A fi sau a nu fi emotiv, aceasta-i intrebarea…
Imi place enorm tema dosarului nostru din aceasta luna: emotiile. Asta, pentru ca emotiile merita o discutie lunga si o reparatie, in conditiile in care, in educatia noastra, suntem formati sa devenim tot mai putin emotionali, tot mai rationali, mai controlati. Ni se „comanda“ asta, mai mult sau mai putin voalat. Ni se spune ca nu e frumos sa plangem in public sau sa ne exprimam mania, legitima sau nu. Si uite asa, ajungem niste inhibati, cu ulcer sau cu nevroze greu de descalcit…
Problema este atat de delicata si de interesanta, incat merita tratata intr-un numar intreg de revista.
La intrebarea „este sau nu corect / frumos / legitim / elegant / bine sa-ti exprimi emotiile?“ raspunsul meu ar fi „da, categoric, dupa ce inveti cum sa o faci“. Si aici intervine toata arta. Adica sa reusesti, dupa lungi exercitii, sa te exprimi la modul adult, corect, pe fata, insa elegant si fara sa deranjezi mai mult decat e nevoie.
Se spune ca „este legitim sa te enervezi, dar sa nu devii ticalos“. Corect! Adica sa nu faci o stricaciune mai mare decat merita situatia reala. Dintr-o simpla enervare prost gestionata, se poate pierde o relatie construita in timp lung.
Din cateva interactiuni cu un sef hipercritic, de exemplu, si care foloseste si un ton ridicat, se naste, cel mai adesea, un comportament de evitare si, conform principiului bulgarelui de zapada, lucrurile merg tot mai rau: il eviti, nu-i comunici ce trebuie pentru ca nu-ti place sa vorbesti cu el, incerci sa te descurci singur, nu e mereu posibil, scade randamentul tau si incepi sa te gandesi ca ar fi bine sa schimbi serviciul.
Lansez o provocare: povestiti-ne pe site despre o situatie traita de dvs. si care se inscrie in acest model. Pariez ca nu sunt putine. Ca sa nu mai vorbim despre conflictele din cuplu, pornite tot de la exprimarea incorecta (exagerata sau, dimpotriva, tinuta sub tacere) a unor frustrari.
Este atat de mult de discutat pe acest subiect, incat noi facem doar introducerea. Emotiile sunt totul. Baza, partea scufundata a aisbergului.
Freud spunea ca partea rationala din noi e doar un… apendice. Dezolant? Nu stiu. Cert este ca acest apendice poate fi folosit pentru a intelege ceea ce se intampla dedesubt, ceea ce este adanc ingropat in istoria noastra personala, in aisbergul afectivitatii.
Aceasta intelegere, pentru o mai buna exprimare, este o adevarata arta de a trai armonios cu cei din jur. Ca animale sociale si civilizate, suntem obligati sa o deprindem.
Si pentru ca tot vorbim despre emotii, speram ca veti avea o placuta traire sufleteasca descoperind noua „fata“ a revistei Psychologies, designul aerisit si elegant, adaptat dupa cel al editiei franceze curente.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto:123rf.com
