Copiii, educatia, performanta si tot restul
Septembrie, ghiozdane, crizanteme, emotii, chestii-trestii… Imi declar toata admiratia pentru parinti, cei care, an de an, o iau de la capat cu un sistem tot mai bramburit de invatamant, cu profesori unii demotivati, adesea cu profesori corupti, care conditioneaza media buna a elevului de prezenta acestuia la meditatii acasa la el. Horror! Imi declar, in acelasi timp, admiratia pentru profesorii care continua sa isi faca meseria cinstit, dand tot ce au mai bun din ei la ora.
Mai sunt si cei care isi fac meseria cu asupra de masura si antreneaza niste copii cu mintea brici si fac din ei olimpici si campioni, carora le facem cu mana mandri si inciudati atunci cand pleaca din tara.
Am intervievat pentru dosarul din acest numar parinti, copii, si profesori, adica am vrut sa le dam lor cuvantul. Poate ca in dezbaterile publice educatia are un rol marginal si, in general, se leaga de cati bani de la buget se mai aloca sau se iau acestui domeniu.
Stim ca ea ar trebui sa fie o prioritate, ca doar in Islanda se aloca 15% din PIB si de aceea e tara cu populatia cea mai bine educata din Europa. Iar Romania e prima in Europa la abandon scolar si analfabetism! Ce adevar dur!
Admir parintii care alearga dupa cel mai tare profesor care da meditatii la matematica, cei care ii cumpara, din ultimii bani, fiului, chitara sau il trimit intr-o excursie in Europa. Nu e simplu deloc sa fii parinte in Romania dulce de azi.
Cu gradinite de stat muuult sub numarul necesar, cu scoli lipsite de dotari moderne si cu dorinta imperioasa de a oferi copilului un viitor mai bun. O presiune existentiala si un stres despre care parintii nu prea au timp sa se planga. O duc vitejeste inainte.
Apoi, fara sa idealizez, cred ca meseria de profesor este una dintre cele mai complexe si mai frumoase si ca nu se va perima nici atunci cand copiii vor invata dupa vreun program sau cip smecher, care ii va face sa invete franceza intr-o saptamana (da, se prefigureaza asa ceva).
Profesoratul are de toate: informatia predata si interesanta, mediul social mereu stimulant (fiecare copil e diferit), posibilitatea de a ramane in memoria unor oameni pe care ii formezi, ii modelezi. E un job… metafizic.
Am fost profesoara si am iesit din invatamant optand pentru presa, dar imi doresc sa ma intorc intr-o zi. Nu obosesc sa pledez pentru meseria asta si sa-mi laud profesorii si mentorii.
Cam atat. Sunt multe de spus despre copii, parinti si profesori. Va invit sa ne povestiti experientele voastre de parinti pe e-mail si pe pagina noastra de Facebook.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: shutterstock.com
