Vrei să-ți crești inteligența emoțională? 5 întrebări pe care să ți le pui la finalul fiecărei zile

Cum ar fi să transmiți exact ce simți și să eviți conflictele cu oamenii la care ții? Dezvoltă-ți inteligența emoțională! Pune-ți zilnic aceste întrebări.

Ce am simțit astăzi sau ce am simțit cu privire la o anumită situație?

Primul pas în dezvoltarea inteligenței emoționale îl reprezintă conștientizarea și identificarea emoțiilor.

Nu sunt izolate cazurile în care întâmpinăm greutăți în a face diferența dintre emoție, gânduri și comportament, astfel că la întrebarea „Ce am simțit cu privire la situația respectivă?”, răspundem de multe ori identificând comportamente, nu simțăminte: am ripostat, am plâns, am plecat, m-am supărat.

Citește și:

Cu ce ne ajută inteligența emoțională

Ca să fii adaptat și fericit, ai nevoie de inteligență emoțională

Emoția înseamnă a simți. Simțim frică, furie, bucurie, tristețe, dezgust și așa mai departe. Comportamentul se referă la acțiuni, la ce facem atunci când simțim o anumită emoție.

Plângem atunci când suntem triști, ripostăm atunci când suntem furioși , ne apărăm atunci când ne este teamă…

Este normal să simt emoții negative?

Rolul emoțiilor este de a regla comportamentul uman și de a mobiliza energetic organismul în vederea adaptării. Sistemul psihic uman este înzestrat cu mecanisme antiredundante și antialeatorii, așa că nici emoțiile nu le simțim întâmplător sau fără rost.

Întotdeauna o emoție ne semnalizează ceva anume, indiferent de natura ei. Cu cât o emoție este mai puternică, cu atât ea este mai dificil de gestionat, iar acest lucru se verifică atât în cazul emoțiilor negative, cât și în cazul celor pozitive.

În situațiile neplăcute care ne privesc, nu putem fi indiferenți sau nu putem să simțim emoții pozitive. În astfel de situații, este firesc și chiar un indicator al sănătății mintale, să simțim emoții negative, să le acceptăm și să le înțelegem.

Reușesc să exprim emoțiile în cooncordanță cu ceea ce simt?

Pentru a comunica eficient, pentru a înțelege si a fi înțeles, foarte important este comportamentul expresiv, modul în care exprimăm ceea ce simțim.

Între stările emoționale și comportamentul expresiv, între ceea ce simțim și ceea ce exprimăm trebuie să existe un acord, o concordanță. Uneori ne confruntăm cu situații în care întâmpinăm greutăți în a exprima ceea ce simțim.

De exemplu simțim teamă, dar comportamentul expresiv este cel specific furiei (toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate) sau simțim furie, dar comportamentul expresiv este specific tristeții (izolare, plâns facil).

Alteori simțim anumite emoții, însă temându-ne de etichetare, cenzura și percepția socială, devenim inhibați, ajungând să reprimăm comportamentul expresiv specific emoției.

Fiecare dintre noi avem un display emoțional, iar cei din jur nu pot înțelege ce simțim în legătură cu un anumit fapt, decât dacă exprimăm autentic starea emoțională.

Ce am gândit cu privire la situația în care am simțit acea stare emoțională?

În demersurile de gestionare a emoțiilor, este foarte important să conștientizăm faptul că emoțiile nu sunt o consecință a evenimentelor, a realității, ci a modului în care noi percepem acele evenimente.

Simțim o emoție de o anumită intensitate sau emoții diferite în funcție de perspectiva pe care o avem asupra situației, în funcție de ceea ce gândim cu privire la eveniment.

Ceea ce am simțit și am gândit au fost de natură să ne ajute?

Pentru a putea să stabilim strategii de coping și a conștientiza rolul dezadaptativ al emoțiilor negative de intensitate crescută, ne este folositor să ne întrebăm dacă ceea ce am simțit și ce am gândit au fost de natură să ne ajute, dacă au dus la rezolvarea problemei sau dacă ne-au folosit sau ne-au făcut să ne simțim bine.

De psiholog Monica Nicolae, lectorul Atelierului de Inteligență emoțională organizat de Fundația Calea Victoriei.

Foto: Shutterstock