Ce e prostia? Câteva idei despre oamenii iraționali

„Toată gândirea e emoțională“, spunea Dan Ariely. Cu alte cuvinte, suntem, în majoritatea momentelor vieții, iraționali. Dar a fi irational e același lucru cu a fi prost? Și prostia ce este?

Citește și:

Inteligența artificială ar putea pune capăt rasei umane. La fel, lipsa de inteligență umană.

Internetul te face prost, agresiv și foarte încrezător în ideile tale false. Iată cum:

M-aş limita, cel puțin de data asta, la cuvântul „iraţional“ pentru că prostia e mult vastă şi mai misterioasă.  Vorbesc de chestii iraționale, cum ar fi faptul că oamenii iau decizii pripite, sub imperiul emoţiilor (prin definiţie iraţionale) sau de faptul că sunt atât de prinşi de o ideologie, o sectă, o convingere sau, pur şi simplu, sunt atât de convinşi că au dreptate, încât nu mai văd alternativa, variantele suplimentare (sau chiar opuse), dar mai bune…

Nu o prostie va fi fost nazismul? Sau nu e o prostie să te arunci în aer în numele unei credințe?

În general, orice comportament autodistructiv, conştient sau inconştient autodistructiv, este iraţional şi prostesc. Sunteţi de acord? Problema prostiei umane este atât de vastă şi de importantă, încât Umberto Eco s-a gândit să alcătuiască o enciclopedie a acesteia. Se declara fascinat de prostie.

Prostia merită mult mai multă atenţie decât i se acordă, și studiul stângăciilor umane este extrem de util și de educativ.

Așa NU.

Studiind felul cum se face instructajul pompierilor americani, psihologii s-au „prins“ că prezentarea greşelilor, a strategiilor slabe în lupta cu focul, este mai utilă decât a le spune ce să facă. Cu alte cuvinte, „AŞA NU“ (evită greşelile, fii atent la prostii posibile) e mai eficient decât „fă aşa şi aşa“. Bun de luat aminte în orice proces pedagogic!

Eşti iraţional. La fel şi eu

Felul cum oamenii îşi dau cu dreptul în stângul ar fi un pretext de reflecţie filozofică pe tomuri întregi. Gândirea umană are multe lipsuri – şi vorbesc de cele mai luminate minţi, de oameni aşezaţi comod azi în istoria ideilor.

De la Aristotel la contemporani, cărţile sunt pline de greşeli, de idei predicate cu încredere, dar fără niciun fundament. De altfel, oamenii, cu cât sunt mai inteligenţi, cu atât par să fie mai iraţionali. Da, da. „Unde e multă știință e și multă prostie“, spune un proverb.

Pentru că oamenii inteligenţi și informați găsesc mult mai uşor argumente pentru ideile lor şi astfel le întăresc, sunt mai convinşi că au dreptate.

Este ceea ce Michael Shermer, redactor șef al revistei Skeptic și intelectual atent la felul cum gândesc oamenii numeşte „imunitate cognitivă“. Cu cât suntem mai informați, cu atât suntem mai imuni cognitiv la informație nouă. Ne apărăm ideile, refuzăm să le aerisim.

În cartea lui savuroasă – „De ce cred oamenii în bazaconii“ (Humanitas, 2010) – Shermer spune că „suntem trestii gânditoare, nu fiinţe raţionale“. Despre adulţii educaţi, el afirmă că „cei inteligenţi şi realizaţi îşi schimbă rar presupunerile fundamentale.

Cu cât indivizii au acumulat mai multe cunoştinţe şi cu cât teoriile lor sunt mai întemeiate, cu atât mai multă încredere au în ideologiile lor. Ajung la un fel de imunitate ideologică faţă de ideile noi care nu se potrivesc cu cele vechi“.

Psihologul englez Stuart Sutherland s-a preocupat de aspectele absurde ale gândirii omeneşti. L-a interesat felul cum oamenii iau decizii şi a descoperit că există tipare de iraţionalitate în care cădem toți, ca muştele.

Iată-le:

1. Oamenii nu -i acordă timp să gândească serios înainte de a acţiona

Oamenii acţionează spontan, aproape pe negândite, lăsând pe mai târziu reflecţia asupra consecinţelor (pe care ar fi bine să le anticipeze). De exemplu: se aruncă într-o relaţie adulterină „că să se răzbune“ sau „pentru că nu poate rezista“. Consecinţele … mai târziu.

2. Oamenii gândesc luând în calcul informaţiile cele mai recente şi mai puternice emotional

De pildă, după un accident aviatic, evita să ia avionul, deşi probabilitatea că să mai aibă loc un asemenea incident este infimă. Calea aeriană e mai sigură decât cea rutieră. Sau: după un cutremur creşte numărul de cereri de asigurări de case şi de viaţă. Dar în aceeaşi zona seismică, odată cu timpul, scade impactul emoţional şi oamenii uită şi nu se mai asigură.

3. Oamenii sunt influenţaţi de ideile prezentate primele şi ultimele…

… nu cele de la mijloc. Cele prezentate recent sunt interpretate în lumina primelor. Adică prima impresie contează enorm (cine lucrează în comunicare ştie). Efectul acesta ne guvernează toate funcţiile, inclusiv memoria. Când li se cere să îşi amintească o lista de elemente, în orice ordine, oamenii au tendinţa să înceapă cu ultimele elemente din lista, pe care şi le amintesc cel mai bine.

Dintre cele de la început, primele sunt amintite în mod frecvent mai degrabă decât cele de la mijloc. (Gândiţi-vă cât important e acest fapt în câştigarea alegerilor. Cine vine cu argumente puternice la sfârşit, râde mai bine. De asta şi dezbaterile televizate, care atârnă greu în alegeri, sunt programate pe ultima sută de metri.)

4. Oamenii sunt supuşi efectului de halou

Dacă o persoană e frumoasă, vom tinde să o credem şi inteligentă. Extrapolăm o calitate şi o înmulţim cu 10. Şi reciprocă e valabilă: dacă nu ne place cineva, dacă îl diabolizăm, vom vedea la acea persoană numai defectele (gândiţi-vă ce efect are asta atunci când judecăm pe cineva, într-un proces penal).

5. Oamenii sunt conformişti

Ei gândesc… în turmă. Se numește gândire de grup. Frica de a fi respins de grup este mai puternică decât dorinţa de a-ți exprimă punctul de vedere propriu. Unul dintre cele mai relevante experimente din psihologie, înfăptuit de Solomon Asch în 1951, arată că grupul decide: pus într-un laborator laolaltă cu un grup de studenţi (complici ai lui Asch), un suflet nevinovat a avut de aproximat lungimea unei linii.

Toţi ceilalţi (complici ai experimentatorului) au declarat cam aceeaşi lungime (o valoare absurdă, evident falsă). Deşi era evident că e o prostie, inocentul subiect a declarat şi el acea valoare, spusă de grup. How stupid is that?!

6. Oamenii sunt consecvenţi când nu e cazul

„Oamenii încearcă să menţină consistentă propriilor opinii, chiar cu costul adevărului“, scrie Sutherland în cartea Irrationality (Pinter & Martin, 2007). „Ei nu pot acceptă că ceilalţi sunt un amestec de bune şi rele, ci încearcă să îi vadă drept un întreg consistent.

Nevoia de consistență e şi mai mare dacă deja au investit ceva.“ Cred de bine şi cu toată tăria despre un partid, despre o vedetă, despre o afacere începută. Dar îşi retrag simpatia de la chestiile pe care nu le pot obţine (să-i zicem „efectul strugurilor acri“).

7. Oamenii decid luând în calcul prea mult trecutul

Îşi bazează deciziile pe „precedente“ sau, dacă au făcut un sacrificiu (de bani, de timp sau de efort) pentru a obţine ceva, ei vor continuă să lupte pentru acel lucru (o relaţie eşuată deja pe care o târâie încă vreo câțiva ani, o afacere proastă şi în pierdere la care tot insistă), chiar dacă au mai multe de pierdut decât ar avea de câştigat dacă ar renunța.

Toate deciziile ar trebui să se bazeze numai pe situaţia prezentă, nu pe trecut… Trecutul e bun că să învăţăm din el, nu că să acţionăm „că pe vremuri“. „Incapacitatea noastră de a ne recunoaşte erorile este, în sine, o sursă de iraţionalitate.“ (Stuart Norman Sutherland)

Foto: shutterstock.com