Tulburarea obsesiv-compulsiva: cauze si remedii

Dupa ce ai incuiat usa, o verifici de cel putin trei ori? Te asiguri in repetate randuri ca ai scos fierul de calcat din priza? Cu siguranta ai auzit pana acum despre tulburarea obsesiv-compulsiva. Iata ce presupune ea si cum ne afecteaza viata.

 

Controlul asupra fricilor

Cu totii putem fi, intr-o perioada din viata, obsesiv-compulsivi sau macar dominati de anumite obsesii. De la copii si adolescenti pana la adulti, barbati si femei, negri sau albi, rosii sau galbeni la piele, traind in emisfera nordica sau sudica, putem avea astfel de manifestari mentale si/sau comportamentale.

Sunt acei oameni care vor sa aiba control asupra fricilor, dar ajung sa-l piarda. Cum spune un mare psihoterapeut al zilelor noastre, Giorgio Nardone:  „Noi, oamenii, ne formam obisnuinte, care apoi ajung sa ne conduca!.

Sunt oameni care devin agitati la ganduri de genul: „Vai, am inchis aragazul?, „am oprit apa la dus?, „trebuie sa ma spal din nou pe maini. Daca am luat vreun microb?, „asta este un numar par sau impar? Mai bine numar… Daca este impar, atunci o sa gresesc. Mai bine numar din nou…, „daca nu las totul luna, nu o sa imi mearga bine azi… etc.

Sunt oameni care au comportamente exagerate ca frecventa, consumatoare de timp si energie, de verificare, de asigurare fata de mediu sau cu privire la ei insisi.

Tehnic vorbind, obsesiile sunt ganduri persistente sau imagini intruzive ce favorizeaza aparitia unor temeri, anxietati. Acest tip de ganduri si imagini poate sa nu fie in legatura cu probleme reale de viata, persoana incercand uneori sa le ignore, sa le suprime sau sa le neutralizeze cu alte ganduri sau actiuni.

Compulsiile sunt fie comportamente observabile (fapte ce pot fi inregistrate, de exemplu, cu o camera de luat vederi), fie acte mentale, cum ar fi repetarea unor cuvinte in gand, calculatul, rugatul. Aceste comportamente sau acte mentale au rolul de a preveni un eveniment sau o situatie de care ne temem.

 

Caracteristici ale tulburarii obsesiv-compulsive

In primul rand, principala caracteristica a acestei tulburari este prezenta fricii. Da, ca emotie, in spatele obsesiilor si a compulsiilor noastre sta frica!

In planul gandirii predomina gandurile de tip anxios, privind viitorul sau cele axate pe trecut: daca nu am inchis bine usa, gazul etc…

In planul comportamentelor, vorbim despre adevarate ritualuri orientate temporal fie spre viitor, de tip preventiv, fie axate pe trecut, reparatorii.

Pot exista si ritualuri de linistire: fie mentale („sa imi spun anumite cuvinte intr-o anumita ordine), cand numaram literele cuvintelor pare sau impare, masinile rosii de pe strada etc.;  fie sa verific din nou si din nou, sa ma asigur ca totul este bine.

Cu alte cuvinte, persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva (TOC) au ganduri-rau, care curg uneori intr-o singura directie, si compulsii, adica comportamente sau acte mentale (ganduri si imagini) de verificare (pentru a mia oara uneori), de asigurare ca nu este niciun pericol.

Sunt oamenii care vor sa-si controleze fricile gandind sau actionand, creandu-si singuri propria capcana, iluzia controlului, uitand sau neacceptand acel principiu budist conform ca­ruia singura certitudine este incertitudinea.

 

Cum identificam TOC

Exista diferentieri, mai precis pot fi trei directii asu­pra carora persoanele obsesiv-compulsive isi concentreaza energia fizica si psihica.

Unii obsesiv-compulsivi sunt centrati pe ei insisi, preferand sa-si controleze mintea, gandurile, senzatiile corpului, actiunile proprii ( „Pot pati ceva, trebuie sa ma apar, sa ma protejez).

Au obsesii cu privire la greutatea proprie (prea mare sau prea mica), la modul cum arata, la starea de sanatate, obsesii privind ordinea din camera, din dulapuri, din bucatarie etc.

Compulsiile sau comportamentele ritualice sunt de genul verificarii de „n ori a gazelor, luminii, robinetilor, precum si a ciucurilor de la covor…

Obsesivii pot fi prieteni cu perfectionismul si critica, sunt excesiv de atenti la detalii: prosoapele trebuie aliniate perfect in baie, pe birou – curat luna, adesea o camera poate arata ca cea a unui hotel, adica nelocuita.

Frica de a nu lua microbi poate da nastere unor comportamente compulsive legate de curatenie, spalatul lenjeriei, al vaselor, mainilor, corpului, de zeci de ori pe zi, in diverse medii.

Alti obsesivi prefera sa isi indrepte si sa isi manifeste atentia si actiunile asupra celorlalti: partenerul de cuplu, copiii sau alte persoane din afara familiei. Acest control se poate manifesta ca ingrijorari, temeri despre sanatatea lor.

Alteori, se manifesta ca o aparare, un mijloc de protectie fata de actiunile altor persoane. Cred ca ceilalti vor sa le faca rau, sa le afecteze confortul emotional sau material, echilibrul vietii lor.

Gelozia poate fi un astfel de exemplu de obsesie, manifestata prin ganduri obsesive, care conduc la controlul telefoanelor, mail-ului, facebook-ului, urmariri etc.

Cea de-a treia directie este a evenimentelor din viitor, situatii ipotetic periculoase. Persoanele obsesiv-compulsive de acest gen isi manifesta controlul (sau cel putin si-l doresc) asupra lumii, asupra unor evenimente cu un potential final tragic.

Ele cred ca fac o munca de preventie, ca pot preintampina catastrofe daca verifica, daca isi iau masuri de protectie, asigurandu-se prin fel de fel de comportamente, controlul oferind iluzia controlului…

TOC poate fi insotita si de alte tulburari emotionale precum depresia, tulburari din spectrul anxietatii (fobii specifice, fobia sociala, panica, anxietatea generalizata), uneori chiar tulburari ale comportamentelor alimentare.

La nivel de personalitate, de intreg, obsesiv-compulsivul poate prezenta elemente ale unei personalitati evitante, dependente, iar uneori tulburarea obsesiv-compusiva poate fi prezenta si in sindromul Tourette.

La copii, TOC poate fi asociata cu tulburari de invatare si comportamente de opozitie, insotite uneori de crize de furie si agresivitate.

 

Cum si cand apare

Pe tot parcursul vietii, cu precadere totusi in prima parte a ei, in copilarie sau adolescenta, putem invata sa fim obsesiv-compulsivi de la cei care ne-au crescut, numind acest tip „invatare prin model.

Te in­vit sa iti scanezi mediul copilariei tale: daca vreun bunic sau un parinte era anxios, ingrijorat; daca verifica si rasverifica butelia, aragazul, robinetii, lumina si daca iti spunea „ai grija, trebuie sa verifici totul bine cand pleci de acasa, altfel o putem pati, putem muri! sunt sanse sporite sa fii influentat de acest stil.

Copiii simt mediul anxios sau depresiv, urmarind limbajul nonverbal al adultilor, gesturile, mimica fetelor, tonul vocii, accentul sau intensitatea cuvintelor in procesul de comunicare.

Sunt mici mentalisti care absorb emotii, comportamente sau stiluri de a gandi de la adulti pentru a le reproduce mai tarziu.

Un mediu familial rece, critic poate fi un alt fac­tor predispozant pentru aparitia unei astfel de tul­bu­rari. Daca am trait intr-un mediu toxic emotional, cu abuzuri fizice si psihice, pot aparea manifestari ritualice, ticuri ce au rol de linistire a psihicului, de eliberare a tensiunilor acumulate.

Astfel, copiii se pot linisti prin aranjarea obsesiva a jucariilor intr-o anumita ordine, de exemplu, iar daca aceasta este stricata de adulti, se lasa cu taraboi.

Pot sa isi roada unghiile, sa isi smulga fire de par sau, in planul mental, sa fantazeze pe anumite teme, evitand astfel mediul ostil, si pot sa simta teama, furia sau tristetea.

Un alt factor ce poate declansa aceasta tulburare este si propria experienta de viata: daca am asistat la un incendiu provocat de o scurgere de gaze si mama ne-a accentuat: „Vezi ce se intampla daca uiti gazele aprinse? Ti-am spus de atatea ori sa ai grija!.

 

Manifestari tolerabile sau nu

Tolerabile pentru persoana cu aceasta tulburare sau pentru cei din jur, in relatiile sale? Fiecare dintre noi este unic si are propriile limite si grade de suportabilitate a suferintei emotionale si fizice.

In termeni pragmatici, factorul timp ne poate da o astfel de masura. Cand acele comportamente de verificare, de asigurare ne consuma mai mult de o ora pe zi, este un semn ca ceva nu e in regula.

Un alt indicator poate fi si frecventa acestor comportamente: cat de des actionam, de cate ori ne spalam pe maini sau verificam aragazul…

In relatiile cu ceilalti, reprosurile, criticile pot creste exponential, pana la aparitia certurilor si conflictelor, avand ca puncte de plecare (mai mereu) obsesiile si compulsiile respective. Astfel, si celalalt se poate satura si uneori alege sa iasa din relatie daca nu actionam la timp pentru schimbare.

 

Greseli care intretin

Plecand de la celebrul principiu al lui Einstein (cand vrei sa schimbi un lucru actionand la fel), esti prins in capcana, te invartesti ca un hamster in rotita, continuand sa gandesti, sa actionezi in aceeasi maniera. In psihoterapie, numim asta „solutii incercate. 

Evitarea este un alt inamic ce mentine aceasta tulburare, obsesiv-compulsivii alegand uneori sa evite sa se confrunte cu obiectele sau situatiile care le provoaca obsesiile si compulsiile respective („Nu mai merg diseara la petrecere fiindca pot lua microbi, ma pot imbolnavi. Mai bine stau acasa si citesc ceva…).

Alteori, ei pot sa se controleze o perioada, sa nu mai aiba acele comportamente de asigurare, insa presiunea psihica interna ii forteaza sa revina.

Adesea, aud in cabinet: „Am incercat sa ma abtin, insa nu pot, e ceva in mine mai presus de controlul meu, mi-e frica…. Poate ca una din greselile majore este sa nu ceara ajutorul, sa nu actioneze catre schimbare.

 

Cum ajutam

Avem nevoie de rabdare si intelegere in relatia cu astfel de persoane, empatia ne poate ajuta sa intram cu un picior in pantoful celuilalt intelegandu-i temerile, ingrijorarile, comportamentele de asigurare. In fond, este un om care sufera, iar compasiunea ne poate ajuta.

Ascultarea fricilor, a temerilor lor poate fi una dintre solutii, crearea unui cadru in care sa descarce tensiunile acumulate si nu intrarea intr-un razboi de gherila, prin contraziceri interminabile.

Procedand asa, intram intr-un razboi deja pierdut. De ce? Intrucat frica salasluieste in primul nostru creier, amigdala, nu in neocortex.

Degeaba explicam logic ceva ce este ilogic si emotional… si „cine se convinge singur, se convinge mai bine, spunea Blaise Pascal. Alte solutii pot fi paradoxale, incluzand umorul.

Daca verifica ceva, il putem intreba: „Vrei sa te ajut si eu?. Nu sa ii explicam dojenitor ca nu are sens sa verifice a saptea oara robinetul sau aragazul.

 

Efectele

Din pacate, viata acestor oameni este afectata pe mai multe planuri. In primul rand, viata lor interioara, relatia cu sine poate fi dominata de temeri, neincredere, agitatie, sunt mai tot timpul in garda, au tensiuni interne.

La serviciu, pot pierde mult timp sa verifice si sa reverifice, pot petrece ore pentru a trimite un simplu e-mail, verificandu-l, stergand si modificand de n ori.

Asta poate duce la mari intarzieri in executarea si finalizarea sarcinilor, ceea ce atrage ironii, sanctiuni verbale din partea colegilor, a superiorilor si, in ultima instanta, chiar concedierea.

In sfera relatiilor apar tensiuni, conflicte, avand ca puncte de plecare comportamentele de asigurare, verificarile. Daca la inceput le poate fi apreciat perfectionismul si grija pentru detalii, pe parcursul relatiilor lucrurile se schimba.

De exemplu: totul trebuie sa fie luna, lucrurile sa fie la locul lor, cea mai mica modificare in mediu (baie, bucatarie, dulapuri etc.) poate provoca certuri, discutii interminabile.

In relatia de cuplu (si nu numai) celalalt este diferit, venind dintr-un alt mediu, poate mai relaxant, privind curatenia si ordinea, fara constrangeri si impuneri de acest gen. Se pot isca discutii aprinse, neintelegeri asupra modurilor de functionare a celuilalt.

Obsesiv-compulsivul are tendinta uneori sa ii faca si pe ceilalti sa se schimbe, sa-i urmeze comportamentele de asigurare. Ei se pot simti urmariti, criticati, vanati, controlati si, desigur, le pot transmite copiilor propriile temeri si modele.

 

De Lucian Negoita, psihoterapeut, formator si supervizor in terapie cognitiv-comportamentala

Emotion Center

Tel.: 0722.644.700

www.luciannegoita.ro

negoita_lucian2002@yahoo.com

A consemnat Catalina Cristescu

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Tulburarea obsesiv-compulsiva: cauze si remedii
Tulburarea obsesiv-compulsiva: cauze si remedii

Dupa ce ai incuiat usa, o verifici de cel putin trei ori? Te asiguri in repetate randuri ca ai scos fierul de calcat din priza? Cu siguranta ai auzit pana acum despre tulburarea obsesiv-compulsiva. Iata ce presupune ea si cum ne afecteaza viata.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste