Sfaturi pentru a depasi rusinea

Rusinea ne afecteaza nu doar relatiile cu cei din jur ci si modul in care ne raportam la noi insine. Iata cum ne putem elibera de povara sa.

 

Rusinea constructiva

Rusinea este unul dintre sentimentele umane pe care il intalnim in dublu rol in viata noastra: pozitiv si constructiv cand ne sustine adaptarea sau negativ si distructiv cand ne altereaza identitatea. Regasim rusinea atat la baza tacerilor greoaie si apasatoare, cat si a manifestarilor vociferate si exagerate.

Intrepatrunsa deseori cu sentimentul de vinovatie, rusinea vizeaza ceea ce suntem in forul nostru interior, valoarea personala ca oameni, pe cand vinovatia se raporteaza la actiunile realizate, la ceea ce am facut sau facem.

In termenii dezvoltarii emotionale, rusinea precede vinovatia, iar in multe cazuri vinovatia unei persoane ascunde o rusine profunda.

Rusinea constructiva este manifestata pasager in anumite situatii sociale si are un rol pozitiv de adaptare functionala.

De exemplu, cand ne simtim rusinati in fata unor persoane semnificative din viata noastra, devenim mai atenti si mai deschisi la parerea acestora, ceea ce ne ajuta sa ne recuperam un statut social, sa ne reabilitam sentimentul de apartenenta sau sa ne perfectionam profesional.

 

Rusinea distructiva

Fata negativa a rusinii apare atunci cand am intalnit rusinea inca din primii ani de viata, poate inainte chiar de dobandirea limajului.

In acest caz, rusinea adanc patrunsa in noi ne afecteaza identitatea, depersonalizandu-ne si diminuandu-ne valoarea de sine.

De exemplu, daca mama a crezut ca suntem un copil teribil de urat sau tatal a fost extrem de dezamagit la nasterea noastra pentru ca isi dorea un copil de alt sex, nu ne vom simti deloc valorosi cu ceea ce suntem.

Rusinea pe care o traim atunci este legata de insasi esenta existentei noastre si, prin urmare, pentru a o ascunde vom fi nevoiti sa ne construim un Eu fals, o personalitate substitut.

Astfel, daca ne-am nascut fetite intr-o familie unde baietii sunt admirati si doriti, vom creste cu tendinte masculine. In egala masura putem cauta sa ne raliem unor grupuri sociale, politice sau profesionale puternice, daca ne-am nascut baiat slab si fragil intr-o familie care apreciaza masculinitatea agresiva si forta fizica.

Pentru a deveni o fiinta umana constienta, este necesar un anumit grad de rusine, dar avem nevoie de un mecanism intern de diferentiere si prelucrare a acesteia, altfel riscam sa ne inecam in capcana ei.

Putem fi tentati sa ne luptam cu rusinea, sa ne dovedim noua insine demnitatea si sa demonstram lumii intregi o valoare de sine pe care nu am simtit-o in propria familie.

Desi aceste reactii sunt justificate de nevoia de legitima aparare impotriva rusinii, cu siguranta contra-atacand compensatoriu nu ne vom dezvolta personal si nu vom capata autonomie emotionala.

 

Psihoterapia de profunzime

Paradoxal, desi tocmai rusinea va sta in calea apelarii la un proces psihoterapeutic, acesta este singurul mod prin care putem trata cu adevarat cauzele adanci si, mai ales, consecintele sale.

Eliberarea sentimentelor de rusine incepe prin restabilirea contactului cu identitatea adevarata, cu Eul real al unei persoane si reevaluarea posibilitatilor sale autentice.

Cand nu putem exprima rusinea, emotia se manifesta cu o mai mare putere in absenta cuvintelor. In acest sens, psihoterapia individuala de profunzime reprezinta unul dintre cele mai valoroase parcursuri.

Mecanismele de eliberare a rusinii necesita o munca sustinuta in explorarea de sine pentru a ne depasi inhibitiile si a ne redinamiza potentialul creator personal.

Reabilitarea imaginii de sine este o strategie care ne poate ajuta sa ne depasim rusinea. Pentru ca putem fi mandri doar daca pretuim anumite lucruri, este important sa ne pretuim pe noi insine asa cum suntem.

Astfel, daca imi voi valoriza calitatile si aptitudinile personale, imi voi creste increderea in mine, ceea ce ma va ajuta sa fac fata cu mai mult curaj situatiilor de viata in care simt rusine.

 

Mandria pozitiva si stima de sine

In cultura moderna, rezultatele si efectele sunt considerate mult mai importante decat procesul in sine prin care trecem pentru a le obtine. Astfel, tindem in mod nefericit sa ne apreciem pe noi insine doar dupa castigul direct obtinut, si nu dupa eforturile depuse.

Concentrarea asupra proceselor pe care le parcurgem, mai degraba decat asupra rezultatelor pe care le obtinem, ne va ajuta sa ramanem in contact autentic cu noi insine.

Atunci cand ne cunoastem in profunzime, putem accepta cu usurinta toate manifestarile fiintei noastre, alegand cu lucididate si in cunostinta de cauza acele calitati pe care vrem sa le dezvoltam si renuntand la cele de care nu mai avem nevoie in cresterea noastra.

Putem exersa introspectia ori de cate ori dorim sa analizam o anumita realizare de care ne simtim foarte mandri. Ce aptitudini personale a necesitat aceasta realizare?

Concentreaza-te doar asupra parcursului, incearcand sa ignori rezultatul actiunii. Putem ramane surprinsi sa descoperim ca in cadrul aceluiasi proces am dat dovada atat de curaj, imaginatie sau creativitate, cat si de claritate in gandire, moralitate sau tact.

 

De Luminita Binzaru, psiholog si consilier dezvoltare personala

Tel.: 0723.516.119

Facebook: Transformational by Luminita Binzaru, Psihoterapie & Coaching Psihologic

www.luminitabinzaru.wordpress.com

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Sfaturi pentru a depasi rusinea
Sfaturi pentru a depasi rusinea

Rusinea ne afecteaza nu doar relatiile cu cei din jur ci si modul in care ne raportam la noi insine. Iata cum ne putem elibera de povara sa.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste