Colegiul Psihologilor s-a transformat într-o Mafie. Despre scandalul care afectează azi profesia de psiholog

Colegiul Psihologilor din România este acea organizație profesională menită să reglementeze practicarea profesiei de psiholog și să apere interesele psihologilor și psihoterapeuților din România. În realitate, COPSI s-a transformat în ultimii ani într-un soi de… mafie care impune o taxă de protecție psihologilor, pentru ca aceștia să-și poată face meseria. Nici vorbă însă de sprijinul datorat acestora în contul tuturor contribuțiilor lor, așa cum ar normal.

Nemulțumirile psihologilor lor au ieșit la suprafață. Azi e în plină desfășurare la COPSI un scandal de proporții care amenință să paralizeze activitatea psihologilor (fie că ei lucrează la cabinete private sau eliberează avize de sănătate mintală pentru șoferi).

 

„Candidăm doar noi, ne alegem doar noi“

Bogdan Ion, lector universitar și psihoterapeut, explică scandalul legal de zilele astea: „Președintele actual al Colegiului, aflat la final de mandat, și cu directorii structurii administrative a Colegiului, care ambii candidează pentru poziția de președinte al Colegiului, aflați în plin conflict de interese, au interferat abuziv cu procesul de alegeri, anulând prin dispoziții și masuri ilegale, caracterul corect, legal și democratic al acestora.

Cum? Cei amintiți anterior au tăiat practic de pe liste pe opozanții lor adică vreo 70% dintre cei care candidează la diverse funcții, lăsându-se pe liste doar pe ei doi și pe alți oameni ai lor și au presat pe psihologi să voteze.
Opunându-se abuzului și deciși să schimbe starea de lucruri, psihologii din aproape toata țara au votat oprirea sau amânarea procesului de alegeri până la remedierea neregulilor și vârful COPSI încearcă acum să forțeze alegeri ilegale și ilegitime, cu o mână de psihologi din cei 22000, folosindu-se de aparatul administrativ.

Asistăm practic la un efort în curs de preluare a unei instituții profesionale de către aparatul ei administrativ. Sperăm ca organele abilitate să intervină și să ne ajute să facem față și să rezolvăm această situație în favoarea psihologilor iar nu a grupurilor de interese de la vârf“, mai spune Bogdan Ion.

 

COPSI nu face nimic pentru psihologii cărora le ia banii

În cele ce urmează, iată care sunt interacțiunile psihologilor cu COPSI, instituția care, teoretic, le apără interesele:

Doina P.: Am fost psiholog specialist autonom (psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională). În 12 ani, Colegiul n-a fost în stare să încheie convenții (sau cum s-or numi…) cu Ministerul Educației, astfel încât să reglementeze statutul psihologului în școală.

Am fost și suntem constrânși să parcurgem treptele evoluției în carieră pe două „fronturi“: ca profesori (așa suntem încadrați) și ca psihologi (ca să respectăm legea și dreptul de liberă practică).

Un ordin al MEN din 2011 ne „numește“ consilieri școlari cu statut de profesor psiholog, profesor pedagog, etc (în funcție de facultatea absolvită).

În școli e mare nevoie și de consilieri școlari, care realizează o diversitate de activități, dar și de psihologi școlari (care să aibă competențe de consiliere psihologică  pentru acei copii ai căror părinți nu își pot permite costuri în privat; și sunt mulți copii și mulți părinți cu probleme).

În prezent, eu nu pot face consiliere psihologică, în absența unei implicări reale a Colegiului în problemele cu care se confruntă profesorii psihologi din școli, am refuzat să plătesc cotizația anuală.

Mi-am pierdut dreptul de liberă practică. M-am deprofesionalizat, nu pot face consiliere psihologică (deși, acum 10 ani, am făcut formare în acest sens, evident, pe banii mei, nu ai angajatorului preocupat de problemele instituției). Pe scurt: fără o susținere a unui for profesional, suntem cam ai nimănui. Și vom rămâne așa, pentru că nu pare să-i pese cuiva.

Violeta R.: Am fost dezgustată când a trebuit să bat un drum de la Iași la București ca să obțin o simplă semnătură pe autorizația de liberă practică, după ce am stat la o coadă imensă pe un hol îngust în clădirea Colegiului…

Acum fac asta loco, dar tot mi se pare ciudat să dai 300 lei doar pentru o semnătură. Plus alte taxe și condiții greu de îndeplinit dacă nu vii cu mulți bani de acasă, ca să poți începe să profesezi…

Cristiana B.: Nemulțumitor e faptul că acest COPSI a fost făcut pentru a reprezenta și apăra interesele psihologilor în raport cu alte instituții și ministere, iar el fix asta nu mai face.

Cei care lucrează pe Psihologia Muncii și pe Transporturi au rămas la mâna medicilor, Colegiul în schimb, a avut grija să își facă un „mare și faimos“ institut.

Carmen M. M.: Este umilitor să aștepți să intri la o comisie pe treptele unei scări, ore în șir, într-o clădire la a cărei construcție ai contribuit, cu taxele plătite de tine.

Am trăit coșmarul reacreditării unei școli, făcând același dosar de formator în 2 variante. Apoi uimirea că nu am primit număr de înregistrare când l-am depus.

Cu doi ani înainte mi se rătăcise dosarul pentru supervizor. Regulile de alcătuire a dosarelor nu sunt clare pe site, ușor de găsit. Apoi a fost coșmarul alegerilor, de anul acesta.

Nicoleta B.: Filialele ar trebui să aibă un site pe care să afișeze informațiile cât mai clar (unele filiale au – sunt și site-uri gratuite). Când mergem la filiale, personalul să fie în stare să  ne dea răspunsuri exacte la întrebările puse. Site-ul colegiului trebuie refăcut!

Sunt multe de facut și de clarificat! Cred că urmează o muncă extraordinară pentru cei care vor veni. Asta arată cât de mult s-au preocupat de „psihologii de rând“! Să nu mai fie niciodată un psiholog tratat ca un „nimeni“, de către „zeii din Olimp“, plătiți și aleși de noi.

Laura N.: Numărul de taxe amețitor de mare și sume care nu reflectă veniturile reale ale majorității psihologilor. La fel, obligativitatea creditelor profesionale anuale, pe fiecare specialitate, ale căror costuri se pot ridica la peste 10000 lei pentru cei care au mai mult de trei specialități, și cei din provincie care au și cheltuieli de deplasare și cazare pentru participarea la manifestările profesionale.

Sistemul de acordare a treptelor profesionale este (sau a devenit) jenant. Am primit subiecte la interviu din materia de anul II de facultate, de exemplu. Colegiul verifică cunoștințe profesionale sau competențe?!! Cu ce drept? De ce mai avem facultăți și studii postuniversitare?

Sunt cazuri în care Colegiul invalidează diplomele obținute. Sunt confuză. E o organizație profesională care trebuie să reglementeze activitatea și să ne apere drepturile, promovând profesia.

În realitate însă COPSI exploatează psihologii, hrănindu-se din veniturile (și așa mici) ale colegilor! Practic mai toți psihologii cu reputație profesională au devenit formatori și supervizori iar obligativitatea de a ne pregăti permanent (de parcă lucrăm în IT și dacă ratăm un an suntem ca și inexistenți) face să investim anual în psihologie cam cât câștigăm.

Unde ajungem în ritmul ăsta? Noi nu avem câștigurile (ne)oficiale ale medicilor și nici drepturile lor așa că hai să regândim sistemul de biruri că nu e adaptat realității!

Sistemul de alegeri din Colegiu nu e democratic, de ce să votăm reprezentanți care să voteze în locul nostru? Hai să votăm cu toții online că doar suntem în secolul 21. Dacă tot trebuie să ne formăm continuu de ce să nu modernizăm și restul în același fel? Astfel, (auto)realegerea unor colegi nu ar mai fi posibilă!
Andreea N.: Eu am avut ceva probleme de-a lungul timpului cu Colegiul, motiv pentru care am renunțat la a mai reînnoi trepte sau a solicita atestate.

Îmi plătesc taxa anuală și sper să nu fiu nevoită să ajung pe la ei cu vreo problemă. Când mi-au luat atestatul de liberă practică eram de câțiva ani angajată ca psiholog la un centru medical, și am intrat pe psiholog clinician specialist, așa a hotârât comisia, eu chiar completasem în cerere „practicant în supervizare“ că așa înțelesesem eu că trebuie.

În 2007 am mers la Colegiu să discut despre contractul cu CASMB, eu având autorizație de funcționare pe psihologie de la una dintre direcțiile medicale.

Nu mai știu exact ce voiam să întreb, eu eram OK din punctul de vedere al celor de la CASMB. Atunci am vorbit pentru prima dată cu Laurențiu, care mi-a explicat că nu sunt în regulă, trebuia să fiu „cabinet individual“.

Eu i-am spus că „din punctul de vedere al celor de la CASMB sunt în regulă“, singura lor condiție la acea vreme era ca pe lângă psiholog să fie și un psihiatru angajat și în contract cu ei.

Mi-a cerut autorizația să o scaneze pe motiv că nu e legală, nu am înțeles bine ce voia și i-am dat-o. Am mers mai departe și am făcut contractul cu CASMB.

Pe atunci eram oarecum independentă de psihiatru, făceam raportari diferite și aveam clienți, pacienți diferiți. După negocierea noului contract cu cei de la CASMB, lucrurile s-au complicat.

Faptul că suntem serviciu conex este oarecum de înțeles, însă nu și lipsa normelor pentru psihologi. Atunci când lucrurile nu sunt clare, cei de la CASMB te trimit la CPR și cei de aici înapoi.

Limita de 3 consultații pe zi este iarăși o problemă, înainte se aplicau aceleași reguli ca la psihiatrii, în funcție de orele din contract. Am avut anul trecut o lună în care CASMB a tăiat consultațiile făcute la asigurații OPSNAJ pe motiv că acesta nu a virat banii la ei.

Ne-au pus să semnăm că suntem de acord cu aceasta ca să ne deblocheze restul de bani. Evident, majoritatea psihiatrilor a semnat (ei sunt titularii de contract).

A doua zi Asociația Psihiatrilor a luat poziție față de acest abuz și psihiatrii și-au primit și restul de bani. Psihologii, nu. Colegul meu, psihiatrul, mi-a spus să solicit CPR să se implice.

Ei habar nu au de contractul pe care l-au negociat și nici nu cred că le pasă de vreme ce te trimit la CASMB înapoi. Lista e prea lungă ca să continui, vreau doar să mai pun problema timbrelor.

Comisia de expertiză medicală solicită rapoarte timbrate. Psihologul angajat în spital nu pune timbru și atunci avem situația în care omul vine și plătește acest raport timbrat pentru că eu nu îl mai pot deconta CASMB, trimiterea fiind deja înregistrată în spital (nu poți lua 2 trimiteri în aceeași lună la aceeași specialitate).

Pe lângă faptul că procesul de achiziționare al timbrelor este anevoios și tembel (comanzi luna asta pentru luna viitoare, îți rămân timbre sau ți se termină și tot așa), nu înțeleg de ce nu toți psihologii sunt obligați să pună timbre, mai ales că acest lucru a fost deja impus la comisia de expertiză. Concluzia mea este că mai bine nu negociau nimic și lucrurile mergeau bine înainte.

Viki D.: Eu sunt șef de filială. Am făcut tot ce trebuia să implementez celebrele timbre. Am adus la cunoștință că în județ spitalele nu folosesc timbre și nu s-a făcut nimic.

În afară că am tras de psihologi să-și plătească taxele nu am făcut nimic pentru ei, pentru că nu am avut ce să fac.

Andreea N.: Suntem „cooperativa munca în zadar“ și ne batem joc de oameni sărmani. Raportul psihologului de spital este nefolositor, dar decontat.

Omul este obligat să plătească un alt raport timbrat și uneori nu prea are de unde, plus disconfortul familiei și al omului în cauză, care este cărat încă o dată la un alt examen psihologic.

Acum, mai nou, vor două examene pentru demențe. Și procesul ăsta de obținere, de înregistrare a timbrelor, este halucinant de birocratic.

Livia C.M.: Am aflat întâmplător că aveam practica suspendată, în ciuda cotizației plătite la zi. A trebuit să merg până acolo cu dovada de plată pentru a fi trecută corect un RUP. Nu am primit nici scuze, nici explicații.

Alina B.: Se plătesc o serie de taxe, dar efectiv psihologul nu e ajutat cu nimic. Doar mai multe formări și cursuri obligatorii pe zi ce trece. Oricum cine profesează, se formează. Dar la unele cursuri care merită, nu sunt credite.

Stai și te întrebi dacă să mergi la acelea, sau musai la cele creditate… Eu am terminat facultate de psihologie de 4 ani și master de 1 an și jumătate. Era valabil la momentul respectiv pentru psihoterapie și clinică.

Când am mers la interviu, n-au mai recunoscut masterul decât pentru psihoterapie (limita de recunoaștere pentru ambele specialități fusese în urmă cu o lună).

Am vorbit cu vestitul jurist al COPSI și m-a trimis la niște norme care nu susțineau luna mai ca limită de recunoaștere a masterului și pentru cealaltă specializare. O decizie internă (probabil) care nu fusese publicată nicăieri, de care supervizorii nu știau nimic.

A trebuit să întrerup contractul de supervizare pe clinică, iar acum să fac un nou master, se pare. E nevoie ca tot ce se schimbă să fie făcut public pentru ca fiecare profesionist să fie informat.

A.S.: Mă așteptam ca acest Colegiu să lupte pentru a se plăti un număr de ședințe de psihoterapie direct prin Casa de Asigurări de Sănătate și nu prin psihiatru sau alți medici.

Corina E.R.: E deranjant să plătești 250 de lei pe an și să nu ți se răspundă nici la telefonul de la secretariat. În ultima jumătate de an, singurul răspuns primit de la Colegiu a fost când am întrebat cât am de plată.

Eu aș dori ca trecerea în treapta superioară supervizării, la autonom, să nu mai fie o vânătoare de vrăjitoare, o încercare de a respinge pe cât mai mulți aspiranți.

Sunt trepte unde trebuie să fii într-adevăr drastic, dar pentru acest nivel, un interviu de bun simț mi s-ar părea mai rezonabil.

Clara M.C.: Taxe de atestare, taxe, taxe, interviuri, alte taxe… altceva nimic!

 

Foto: Shutterstock

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală

Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav și un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacțiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă și senzația de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzații.

Citeste
Jurnal de voluntar în Vama Veche
Jurnal de voluntar în Vama Veche

Am fost de 1 Mai la Vama Veche, în calitate de voluntar, într-un proiect de „harm reduction” al A.L.I.A.T (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor).

Citeste
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine...)
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine…)

În 2003, când România a anunțat că va participa la coaliția SUA de invazie a Irakului, Chirac, oponent fervent al ideii de a-l ataca pe Saddam, a spus că România a pierdut o bună ocazie să tacă. E util să medităm din când în când la ocazia de a tăcea, atunci când vrem să ne exprimăm pe niște subiecte complexe, cu multe nuanțe și implicații. Acesta este sfatul meu pentru Magda Vasiliu, femeie cu vizibilitate, care a postat pe Facebook, spațiu public, enormitatea aceasta despre femei și feminism:

Citeste
Colegiul Psihologilor s-a transformat într-o Mafie. Despre scandalul care afectează azi profesia de psiholog
Colegiul Psihologilor s-a transformat într-o Mafie. Despre scandalul care afectează azi profesia de psiholog

Colegiul Psihologilor din România este acea organizație profesională menită să reglementeze practicarea profesiei de psiholog și să apere interesele psihologilor și psihoterapeuților din România. În realitate, COPSI s-a transformat în ultimii ani într-un soi de… mafie care impune o taxă de protecție psihologilor, pentru ca aceștia să-și poată face meseria. Nici vorbă însă de sprijinul datorat acestora în contul tuturor contribuțiilor lor, așa cum ar normal.

Citeste
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce

Între multele știri deprimante despre România este și aceea că rata analfabetismului funcțional la noi este una din cele mai mari din Uniunea Europeană.

Citeste
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească

Pentru că am mai scris un editorial despre incidentul din 4 februarie de la Muzeul Țăranului Român, reiau acest subiect, de data aceasta pentru a reproduce integral comunicatul de presă dat de regizorul Cristian Mungiu în această privință. Vă recomand să îl citiți și să meditați la ceea ce singurul regizor român laureat cu Palme dOr spune despre această nefericită întâmplare, care ne mânjește peste tot în percepția lumii (și nimănui din oficialii de aici nu pare să îi pese):

Citeste