Accesul la informatie: capitalul pretios al atentiei tale

In ultimii ani, traiesc experienta foarte frustranta a lipsei de disciplina, din cauza multor distractii posibile. Ma surprind deseori navigand aiurea pe cate un site (fara indoiala ca interesant, dar nu vital pentru ce fac in acel moment). Ca si majoritatea colegilor mei jurnalisti, lucrez la un computer permanent conectat la internet, am un smartphone conectat la internet si diverse alte platforme pe care citesc, scriu etc.

Accesul la informatie mi se pare o binecuvantare, mereu am simtit ca informatia este o recompensa in sine (si, ulterior, am citit ca asa e: omul e singura fiinta pentru care informatia abstracta e resimtita ca placuta, recompensanta; oamenilor le place sa… afle).

Este ceea ce ne face pe noi, oamenii, fiinte superioare si ne deschide noi orizonturi de satisfactie (de pilda, satisfactia de viata a celor care obisnuiesc sa citeasca frecvent carti nu scade odata cu varsta, cand scad alte stimulari din mediu – erotica etc.). Dimpotriva.

Cartile ofera, pana la varste inaintate, un tip de stimulare interesant, povesti, informatie in ritmul (lent) in care creierul nostru e obisnuit sa o proceseze.

Daca as avea de ales, as apara si as proteja cu strictete civilizatia cartii de hartie, in dauna celei electronice, si nu pentru ca am crescut eu in blibioteca si detest progresul (ca nu il detest), ci pentru ca asa e sanatos.

In ultima vreme suntem invadati de informatie, bombardati cu asa ceva. Se da o batalie continua pentru capitalul nostru de atentie (prin definitie, limitat).

Companiile au tactici de marketing tot mai subtile pentru captarea acestei resurse limitate, atentia consumatorilor, si le rafineaza mereu si mereu. 

Oamenii nu mai au timp si chef pentru carti lungi sau orice nu presupune imagine (90% din informatia din mediu o luam prin vaz, deci e logic sa preferam ceva care include imagine).

Nir Eyal – un cercetator in domeniul tehnopsihologiei (da, stiinta asta noua, de granita, care ii ajuta pe gigantii tehnologiei sa creeze produse tot mai adaptate nevoilor umane, dar si mai adictive, din pacate) – spunea in cartea sa, Hooked, ca in urmatorii 40 de ani omenirea va fi tot mai dependenta de un produs tehnic (un site, telefonul mobil, alt gadget).

Nu este o veste buna! Nu e deloc o veste buna mai ales pentru parintii de copii mici de acum. Pentru ca dependenta de tehnologie te face un utilizator tot mai abil al acesteia, nu neaparat un creator in domeniu.

Un excelent consumator, dresat sa astepte si sa achizitioneze urmatoarea versiune, dar nu un inventator. De fapt, dependenta de tehnologie reduce multe din capacitatile creative si de judecata de finete pe care azi unii specialisti (medici, arhitecti) le mai au.

Nicholas Carr, un jurnalist interesat de relatia omului (post)modern cu tehnologia, demonstreaza in cele doua carti ale sale (Cusca de sticla si Superficialii, ambele la Editura Publica) ca intrarea masiva a computerului pe terenul creatiei arhitecturale sau a diagnosticului din medicina conduce la deprofesionalizarea arhitectilor, respectiv, a medicilor.

Ca dezastrele aviatice de azi, cele cauzate de eroarea umana, sunt mult mai grave din cauza lipsei skills-urilor pilotilor de azi, care se bazeaza prea mult pe computerul de bord si  nu fac fata intr-o situatie de criza. O idee la care va invit sa va ganditi.

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com.

 

Comentează și tu
Recomandări
copil care sta cu genunchii apropiati de cap
19 Noiembrie – Ziua Mondială de Luptă pentru Prevenția Abuzului și Violenței asupra Copiilor

Și azi îmi amintesc de discuția dintr-o zi când amicul A., un adult de 30 și ceva de ani, mi-a povestit cum mama lui îl bătea când era mic „până leșina ea de la efort’, cu tot ce găsea primprejur. „Azi sunt anxios, depresiv, mi-e frică și de umbra mea. Cu mama am mai rezolvat, […]

Citeste
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală

Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav și un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacțiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă și senzația de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzații.

Citeste
Jurnal de voluntar în Vama Veche
Jurnal de voluntar în Vama Veche

Am fost de 1 Mai la Vama Veche, în calitate de voluntar, într-un proiect de „harm reduction” al A.L.I.A.T (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor).

Citeste
Accesul la informatie: capitalul pretios al atentiei tale
Accesul la informatie: capitalul pretios al atentiei tale

In ultimii ani, traiesc experienta foarte frustranta a lipsei de disciplina, din cauza multor distractii posibile. Ma surprind deseori navigand aiurea pe cate un site (fara indoiala ca interesant, dar nu vital pentru ce fac in acel moment). Ca si majoritatea colegilor mei jurnalisti, lucrez la un computer permanent conectat la internet, am un smartphone conectat la internet si diverse alte platforme pe care citesc, scriu etc.

Citeste
Câteva întrebări despre femei, sex și „transghenderi”
Câteva întrebări despre femei, sex și „transghenderi”

Citesc zilele astea, cu stupoare, că oficiali din Vrancea și membri ai Coaliției pentru Familie au blocat un nevinovat eveniment pe tema discriminării femeii. Pe scurt, niște elevi din Focșani au încercat să organizeze o conferință despre discriminarea de gen.

Citeste
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce

Între multele știri deprimante despre România este și aceea că rata analfabetismului funcțional la noi este una din cele mai mari din Uniunea Europeană.

Citeste