Arta de a încuraja în relația de cuplu
Ce înseamnă să fii încurajator în relația ta de cuplu? Încurajarea este iubirea necondiționată, se traduce prin acțiuni și cuvinte care transmit partenerului de viață următorul mesaj: „Te accept așa cum ești, înțeleg scopurile și dorințele tale, te valorizez.” Comunicarea noastră nu implică afirmații precum: „Te accept dacă… Te înțeleg, dar… Te valorizez numai dacă…”
În acest cadru de acceptare reciprocă necondiționată, ne simțim liberi să exprimăm adevăratele noastre gânduri și trăiri, fără să simțim teama de a fi respinși. Astfel, avem curajul să fim imperfecți. Această atitudine permite evidențierea resurselor, focusarea pe puterile personale și pe contribuția pe care o poate aduce fiecare partener pentru îmbogățirea relației de cuplu.
Ce conduce la descurajarea unei persoane?
Don Dinkmeyer și Jon Carlson susțin că ideile distorsionate care contribuie la descurajare sunt următoarele:
- „Trebuie să fiu iubit și aprobat de toată lumea pentru tot ceea ce fac și ori de câte ori fac ceva.” Este convingerea de bază disfuncțională a tipului „people pleaser”.
- „Lucrurile trebuie să fie așa cum vreau eu, altfel este îngrozitor.”
- „Partenerul meu mă face nefericit”. Fericirea sau nefericirea sunt emoții pe care noi le generăm în interiorul nostru. Nimeni nu poate fi blamat pentru nefericirea noastră. Fiecare partener este responsabil de construirea propriei sale fericiri.
- „Partenerul ar trebui să fie fericit să aibă grijă de mine.”
- „Există întotdeauna o soluție corectă, perfectă și precisă, și este o catastrofă dacă nu este găsită.”
- „Lumea ar trebui să fie corectă.” Această persoană operează după o convingere care este o ficțiune și se luptă în mod continuu împotriva realității.
Persoanele care operează după aceste convingeri eronate devin descurajate, se simt inadecvate, inapte, lipsite de capacitatea de a genera soluții constructive la problemele cu care se confruntă. Prin urmare, acțiunile lor devin înfrângeri personale. Dacă prioritatea noastră este să ne simțim inadecvați sau să ne simțim victime, orice încurajare primim de la partener este fără rezultat. Dacă prioritatea noastră este să facem pe placul celorlalți, ne vom strădui să evităm cu orice preț respingerea și uităm de propriile nevoi pe care le neglijăm. Dacă prioritatea noastră este să controlăm, vom fi în mod continuu atenți la orice acțiune de umilire sau minimalizare, ceea ce în mod natural ne va reduce spontaneitatea. Dacă prioritatea noastră este perfecțiunea sau superioritatea, vom avea puțină toleranță față de greșeli. În mod compulsiv vom monitoriza acțiunile noastre și ale partenerului, devenim experți în găsirea greșelilor, cu scopul de a-l face pe celălalt să se simtă inadecvat. Toate aceste priorități ne îndepărtează de scopul nostru de: a aparține și de a fi împreună.
Metode prin care putem încuraja partenerul de cuplu:
- Ascultă, nu doar cuvintele, ci și emoțiile din spatele lor, fii prezent în comunicare;
- Răspunde partenerului cu empatie și acceptare necondiționată;
- Creează un climat de siguranță în relație care permite o comunicare deschisă și sinceră, fără a mai fi prezentă teama de respingere;
- Comunică printr-o atitudine de respect, astfel oferim susținere și speranță;
- Fii entuziast și încrezător, pentru a transmite energie pozitivă;
- Creează semnificații și alternative pozitive;
- Auto-încurajarea – crește sentimentul de valoare personală și nivelul stimei de sine.
În concluzie, abilitatea de a încuraja se dezvoltă prin autoeducație și antrenament fiind o forță esențială în construirea unei relații de cuplu consolidate și fericite. Partenerii încurajatori sunt creativi, spontani, toleranți, cu o atitudine constructivă, se apreciază reciproc și își recunosc: resursele, meritele, puterile, eforturile și contribuțiile personale aduse în scopul construirii unei relații armonioase și durabile.
