Now Reading
Ciudatul nostru organism: genele se transmit și de la copil la părinte

Ciudatul nostru organism: genele se transmit și de la copil la părinte

Avatar photo

Ideea ca celulele altora să opereze în creierul nostru pare luată din Alien. Totuși, amestecul de celule de la indivizi diferiți în același organism nu este ceva ieșit din comun.

 

Se numește microhimerism – după Himera, monstrul din mitologia greacă jumătate șarpe, jumătate leu. În corp, pe toată perioada existenței lui, are loc o competiție între genele provenite din diverse surse.

Genele concurează între ele pentru a deține controlul asupra comportamentului, fiecare într-o manieră proprie.

Ele există în perechi, una de la tată și una de la mamă. De cele mai multe ori, cele două variante sunt la fel de active. Totuși, cu totul altfel stau lucrurile cu genele care suferă procesul de imprinting.

Citește și:

Curiozități despre creier

Cum să ai un creier… zen

Ele poartă o etichetă biochimică, exprimă originea lor parentală și determină dacă sunt active sau nu în celulele copilului. Unele gene de acest fel sunt active doar dacă provin de la mamă. Altele, dacă provin de la tată.

Cercetătorii de la Cambridge au găsit dovezi că în creierul șoarecilor genele provenite de la mamă contribuie mai mult la dezvoltarea zonelor responsabile de gândire, autocontrol și planificare.

Genele provenite de la tată contribuie mai mult la dezvoltarea hipotalamusului, amigdalei și altor structuri ale creierului limbic – responsabile de comportamente esențiale supraviețuirii, precum sexul, alimentația și agresivitatea.

De asemenea, șoarecii manipulați genetic, care au active doar genele provenite de la mamă, au creierul mai mare, în timp ce șoarecii care au active doar genele provenite de la tată, au corpul mai mare.

Legătura dintre mamă și făt este deosebit de profundă, iar noile cercetări efectuate în Canada, la University of Alberta, sugerează existența unei conexiuni mai adânci decât și-ar fi imaginat cineva.

Între cei doi există un permanent schimb de celule care se fixează ulterior în organe precum plămânii, ficatul, inima, rinichii sau pielea.

Microhimerismul a fost inițial observat la femei care, după sarcină, s-au trezit că au în sânge cromozomul Y (specific bărbaților).

Mai ciudat este fenomenul în care celule ale unui făt să ajungă în corpul mamei, să rămână acolo, iar cu ocazia unei noi sarcini să treacă prin placentă în corpul noului făt, deci al viitorului frate.

O femeie poate avea celule microhimerice atât de la mamă, cât și de la propriii copii, și există dovezi privind competiția dintre aceste celule în corpul mamei.

Unul dintre rolurile pe care le joacă acestea este de a repara țesuturile mamei, existând date pe șobolani cum că ele migrează în inima afectată a mamei, unde ajută la vindecarea ei.

De asemenea, prin caracterul lor genetic mixt – parte a mamei parte a fătului –, ele pot ajuta organismul să lupte împotriva tumorilor, care sunt, de fapt, niște celule modificate genetic.

Asemenea celule microhimerice au fost identificate și în creierul mamei, unde ele se pot transforma în neuroni, integrându-se în circuitele existente, și se speculează că ar asigura protecția față de Alzheimer. Deci, dacă medicul va prescrie ca tratament să rămâneți gravidă, să nu va mire.

 

De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro

Foto: 123rf.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top