Regresia in vieti anterioare si viata dintre vieti

Crezi in vieti anterioare sau esti mai degraba sceptic? Oare experiente din vieti trecute ne afecteaza acum starea de bine si sanatatea emotionala? Un subiect captivant despre care ne povesteste pe larg psihoterapeutul Andra Ilias.

 

Perspectiva terapeutica

Regresia in vietile anterioare si viata dintre vieti este o forma de terapie care te ajuta sa gasesti raspunsuri pe care le cauti in viata actuala, dar pe care nu le gasesti in baza logicii.

Desi poate cu totii ne dorim sa stim ce am fost in vietile anterioare doar asa, de amuzament, regresiile nu sunt o forma de entertainment si nu se realizeaza doar din curiozitate.

De-a lungul existentei noastre, trecem prin diverse situatii, facem anumite alegeri, avem anumite preferinte sau, din contra, anumite lucruri care ne provoaca repulsie, fara sa fi existat un episod precedent care sa le activeze. Si atunci ne intrebam: de unde, de ce, cum?

Acestor intrebari poate sa le raspunda o incursiune in trecutul indepartat, acolo unde, intr-o viata trecuta, am lasat poate ceva neterminat, o viata de care poate ca ne-am agatat mai mult decat de altele, o viata care ne-a traumatizat in vreun fel.

Totodata, se poate sa fi fost o viata in care am trait o poveste superba cu o anumita persoana, care se regaseste si acum in cercul nostru de apropiati, iar umbra evenimentelor trecute este aruncata pana in existenta actuala.

Cred ca cel mai mare beneficiu este cel al cunoasterii, al clarificarii. In varianta ideala, raspunsul pe care il cauti poate sa apara atunci, pe loc, in timpul sau la finalul sesiunii de regresie, insa exista si situatii cand ne dam seama mai tarziu, pentru ca mintea noastra inconstienta, ajutata de mintea noastra supraconstienta, continua sa proceseze informatiile.

Chiar si asa, momentul revelator este extrem de placut. Si, odata ce ai inteles anumite lucruri, poti sa iei atitudine, poti sa schimbi ceva saupoti sa opresti ingrijorarile, poti sa te raportezi altfel la viata pe care o traiesti acum.

 

Regresia in „viata dintre vieti

Regresiile in trecutul nostru, ca suflete, pot fi de do­ua feluri: in vieti trecute si in viata dintre vieti. Da­ca prima este clara, cea de a doua poate ca nu e chiar asa de populara, insa, odata ce ai pornit in amintirea trecutului indepartat, ajungi si in perioadele in care sufletul nu este incarnat in nicio forma fizica si isi duce existenta in Astral sau Acasa.

In perioadele in care sufletul nu este incarnat, el isi continua dezvoltarea, relationeaza cu alte suflete, invata, „lucreaza, se sfatuieste cu ghizii, iar toate aceste actiuni pot fi descoperite printr-o regresie de viata dintre vieti.

Daca la o regresie de vieti trecute vii cu o sin­gura intrebare, la o regresie de viata dintre vieti poti sa iti raspunzi la mult mai multe intrebari.

De la cele legate de sufletul tau, de exemplu, care e gradul de dezvoltare a sufletului, de ce ti-ai ales aceasta viata si nu alta, de ce ti-ai ales aceasta familie in care sa te nasti, poti afla chiar si numele pe care il are sufletul tau.

Poti descoperi personalitatea lui (pentru ca fiecare suflet are o personalitate proprie, care este mascata atunci cand se incarneaza), sau poti primi raspunsuri la intrebari existentiale legate de Pamant si alte planete, cursul lucrurilor sau cine stie ce alte curiozitati avem.

Tot intr-o regresie de viata dintre vieti poti sa descoperi care sunt sufletele din grupul tau de suflete, pe care este posibil sa le gasesti incarnate in persoane ce fac parte din viata ta actuala, sub o forma sau alta, rude, prieteni, iubiti, dusmani.

La fel ca la o regresie de vieti trecute, si la una de viata dintre vieti beneficiul principal  este clarificarea. Intelegi mai multe despre viata actuala si despre alegerile pe care le faci si afli mult mai multe lucruri despre tine.

 

Suflete familiare

Exista oameni pe care ii intalnim in aceasta viata, ne-au fost alaturi in cele trecute si ne vor fi si in cele viitoare, dar nu toti. Sufletul in Astral functioneaza intr-un grup de suflete care este ca o clasa de scoala sau ca un grup de prieteni.

Facem parte din acel grup pana la un punct, cand am ajuns la un nivel suficient de dezvoltare, astfel incat sa incepem o specializare si, aidoma ca in viata, parasim colegii de clasa, pentru a intra intr-o alta clasa, o alta etapa. Insa fiecare grup interactioneaza si cu alte grupuri si, implicit, cu membrii lor.

De-a lungul existentelor noastre, intram in contact cu anumite suflete din grupul nostru sau cu suflete din alte grupuri.

Un grup de suflete are aproximativ intre 10 si 20 de membri, iar noi, ca oameni, de-a lungul vietii intram in contact cu mii de persoane, cu unele mai mult, cu altele mai putin, dar este posibil ca si cineva cu care am interactionat fie si doar pentru cateva minute, poate la ceea ce parea o banala conversatie la o coada, sa joace un rol important in existenta noastra.

Asa ca, atunci cand ne alegem vietile, stim ca exista o interconectare a lor si alegem sa ne intalnim cu suflete cu care sa existe un ajutor bilateral in procesul de dezvoltare. Dar asta nu inseamna ca totul se rezuma la lucruri placute.

Exista suflete care aleg sa ne ajute prin actiuni negative, vin in viata noastra pentru a ne face rau si astfel sa traim si acele emotii negative pentru a le intelege, pentru a putea evolua.

De asemenea, sunt suflete cu care ne intalnim mai des si altele cu care ne intalnim mai rar pe parcursul sirului de incarnari, insa nici pe cele cu care ne vedem mai des nu e obligatoriu sa le avem alaturi in fiecare existenta.

 

Suflete-pereche

Ele exista, insa nu neaparat la modul romantic pe care il dam noi termenului. In fiecare grup, sunt suflete care se inteleg mai bine intre ele, un fel de cei mai buni prieteni.

Acestea aleg adesea sa vina in existente comune si sa se intalneasca si in viata din corpurile fizice. Insa relatiile dintre ele nu trebuie sa fie neaparat de iubire romantica.

Pot alege sa fie parinte si copil, prieteni, iubiti sau chiar dusmani, daca asta ajuta ambele suflete. O sa dau aici un exemplu clar: stii relatiile acelea distructive, poate pline de ura, dar la care, orice ai face, nu reusesti sa renunti?

Este foarte posibil ca acele doua suflete sa fie suflete-pereche si, chiar daca intr-un final reusesti sa pui o bariera geografica sau doar emotionala, amprenta lasata de celalalt va fi mereu acolo.

 

Frecventa

Fiecare dintre cele doua se poate face o singura data sau de mai multe ori, in functie de necesitatile fiecaruia. Nu este o terapie de durata.

Insa este recomandat sa treaca cel putin o luna intre doua regresii, indiferent de natura lor, astfel incat sa se sedimenteze informatiile.

 

Cum stim ca regresiile sunt reale

Hai sa pornim invers: chiar daca sunt doar o plasmuire a imaginatiei si iti ofera raspunsurile ascunse in inconstient, astfel incat sa iti rezolvi problemele care te framanta, atunci rezultatul este cel scontat, nu mai conteaza modalitatea in care l-ai obtinut.

Dar validarea experientei unei regresii este data de emotiile pe care le creeaza amintirea respectiva.

De regula, atunci cand avem un produs al imaginatiei, el este lipsit de trairea emotionala, poate chiar fizica, pentru ca, atunci cand esti intr-o regresie, poti simti pe corpul actual diverse senzatii de atunci, la o intensitate mult redusa, dar care apar tocmai pentru a da autenticitate trairii.

De asemenea, sunt persoane care isi aduc aminte informatii relevante demografic din vieti anterioare, care pot fi confruntate cu arhivele existente.

 

Limitele regresiei

Dintr-o regresie vii, probabil, cu niste raspunsuri, dar numai raspunsul nu schimba nimic, deciziile si actiunile viitoare iti apartin.

De asemenea, in cazul unor afectiuni fizice incurabile, o regresie nu te va vindeca, dar poate te va ajuta sa intelegi de ce trebuie sa traiesti experienta acelei afectiuni.

Regresia poate fi emotionanta, si in timpul ei trairile pot fi destul de puternice, insa mereu sunt urmate si de etapa de linistire.

Acesta este si motivul pentru care este bine sa ai langa tine un indrumator care sa stie cum sa stapaneasca astfel de situatii. Insa consecinte negative nu apar, poti fi abatut doar pana cand informatia se sedimenteaza, este vorba despre trairea pe care orice noutate o poate aduce.

 

Cum are loc o sedinta de regresie

Pentru o prima regresie de vieti trecute este necesara o intalnire preliminara, de jumatate de ora, in care sa ne cunoastem, sa raspund clientului la intrebarile pe care, cu siguranta, le are si sa gasim impreuna varianta cea mai potrivita de intrebare cu care sa porneasca in demersul hipnotic.

Aceasta intalnire de cunoastere poate avea loc si pe Skype, daca persoana nu este din Bucuresti, insa sesiunea efectiva se face numai fata in fata. Apoi programam regresia.

 

Cine nu are voie

Regresiile nu au prea multe contraindicatii: de regula, ele nu se realizeaza cu copii, pentru ca ei nu au suficienta experienta de viata pamanteana pentru a intelege anumite lucruri.

Insa si aici exista exceptii, mai ales cu noul val de copii mult mai deschisi catre tot ceea ce inseamna spiritualitate. Sunt copii care isi amintesc singuri experiente din trecutul indepartat si atunci regresia nu face decat sa ii ajute sa inteleaga si sa puna cap la cap informatiile.

Mai ales ca, pana la varsta de sapte ani, copiii au inca deschise canalele de comunicare cu lumea spirituala, cu ghidul, si astfel pot primi informatii pe care de multe ori adultii le considera imaginatie pura.

O contraindicatie totala este aplicarea regresiilor, transei hipnotice, in primul rand, persoanelor ce sufera de patologii psihice.

 

De Andra Ilias, psihoterapeut specializat in hipnoza, relaxare si regresie in vieti trecute si viata dintre vieti

www.lecabinet.ro

andra.ilias@lecabinet.ro

A consemnat Catalina Cristescu

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Regresia in vieti anterioare si viata dintre vieti
Regresia in vieti anterioare si viata dintre vieti

Crezi in vieti anterioare sau esti mai degraba sceptic? Oare experiente din vieti trecute ne afecteaza acum starea de bine si sanatatea emotionala? Un subiect captivant despre care ne povesteste pe larg psihoterapeutul Andra Ilias.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste