Vrei să scapi de gândurile negative? Află că nu aceasta este soluția pentru a te simți mai bine
Mulți dintre noi încearcă să scape de gândurile negative. E și firesc. Sunt încărcate de anxietate, cresc nivelul de stres și pot atrage depresii. Dar oare reușim să scăpăm de ele? Iar dacă nu, atunci care este calea pentru a ne simți mai bine?
Cercetările din domeniul psihoterapiei cognitiv comportamentale ne învață o cale diferită de abordare a gândurilor negative.
Chiar dacă nu este simplu să ne schimbăm obiceiurile în gândire, nimic nu este imposibil, iar prin exercițiu, vom reuși să fim mai împăcați cu cine suntem și… cum gândim.
Gândurile negative sunt principalul motor al suferinței noastre. Pe de-o parte gândirea ne-a ajutat să ne adaptăm, să supraviețuim ca specie și chiar să ne demonstrăm o (oarecare) supremație.
Faptul că putem folosi gândirea pentru a găsi relații între diferite aspecte ale lumii înconjurătoare, este un atu în rezolvarea de probleme și în integrarea noastră în mediu.
Când vine vorba despre lumea noastră interioară, modul de a gândi, util în relația cu exteriorul, ne sabotează în relația cu sine. Iar la baza tuturor acestor gânduri stă un instrument indispensabil nouă: limbajul.
Dacă prin limbaj putem gestiona corect mediul extern, nu același lucru se întâmplă și cu cel intern.
Odată cu însușirea lui și a conexiunilor care ne ajută să cunoaștem și descoperim mediul, încep și neliniștile interioare.
Pe scurt, un pui de pisică se va feri de un obiect încins dacă, atingându-se de el, îl va simți ca fiind fierbinte și periculos. Un copil însă, va înțelege acest lucru prin limbaj, odată ce pericolul este explicat de părinți. Iată cum limbajul face diferența între noi și restul speciilor.
Este adevărat, și animalele comunică prin diverse sunete și ritualuri între ele, dar nu pot face deducții prea multe și nici nu au o lume interioară atât de dezvoltată precum a noastră.
Revenind la gândurile negative, problema noastră de bază este că le abordăm la fel cum am evita rezolvarea unei probleme înafara noastră.
Dacă știm că o sursă ne poate pune în pericol, atunci o evităm. La fel procedăm și cu gândurile proprii.
Dacă un gând ne evocă stres, supărare, negativism, îl vom alunga sau nega pentru a nu simți anxietatea sau suferința asociate lui. Dar de câte ori funcționează această tehnică?
Știm deja cu toții din experiența noastră că atunci când gândul revine, el este și mai puternic, și mai copleșitor. Practic, problema cea mai mare cu care ne confruntăm este că investim gândurile noastre cu adevăr. Le considerăm ca fiind reale și adevărate, tocmai pentru că emoția asociată lor este palpabilă.
Psihoterapeuții deseori ne sfătuiesc să nu mai procedăm astfel ci, în pofida instinctelor noastre, să ne acceptăm gândurile negative. Dar nu oricum. Nu înseamnă că de acum le vom lăsa să ne copleșească și ne vom lăsa victimizate de propriile idei. Din contră.
Acceptarea lor este una binevoitoare, înțelegătoare, dar detașată. Gândurile trebuie, în primul rând, etichetate drept ceea ce sunt: gânduri. Etichetările sunt și ele o piedică în înțelegerea lumii noastre interioare.
De câte ori nu ne-am spus „sunt deprimat” sau „nu sunt bun de nimic” sau „sunt prost”? Dacă în loc să spunem aceste lucruri, am încerca să reformulăm în „mă simt deprimat”, „mă gândesc că nu aș fi bun de nimic”, „cred despre mine că sunt prost”.
Odată spuse astfel, putem face un mic exercițiu de contraargumentare. Cu certitudine, dacă spun că sunt prost, am pregătite o sumedenie de argumente… Dar cum ar fi să mă contrazic singur?
Respectiv: ce înseamnă să fii prost? Dacă ai un răspuns deja, întreabă-te mai departe: dacă prietenul meu apropiat ar face acele lucruri, l-aș eticheta drept prost? În continuare, încearcă să notezi sau să îți amintești o situație în care nu ai fost prost, ba din contră.
Generalizările cu titlu de caracterizări ale propriei persoane sunt nocive și ne adâncesc suferința. Dacă sunt și deprimat și prost și nu-s bun de nimic… nu prea am de ce să mă simt bine sau să mă plac prea tare. Dar dacă lucrurile nu stau așa?
Să încercăm reversul: Eu cred despre mine că sunt o persoană generoasă. Cu toții avem anumite calități pe care ni le putem recunoaște, nu? Dar oare eu așa sunt mereu, indiferent de situație, dispoziție, moment? Greșit! Cu certitudine am momente (unele chiar sănătoase) de egoism.
Dacă te confrunți cu astfel de gânduri care par să te copleșească și îți este greu să ieși din cercul vicios al durerii și suferinței cauzate de ele, un prim pas ar fi să mergi în psihoterapie.
Un specialist te va însoți pe drumul acesta în care înveți să schimbi modul în care te raportezi la gândurile tale și cum să reacționezi diferit în relație cu ele. În acest sens, poți citi materialul Pentru sănătatea psihică, ce alegi: consilier, psihoterapeut sau coach?
La fel de utile sunt și tehnicile de mindfulness care nu te vor ajuta să îți controlezi propriile gânduri, dar te vor învăța să nu te lași controlate de ele. Poți citi despre ele aici: Tehnici de meditatie mindfulness.
De Iulia Barca, psiholog
Foto: shutterstock.com
