Tehnici pentru a depasi tristetea

Suntem adesea dezorientati, iar tristetea ne copleseste. Dar asta nu inseamna ca avem nevoie de terapii lungi si costisitoare. Un psihoterapeut vorbeste despre tehnicile fiecaruia de pozitivare.

 

Psychologies: Cu ce depresii vin romanii la dvs. in cabinet?

Dana Anghel: As spune ca depresia ia forme aparent foarte diverse. La o privire mai atenta, insa, vedem usor ca ele converg spre ceva comun…

Depresia slabeste insasi vitalitatea noastra, centrul nostru vital, izvorul care ne da forta de a depasi greutatile, indiferent ca schimbarea manifesta este legata de nervozitate, iritabilitate, apatie sau de oboseala inexplicabila.

Avem prea multe ganduri pesimiste, sentimente de inutilitate, dificultatea sau chiar imposibilitatea de a ne concentra, o stare de „rau“ greu de definit sau de alte simptome.

Partea lor comuna tine de scaderea energiei vitale, a ceea ce numim „cheful de viata“, ca si cum ne-a secat fantana bucuriei.

Nu stiu daca tine de specificul nostru romanesc, dar eu observ tendinta aproape unanima a oamenilor de a se diagnostica singuri: ori cu tulburari pe care, desigur, nu le au, ori de a-si neglija afectele, cand ar trebui sa le ia mult mai in serios.

Ma gandesc la situatii cand simptomele evidente sunt negate sau exista pornirea de a le explica, dar si la cazuri cand, dimpotriva, autodiagnosticul e mai sumbru decat realitatea.

De exemplu, nu vorbim de depresie in situatia de doliu. Cand ai pierdut pe cineva drag, doliul trebuie trait fara a-i tulbura pe cei aflati in suferinta cu indemnuri de a depasi, de a trece peste toate si de a-si relua cat mai repede activitatea obisnuita.

E usor pentru cei din afara, dar cand te afli in doliu, nu de asa ceva ai nevoie, ci de a vorbi despre, de a te reculege si a consuma durerea provocata de piederea grea suferita.

 

Care sunt tehnicile lor de supravietuire, pe care incercati, impreuna, sa le perfectionati, sa le faceti si mai puternice?

D. A.: Ma bucur pentru acest „lor“. Tehnicile lor. Ma feresc sa consider omul ca fiind un agregat care poate fi abordat dupa un stas.

Fiecare om este un fel de sistem unic, ca un univers mai mic, avand puterea de a-si descoperi propriile resurse si propriile moduri de lucru cu ele.

Inclin sa cred ca aceste mici descoperiri ale fiecaruia despre sine sunt mai valoroase decat, poate, aceleasi solutii, luate de-a gata.

De pilda, poate ca uneori uitam ce multe puteam face odata; ca atare, ne limitam la cele cateva abilitati de care avem nevoie zilnic, cele cerute de rutina cotidiana.

A aduce in prezent si a folosi din nou o tehnica uitata, din vremea cand lumea ne aparea in culori mai vii, poate revigora placerea, amuzamentul, satisfactia de atunci.

A ne reaminti care sunt punctele noastre forte, la ce suntem cu adevarat buni, atunci cand avem tendinta de a crede opusul, a ne relaxa putin (cand nu avem ragaz), a rade, a nu ne lua prea in serios pe noi insine sunt cateva solutii pe termen scurt pentru a insela momentele grele.

 

Care credeti dvs. ca sunt cele mai importante elemente in viata care ne pot tine pe… linia de plutire?

D. A.: Respectarea complexitatii noastre ca fiinte vii, inteligente si constiente. Mi se pare de necrezut cat de mari ne nastem si cat de marunti ajungem la maturitate.

E de inteles ca vorbim de o infinitate de posibilitati care devin specifice de la un om la altul. E vorba de a intelege la un alt nivel ceea ce neglijam doar pentru ca, zicem noi, viata ne obliga. Viata ne si obliga, dar, nu o data, ne da si de ales. Sansele vin – si se pierd sau se prind.

 

Care sunt lucrurile care nu ne tin, dar credem, in mod eronat, ca sunt esentiale (bani, faima, etc.)?

D. A.: Da, inselatoria aceasta ca lucruri din afara noastra ne vor schimba radical vietile prin simpla lor aparitie. Daca as avea bani, daca as ajunge CEO, daca as avea un copil, o casa, o relatie ideala, as fi fericit.

Ele aduc un plus, dar nu creeaza o stare de permanenta, ci doar una foarte putin durabila daca incetam de a ne mai cere noua insine sa facem ceva pentru fericire. Cineva profund nefericit nu va obtine fericirea din nimic exterior.

Va obtine o mica satisfactie, poate. Fericirea nu e in tine, dar sursa ei – da. Odata gasit acest sambure al fericirii, lucrurile se schimba si cu ceea ce vine din afara. Apoi, mai e ceva ce tine de educatia uzuala a secolului nostru.

Indemnul de a face performanta e unul cat se poate de benefic. Copiii sunt invatati sa concureze si sa castige, sa fie competitivi, sa lupte, sa fie puternici etc. – ati inteles ideea.

Dar in partea cealalta a balantei (si aici continuu rapunsul la intrebarea anterioara) sta atentia la ce simt ei, la ce primesc din jur, bun sau rau, si la obisnuinta de a impartasi cuiva apropiat.

Copiii incearca sa spuna ce au simtit, cum le era, dar aceasta pornire nu e incurajata si se pierde. Ei bine, trebuie reinvatata, indiferent cand, oricare ar fi varsta la care o facem.

 

Ce lecturi recomandati pentru un plus de optimism?

D. A.: Nu stiu, ultima mea lectura in acest scop e Aventurile lui Huckleberry Finn. Nu cred ca pot face o lista care sa ajute pe toata lumea.

Sunt acele lumi in care ne simtim bine sa evadam, unde ne putem intoarce oricand doar reluand lectura. Sau putem gasi alte surse, alte carti.

 

Uneori, optimismul e contraproductiv

Dr. Gabriele Oettigen, profesor la Universitatea din New York, studiaza efectele gandirii pozitive. Ea a scris o carte numita Rethinking Positive Thinking.

Oettigen spune ca optimismul e crucial in atingerea scopurilor, dar poate fi o piedica atunci cand trebuie sa le si implementam. Pentru ca vedem totul in roz si uitam sa prevedem si posibilele probleme si caderi.

 

Daca… atunci

Identificarea obstacolelor este importanta, dar si mai important este sa nu te blochezi in ele. Vrei sa integrezi obstacolele in imaginea de ansamblu si sa faci un pact, de preferinta scris, pentru a le depasi. In acest fel, stii cum sa raspunzi situatiei.

E bine de facut un plan de tip „daca…, atunci“. Aceste planuri arata cum vei actiona intr-o situatie sau alta.

S-a constatat ca oameni care aveau astfel de planuri aveau sanse mai mari sa indeplineasca ce si-au propus.

Se pare ca un dram de pesimism atent este o atitudine care ajuta si la mobilizarea energiei psihice si a asumarii acelui scop.

 

Tehnica WOOP

WOOP vine de la wish, outcome, obstacle, plan (dorinta, rezultat, obstacol, plan).

Intr-un experiment, participantii care au folosit tehnica WOOP au reusit in final sa reduca comportamentul indezirabil (au renuntat sa mai manance junk food sau dulciuri), fata de cei care doar si-au propus un scop si au fost lasati sa aleaga maniera de implementare a acestuia.

Se vede, asadar, ca e bine sa avem o anumita cronologie a comportamentului: afla ce doresti, imagineaza-ti cel mai bun rezultat, stabileste obstacolele si imagineaza-ti cum se poate desfasura treaba. Apoi stabileste un plan despre cum poti depasi obstacolul sau obstacolele.

 

Dana Anghel este psihoterapeut cu formare in psihoterapie integrativa

A consemnat Iuliana Alexa

Foto: shutterstock.com