Suprastimularea atentiei este daunatoare
Suntem tot mai distrasi si mai distrati. Suprastimularea din toate directiile – internet, telefon mobil, tableta – nu are cum sa ne faca bine. Dar ceea ce incepem sa realizam abia acum, suprastimularea ne taie accesul la ceea ce putem face bine si foarte bine, la performanta. Iata cateva explicatii de la Daniel Goleman, vedeta psihologiei americane, in cartea sa Focus, aparuta la Editura Curtea Veche.
Crezi ca esti capabil sa raspunzi si la mesaje si sa faci si conversatie? Sau ca poti sa asculti si muzica si sa raspunzi, in acelasi timp, la email‑uri? Daca ai auzit de multitasking si te lauzi ca esti bun sau buna la asa ceva, ei bine, gresesti.
In majoritatea CV-urilor celor care vor sa se angajeze, scrie ca sa sunt buni la multitasking. Desi acest fapt ar trebui sa fie mai degraba un criteriu de descalificare. Pentru ca multitasking-ul (impartirea atentiei pe mai multe canale) este, pur si simplu, contraproductiv. Si nici nu e posibil.
Atentia e limitata
Cand credem ca suntem eficace si „multitaskeri“, nu facem decat sa ne mutam atentia de pe un canal pe altul. Asta, pentru ca „lungimea de banda“ a atentiei umane e foarte redusa.
Atentia e un proces psihic costisitor si nu o putem distribui asa cum credem noi ca se poate. Pur si simplu, nu se poate!
Daniel Goleman, autorul cartii Focus, motivatia ascunsa a performantei (Ed. Curtea Veche, 2014), explica: creierul are grija sa economiseasca energie.
Eforturile cognitive, cum ar fi sa inveti sa folosesti cele mai recente noutati ale tehnologiei, solicita o atentie activa, cu pretul unui consum de energie. Dar, cu cat repetam mai mult o rutina care altadata era noua, cu atat mai repede ea se transforma in obisnuinta mecanica (…)
O reteta sigura de dat in bara
Azi, exista aplicatii de mobil pentru aproape orice. Si este o piata care nu pare sa scada, dimpotriva. In domeniul atat de popular al slabitului si dietelor, aplicatiile de mobil abunda.
Cum sa-ti masori caloriile din farfurie, cati pasi faci azi ca sa dai jos 500 de grame etc., etc. Ajuta ele, oare? Raspunsul clar este „nu“.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca „raspandirea epidemica a cazurilor de obezitate in SUA in ultimii 30 de ani are o stransa legatura cu prezenta exploziva a com puterelor si gadget-urilor in viata oamenilor.
O existenta dependenta de tentatiile lumii digitale creeaza supraaglomerare cognitiva aproape constanta. Iar supraaglomerarea slabeste autocontrolul“, spune Goleman.
Cu alte cuvinte, nu doar ca aplicatiile care deleaga controlul farfuriei nu servesc la prea multe, dar abundenta lor ne zapaceste si mai mult.
Cel mai bun este cel care se concentreaza mult
Se spune ca un creier care face performanta in ceva, fie ca e muzica de pian, fie ca e matematica ori pictura, are la activ 30. 000 de ore de practica. Din copilarie si pana la maturitate.
Si cum sa faca performanta un copil care este distras mereu de ecranul telefonului mobil sau de tableta? Problema devine destul de grava.
Pentru ca ei, copiii, nu rezista tentatiei, creierul lor nu e inca formatat suficient pentru autocontrol, pentru rezistenta la tentatiile acestea cu recompensa instantanee (cum sunt mesajele de Facebook, de pilda; sa recunoastem: nici noi, cei maturi, nu rezistam prea mult fara sa ne verificam casuta de mesaje, nu?)
Unii, exasperati de slabiciunea proprie in fata acestei tentatii, aleg sa-si suprime cu totul contul, la fel cum Ulise, legendarul erou al Odiseei lui Homer, s-a legat de catargul navei, ca sa nu cada prada tentatiei Sirenelor; povestea este edificatoare pentru neputinta umana de a rezista dincolo de un anumit prag de tentatie!
Nu intamplator, diagnosticele de ADHD la copii sunt tot mai frecvente. Chiar daca ele nu se confirma (unii pedopsihiatri spun ca e vorba despre o inflatie de astfel de diagnostice), fenomenul nu e de colo.
Copiii, pur si simplu, sunt suprastimulati. Parintii lor, fericiti ca au un moment de liniste, ii „parcheaza“ in fata televizorului sau a tabletei, unde cel mic se joaca tacut, uneori ore in sir.
„Abilitatea de a-si pastra aceeasi concentrare a atentiei asupra unei tinte si de a ignora orice altceva se petrece in jur, opereaza in regiunile prefrontale ale creierului.
O retea neuronala specializata, localizata in aceasta regiune a creierului, intareste rezistenta semnalelor pe care le receptionam si asupra carora vrem sa ne concentram (e-mailul acela) si le descurajeaza pe acelea pe care am ales sa le ignoram (persoanele care au chef de conversati e de la masa alaturata)“, scrie Goleman.
Problema e ca acest cortex isi pune bazele unei functionari sanatoase in copilarie. Daca nu ne educam copiii in sensul autocontrolului, al ingnorarii semnalelor care intrerup activitatea, daca nu ii invatam sa persiste odata ce s-au apucat de ceva, mai tarziu vor deveni niste adulti imprastiati.
Faptul ca sunt „parcati“ in fata tabletei mai mult timp decat ar fi necesar la varsta lor, nu le face bine. Iar responsabilitatea este a parintilor daca, mai tarziu, copiii nu se tin de teme sau nu pot duce la capat ceva.
Focus
de Daniel Goleman
Editura
Curtea Veche
2014
