Teama de terapie: cauze si solutii
Multe persoane raman reticente cand trebuie sa urmeze o terapie, chiar daca este in interesul sanatatii lor emotionale. Comportament capcana care din fericire are cateva solutii posibile.
Retineri si amanari
In cultura romaneasca, stabilirea unei programari la psiholog poate presupune un act de curaj uneori, fiindca in spatele acestei ezitari se afla o serie de temeri.
Fricile blocheaza actiunile persoanei, fiind de multe ori un mecanism de aparare sau un tipar comportamental si emotional invatat de-a lungul vietii. Motivele ce amana sau anuleaza o terapie sunt diverse, iar in spatele lor stau convingeri ce le sustin existenta.
In primul rand exista frica de a dezvalui cele mai intime secrete si de a nu fi judecati. In special daca persoana careia i se fac destainuiri este necunoscuta si daca nu au mai avut intalniri anterioare.
Atunci cand se manifesta, are in spatele ei lipsa impacarii cu ceea ce am trait noi si neasumarea experientei noastre de viata.
Temeri diverse
Foarte multe persoane traiesc cu teama de a nu fi considerate ca avand probleme psihice daca urmeaza o terapie. Aceasta provine dintr-o neincredere in ele insele, in judecatile si emotiile proprii si dintr-o imagine de sine neclara.
In acest caz, sunt mai importanti cei din jur si parerea lor, imaginea noastra ne-o construim doar prin ei, iar propriile noastre sentimente si nevoi, le modelam doar prin validarea ce ne-o dau ceilalti.
In consecinta, modul nostru de reactie este in functie de credintele si nevoile altora, neglijandu-le pe ale noastre.
Foarte puternica este si frica de confruntare a propriilor indoieli si probleme. Credinta si speranta ca odata cu trecerea timpului se vor rezolva de la sine este doar o forma de a masca teama de terapie.
Este un mecanism de aparare deficitar devenit un tipar de reactie pe care l-am dezvoltat de-a lungul vietii.
Refuzurile si teama de schimbare
Refuzul de a accepta ca avem o dificultate in viata noastra, ne impiedica sa constientizam ceea ce avem de facut pentru a ne reechilibra. Daca o problema nu exista, atunci ea nici nu trebuie rezolvata, nu?
Chiar daca nu o recunoastem, ea se manifesta pe diverse planuri ale vietii noastre, prin disfunctionalitati diverse: emotionale, sociale, profesionale, biologice (manifestari somatice).
Aceasta fuga este tot un mecanism de aparare invatat de noi la un moment dat, dar care, din pacate, nu-si mai indeplineste rolul de aparare atunci cand produce alte daune.
Frica de schimbare, necesitatea adaptarii la o noua situatie ce ar putea urma, blocheaza actiunile noastre. O simtim atunci cand ne plac lucrurile foarte sigure, cand avem nevoie sa stim dinainte ceea ce urmeaza pentru a nu avea surprize ce ne pot pune in dificultate.
De multe ori o terapie poate insemna o alta perspectiva asupra vietii noastre si acest lucru ne poate speria. De ce? Deoarece chiar si cu problemele pe care le avem, stim cum sa le abordam si ce rezultat vom obtine.
Daca se schimba scenariul vietii noastre, va trebui sa ne adaptam, sa luam noi decizii si sa traim situatii ce ne pot solicita mai mult.
Judecatile
Autoetichetarea cu caracteristica de introverti ne poate tine blocati in aceasta credinta si ne blocheaza incercarea de a ne rezolva problemele.
Spunandu-ne ca noi nu ne simtim confortabil sa discutam deschis nici despre lucrurile placute din viata noastra, cu atat mai mult de cele neplacute, vom refuza ajutorul.
Alegem astfel calea invartirii in cerc a acelorasi idei si ganduri care ne apartin, fara a permite o rupere a tiparului, ce ne poate fi benefica.
Deseori ne refuzam acest tip de ajutor spunandu-ne ca terapia va consuma prea multe resurse proprii (emotionale, financiare etc.), iar raportul costuri-beneficii va fi in defavoarea noastra.
In general, in aceasta situatie estimam doar costurile, uitand de valoarea beneficiilor. Facem asta intrucat nu putem sti cu exactitate rezultatul final al unei terapii.
Cum ne depasim rezistentele
Acestea sunt unele dintre cele mai intalnite motivatii ce ne tin departe de o terapie care ne-ar da o alternativa, o noua perspectiva sau poate o confirmare de care avem nevoie.
Nu putem sti ce am obtine daca incercam sa aflam un raspuns la ceea ce ne framanta si ne aduce disconfort in viata noastra.
In primul rand, sa constientizam ce ne impiedica sa apelam la un specialist, atunci cand simtim ca avem nevoie, sau poate cand ne sugereaza cei apropiati. Daca facem acest prim pas aducem mai aproape de noi motivele ce ne tin captivi in fricile noastre.
Una dintre cele mai simple si usoare solutii este sa aducem exact aceste temeri in terapie, sa le comunicam psihoterapeutului, putand fi chiar o prima tema de discutie.
In situatia in care prima sedinta nu a fost multumitoare, nu ai simtit ca persoana din fata ta te poate ajuta in vreun fel, ai posibilitatea sa schimbi psihologul.
Cauta o persoana cu care sa poti comunica si stabili o relatie terapeutica. Terapeutii, asemeni clientilor lor, au diverse trasaturi caracteriale ce se potrivesc mai mult sau mai putin pe anumite tipologii.
De Valentina Bajan, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician, Galati
Tel.: 0753.534.768
www.bajanvalentina.ro
Facebook: Cabinet Psihologic Bajan Valentina
Foto: shutterstock.com
