participa la petreceri, de a intra in contact cu autoritatea, de face parte din anumite grupuri si altele), sa existe un comportament de evitanta si anxietatea anticipatorie ce duc la o deteriorare semnificativa a calitatii vietii persoanei in cauza. Ca terapeut de grup (psihodrama) recomand grupul.

Din experienta mea si a clientilor mei primele beneficii ale terapiei sunt o mai mare usurinta de a vorbi si a te exprima in prezenta mai multor persoane. Grupul de psihodrama este un mediu securizant in care nu se emit judecati, nu se fac interpretari, nu se dau sfaturi. Membrii grupului vorbesc despre experientele proprii, devenind constienti ca nu sunt izolati. De asemenea, fiind o terapie de actiune, se pot parcurge anumite evenimente traumatice sau se pot juca roluri temute, astfel incat persoana da vietii sale o noua perspectiva.”