În 2017, româncele care muncesc în Italia sunt violate, bătute și exploatate

Pentru că tot e martie, Luna Femeii, să vedem care e cu adevărat condiția feminină în anul de grație 2017. Dacă trecem de aparențe, de florile pe care le primesc pe stradă femeile de la oraș, de televiziunile care o țin numai și numai într-un festivism ieftin, vedem o realitate hâdă. Româncele care muncesc în Italia parcă trăiesc în alt film, unul de groază.

Citește și:

Violenta domestica nu inseamna doar abuz fizic

Femeile si situatiile de violenta sexuala

A apărut în pe site-ul www.theguardian.com un reportaj despre româncele care muncesc în sudul Italiei în agricultură. Puteți citi articolul aici. Citindu-l, mie mi-a venit să plâng.

O femeie îndură noapte de noapte bătăi și viol din partea stăpânului moșiei, soțul ei știe dar nu poate face nimic. Frica de a nu pierde acel loc de muncă îi paralizează pe amândoi.

Ne aflăm în plin Ev Mediu, când un stăpân al moșiei care face ce vrea cu iobagii lui. E fix același sistem social, întreținut de faptul că muncitorii nu au deloc protecție legală întrucât lucrează la negru.

Poliția italiană estimează că aproape 7500 de românce au parte de același tratament în Ragusa, provincia transformată într-un corn al abundenței alimentare pentru Europa, prin munca prost plătită a tuturor acestor nefericiți.

Procuroarea italiancă Valentina Botti spune că exploatarea sexuală a româncelor în sudul Italiei este un „fenomen uriaș“.

Se mai scrie în reportaj că deși româncele reprezintă doar 4% din populația feminină din Ragusa, ele fac 20% din avorturile înregistrate la clinicile din zonă. Cutremurător.

Dacă protestează împotriva sclaviei în care sunt aruncate, acele femei nu mai primesc de muncă, și nu se pot întoarce acasă pentru că nu au nici măcar bani de transport.

E ceea ce i s-a întâmplat uneia din cele care au rupt tăcerea. Până să se întoarcă în România, a pierdut și custodia copiilor de acasă.

 

Cam cât de sadică poate fi viața cu astfel de femei?!!

Dragi cititori, acesta e rezultatul sărăciei în care trăiește majoritatea românilor, a celor pe care nu-i vedem din bulele noastre de Facebook.

E viața celor pe care baronii locali i-au sărăcit și i-au forțat să caute în Italia (și în alte state UE, nu doar în Italia e prezentă exploatarea de acest fel) bani pentru a-și hrăni copiii.

E viața celor pe care BOR îi dăscălește că „tre‘ să taci și să înduri“ și altă soluție de viață nu le oferă.

În schimb, îi învață pe copiii acestora, rămași în țară fără protecție parentală și vulnerabili, că dacă nu te închini la moaște și faci murături în zi de sărbătoare, te calcă mașina (idee prezentă în manualul de religie din clasa a treia).

Asta înseamnă că și următoarea generație va fi lipsită de mecanismele adaptative formate, va ști că e cel mult la mila Domnului, nu va lupta pentru sine, nu va ști să construiască ceva în parametrii societății moderne, și, din disperare și sărăcie, va deveni la fel de vulnerabilă.

Pentru că toate se leagă. Ignoranța, sărăcia, atitudinea fatalistă și dezadaptativă…

Cred că noi toți ar trebui să ne scandalizăm citind acest articol. Și ar mai trebui să protestăm neobosit pentru dreptul la demnitate și reparație al acestor femei.

Și ar mai trebui să donăm bani către ONG-uri, să facem voluntariat, să ne implicăm politic, să le scriem politicienilor pe care îi plătim din buzunarul nostru până când rezolvă problema, să protestăm când vedem cum copiii noștri sunt îndoctrinați cu prostii, să nu stăm niciun minut cu mâinile în sân.

Știu că pare puțin față de dimensiunea problemelor sociale de azi, probleme ce sunt rezultatul corupției  și degradării lumii românești din ultimii aproape 30 de ani.

Știu că uneori efortul individual pare o picătură în ocean. Dar nu este inutil. Și mai rău e să nu faci nimic-nimic, pentru că ești convins că e inutil.

Edmund Burke spunea că „singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii de bine să nu facă nimic.“

Foto: The Guardian

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală

Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav și un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacțiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă și senzația de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzații.

Citeste
Jurnal de voluntar în Vama Veche
Jurnal de voluntar în Vama Veche

Am fost de 1 Mai la Vama Veche, în calitate de voluntar, într-un proiect de „harm reduction” al A.L.I.A.T (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor).

Citeste
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine...)
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine…)

În 2003, când România a anunțat că va participa la coaliția SUA de invazie a Irakului, Chirac, oponent fervent al ideii de a-l ataca pe Saddam, a spus că România a pierdut o bună ocazie să tacă. E util să medităm din când în când la ocazia de a tăcea, atunci când vrem să ne exprimăm pe niște subiecte complexe, cu multe nuanțe și implicații. Acesta este sfatul meu pentru Magda Vasiliu, femeie cu vizibilitate, care a postat pe Facebook, spațiu public, enormitatea aceasta despre femei și feminism:

Citeste
În 2017, româncele care muncesc în Italia sunt violate, bătute și exploatate
În 2017, româncele care muncesc în Italia sunt violate, bătute și exploatate

Pentru că tot e martie, Luna Femeii, să vedem care e cu adevărat condiția feminină în anul de grație 2017. Dacă trecem de aparențe, de florile pe care le primesc pe stradă femeile de la oraș, de televiziunile care o țin numai și numai într-un festivism ieftin, vedem o realitate hâdă. Româncele care muncesc în Italia parcă trăiesc în alt film, unul de groază.

Citeste
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce

Între multele știri deprimante despre România este și aceea că rata analfabetismului funcțional la noi este una din cele mai mari din Uniunea Europeană.

Citeste
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească

Pentru că am mai scris un editorial despre incidentul din 4 februarie de la Muzeul Țăranului Român, reiau acest subiect, de data aceasta pentru a reproduce integral comunicatul de presă dat de regizorul Cristian Mungiu în această privință. Vă recomand să îl citiți și să meditați la ceea ce singurul regizor român laureat cu Palme dOr spune despre această nefericită întâmplare, care ne mânjește peste tot în percepția lumii (și nimănui din oficialii de aici nu pare să îi pese):

Citeste