Te-ai săturat să fii singură? Înseamnă că nu faci ce trebuie

Să fii singură nu este o povară dacă îți place propria companie. Nici dacă ai suficientă grijă de tine să îți faci viața frumoasă. Iată cum poți profita de aceste momente.

Citește și:

Uneori, trăim emoții care ne aparțin. Alteori, ele sunt de împrumut

Nu te lăsa definită de propriile gânduri

Nu îți place că ești singură? Bărbatul potrivit pare să vină călare pe o broască țestoasă în loc de calul alb? În primul rând, dacă ești singură, înseamnă că până în prezent nu ai ales bine partenerii pe care i-ai avut.

Chiar dacă oricine se poate înșela asupra unui alt om, cu toții, ne place sau nu, avem un tipar relațional. Vine din copilărie, caută găsirea unui alt deznodământ nefericirilor pe care le-am traversat și reproduce, la nesfârșit aceleași disfuncții.

Astfel, intrăm mereu în relații nepotrivite, suferim, ne despărțim, iar un singur lucru facem constant: nu învățăm nimic de pe urma lor.

În loc să ne frământăm asupra condiției noastre de single ladies, am putea să ne acordăm un răgaz pentru a ne înțelege și cunoaște mai bine.

 

Regula numărul 1: trecutul rămâne trecut

Nu rememora toate suferințele trecutului. Da, dacă ai intrat într-o relație, foarte probabil ai avut anumite sentimente față de partenerul tău.

Iar acestea lasă anumite urme, lasă amintiri frumoase, nu doar neplăcute, lasă senzația că „era ceva acolo'. Evident că era, altfel nu avea loc relația.

Dar aceasta nu a funcționat. Uneori, chiar dacă suntem alături de un om fără defecte majore sau frustrante, nu înseamnă că avem o relație fericită. Nu înseamnă că suntem împlinite.

Ceva din noi ne semnalează acest lucru și, dacă în mod conștient alungăm ideea pentru că nu vedem „motivul real' din spatele ei, reacționăm în consecință. Respectiv, ne purtăm în așa fel încât să atragem o despărțire. Ulterior, chiar suferim.

Lasă astfel de episoade din trecut acolo unde le este locul. Inventariază lucrurile pe care crezi că le-ai făcut bine într-o relație și cele pe care nu. Ia cu tine lecțiile, nu suferințele. Acestea din urmă au fost trăite atunci, iar să te încarci în continuare cu ele nu te ajută.

Trăiește în momentul prezent, nu degeaba ne învață acest lucru tehnicile de mindfulness. Viața ta se desfășoară în prezent, nu în trecut, nici în viitor.

Ce poți face tu pentru tine acum, pentru a te bucura de viață? Prezentul este dat pentru a fi trăit, nu pentru a-l dedica trecutului, nici spaimelor față de viitor.

 

Regula numărul 2: Începe să faci lucruri pentru tine

Ai citit articole despre cum să ieși mai des din casă, să socializezi, să îți găsești un hobby, să te vezi mai des cu prietenii, să faci un sport, să citești cărți sau reviste, să ai mai multă grijă de tine, etc. Dar faci ceva din toate acestea?

Dacă le faci și tot ești nefericită, mintea ta nu este conectată la prezent. Atunci când devii prezentă și atentă la viața ta din acest moment, vei învăța să te redescoperi în mod autentic. Singurătatea este cel mai bun moment pentru a face acest lucru.

Nu mai amâna momentul în care vei citi cartea aceea cu recenzii atât de bune. Nici pe cel în care vei merge pentru prima dată la sală, indiferent că mergi la fitness sau yoga. Începe azi, începe acum.

Iar atunci când începi să faci acele lucruri, fii acolo. Nimic nu se va schimba dacă nu ești dispusă să îți schimbi tu percepțiile asupra ta.

Nu este ușor, suntem învățate să funcționăm într-un anume mod și, chiar dacă nu ne este benefic, devine zona noastră de confort, în care știm cum se întâmplă lucrurile.

Este uimitor cât de mult ne agățăm de comportamente disfuncționale, doar pentru că suntem obișnuite cu ele. Schimbarea înseamnă aceeași versiune a ta dintr-o nouă perspectivă. Aceasta este adevărata muncă pentru dezvoltarea personală.

Nu spune nimeni să nu îți dorești o relație de cuplu, dar tocmai având grijă de tine vei fi pregătită pentru ea atunci când o să apară.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Te-ai săturat să fii singură? Înseamnă că nu faci ce trebuie
Te-ai săturat să fii singură? Înseamnă că nu faci ce trebuie

Să fii singură nu este o povară dacă îți place propria companie. Nici dacă ai suficientă grijă de tine să îți faci viața frumoasă. Iată cum poți profita de aceste momente.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste