Cum abordăm minciunile copiilor
Se spune că minciuna este dovada creativității, a imaginației împletite cu inteligență, însă pentru mulți dintre noi minciuna este ceva groaznic care ne trezește îngrijorare, preocupare, mânie sau ceva hilar la care râdem cu un aer de superioritate.
Este bine ca adult să mă îngrijorez, să țin prelegeri interminabile despre adevăr și minciună, să pedepsesc sau să mă distreze minciunile copilului meu?
Înainte de a vorbi despre bine și rău, este de preferat să înțelegem valoarea adaptativă a minciunii și firescul ei. Valoare adaptativă pentru că mulți dintre noi ne folosim de minciună ori de câte ori ocolim un adevăr, când exagerăm, ori de câte ori nu onorăm o promisiune, când răspundem doar la ce întrebări dorim noi, ori de câte ori ne abținem din a spune ce gândim, când ne scuzăm din teama de a fi respinși, ori de câte ori ne renegăm emoțiile, când acoperim pe cineva sau ori de câte ori spunem cuiva ceea ce acesta vrea să audă sau are nevoie să audă.
Firescul ei pentru că încă de când suntem mici trăim în două lumi, cea înconjurătoare și lumea imaginară. O bună parte a copilăriei noastre nu reușim să facem diferența dintre real și imaginar. Ca părinți, ne însoțim copiii pe acest drum al cunoașterii și explorării, pregătindu-i pentru viața de adult.
Citește articolul integral în ediția de aprilie a revistei Psychologies sau abonează-te și primește lunar cadourile pregătite.
Jeni Chiriac este psiholog și psihoterapeut, cu o experiență vastă în domeniu de peste 15 ani. A absolvit Facultatea de psihologie la Universitatea București în anul 2004. A finalizat formarea în terapie ericksoniană, relaxare și hipnoza clinică în anul 2006 și supervizarea în anul 2008. A participat la diferite module de terapii creative în cadrul Institutului Sper (2004-2005). A urmat două module de formare în Programare Neuro-Lingvistică în perioada 2007-2008. Este specializată în sexologie, victimologie și expertiză psihologică judiciară, oferind asistenţă psihologică de specialitate (evaluare psihologică, consiliere și psihoterapie). Fiind preocupată de dezvoltarea și formarea sa profesională continuă, a participat la diferite conferințe pe teme științifice din variate domenii conexe psihologiei (domeniul medical, juridic, farmaceutic etc), finalizând și cursuri postuniversitare precum „Optimizarea performanţei profesionale prin consultanţă și coaching cognitiv-comportamental” sau master în sexologie, UMF Cluj-Napoca (2008-2010). Este preocupată de promovarea psihologiei și asistenţei psihologice în Romania, oferind din 2007 interviuri și participând la diferite emisiuni televizate pe teme sociale și nu numai. În prezent este formator în cadrul Institutului de psihologie judiciară și președintele Patronatului Psihologilor cu drept de liberă practică, zona de dezvoltare București-Ilfov (mandat pe perioadă determinată).