De ce e nevoie de inteligenta emotionala
Conceptul de inteligenta emotionala este foarte la moda, insa putini stiu despre ce este vorba mai exact in propozitie. Folosit pana la plictiseala in sesiuni de training, in presa, in limbajul „elevat“ sau in literatura de popularizare a psihologiei, ajunge sa isi piarda din substanta tocmai pentru ca este supralicitat, fara a-si gasi noi valente concrete.
In mare, e capacitatea de a identifica, intelege si gestiona eficient emotiile proprii si pe ale altora, pentru a evita degenerarea unui conflict, de exemplu, degradarea unei relatii sau pentru a educa armonios un copil.
Din punctul meu de vedere, acestea sunt probleme a caror rezolvare ar trebui sa fie subiect de studiu in scoala. Macar o ora pe saptamana de… dezvoltare relationala si personala. Brainstorming asupra posibilelor cai de rezolvare a unui conflict, iata un exercitiu incitant.
Pentru ca februarie e luna in care toata lumea se inamoreaza sau se autosugestioneaza ca mai e indragostit, poate ca relatia de cuplu este teritoriul ideal de exercitare sau de aplicare a unei astfel de teorii.
Stim toti cat de fragile sunt sentimentele omenesti. Unele cedeaza la prima neglijenta, la primul damf de ceapa dupa pranz, la capacul deschis al tubului de pasta de dinti sau la primul flirt in afara cuplului.
Iubirea e un fenomen neurochimic despre care se pare ca stiu, in continuare, mai multe poetii decat psihologii.
Ni se spune ca ne alegem partenerul in functie de (sau in contrast cu) tata sau mama, ca alegem pe cineva din acelasi mediu social sau ca preferam pe cineva care ne seamana fizic… Sursa de extaz sau de angoasa, amorul pare sa scape de sub controlul (sau intelegerea) celor mai multi.
Noi ne propunem periodic sa mai analizam cate ceva in Psychologies despre dragoste, fara insa a avea vreodata senzatia ca reusim sa definim ceva… definitiv.
Cu toate acestea, relatiile pe termen lung, cele care rezista nu doar in virtutea obisnuintei sau indiferentei, ci acelea in care subzista vizibil afectiunea, sunt cele in care inteligenta emotionala joaca un rol central.
Si as paria ca nu sunt deloc naturale, spontane, un fel de „dar“ al norocului. Sunt construite, sunt intretinute cu finete si cu atentie sporita la emotiile proprii si ale celuilalt.
Cuplul pe termen lung este o opera de zi cu zi, o constructie de finete artizanala, un proces de incercare si eroare la fel de afectuos pe cat este de cerebral.
Comunicarea nu e doar un cliseu. Si nu este deloc simpla. A spune ceea ce te deranjeaza fara a-l rani pe celalalt e o dovada de maxima eleganta si nu am cunoscut pe multi sa o poata face (problema se pune la fel de acut si la locul de munca, si cu copiii, si cu prietenii… Cine poate spune ca a reusit sa-si comunice iritarea fara sa provoace iritare sau fara a jigni, la randul sau?).
Sustin sus si tare ca se poate face, dar ca este o chestiune invatata, nu naturala. Si ca, daca nu se preda la scoala, se poate invata citind. Jacques Salomé spunea ca insista pentru predarea comunicarii asertive la scoala in Franta. Sunt de acord.
Comunicarea asertiva, corecta, si inteligenta emotionala sunt la fel de importante precum gramatica corecta. Si sunt eliminatorii in viata.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: shutterstock.com
