Tu cat de norocos esti?

Nemultumirile mele erau derizorii, prin comparatie. Nu pot spune ca m-am simtit jenata de tracasarile mele, dar le-am dat cu totul alta dimensiune.

Editorialul acesta este o pledoarie pentru a constientiza cat suntem de norocosi. Numai cand o mare nefericire loveste pe cineva semnificativ noua (dar nu atat de semnificativ incat sa preluam povara afectiva), primim o lectie utila.

Cinic spus, ceea ce li „se intampla numai altora – cliseul prin care ne scuturam de frica – ar trebui sa ne invete, simetric, faptul ca, daca noua nu ni s-a intamplat, suntem infinit de norocosi si trebuie sa devenim constienti in fiecare clipa de acest lucru.

Sa devenim constienti de sanatatea de care ne bucuram, de job-ul pe care il avem (in ziua de azi a devenit un plus absolut sa stii ca ai un job, daca e placut, cu atat mai bine), de familie, de un film exceptional sau macar de o comedie decenta, de casa, de o zi calda de toamna sau de zbenguielile unui catel fericit.

Toate acele lucruri marunte, pe care nu le vedem. Ar trebui sa ne antrenam activ sa le vedem, sa ne antrenam asa cum o facem fizic, la sala, repetand anumite exercitii, ca sa creasca masa musculara pe bicepsi sau pe abdomen. De ce? Pentru ca ele sunt ancorele care ne tin pe linia de plutire.

Evolutia a pus in noi aplecarea de a fi mai atenti la ceea ce ne lipseste, ne pune in pericol pe noi si pe cei iubiti, ne afecteaza viata, existenta. Numai ca, in complicata noastra viata din prezent, pierdem dimensiunea adevaratelor probleme si ne dam cu capul de pereti pentru fleacuri.

Mai cred insa ca si francezii au dreptate: „comparaison nest pas raison. Nu ajunge sa iti compari experienta ta (mai buna) cu a altuia (mai nefericita) ca sa sari in sus de bucurie. Suntem, fiecare, rodul unor experiente, evolutii si contexte unice, care ne legitimeaza aspiratiile in interiorul acestora. Suntem unici si avem scopuri individualizate.

Nu spun ca trebuie sa ne reducem asteptarile, aspiratiile, si sa traim pe burta nedorind nimic sau visand numai sa fim sanatosi si sa avem stomacul plin („fericit cel ce nu asteapta nimic, caci acela nu va fi dezamagit, spune o butada, si ma amuz de fiecare data de intelepciunea ei).

Inaltimea aspiratiilor noastre spune enorm despre stima de sine si ceea ce ne face umani. Sa vrei sa ai in casa o opera de arta mi se pare legitim, chiar daca este o aspiratie elitista, si neindeplinirea ei poate fi o frustrare de neinteles pentru altcineva. Sa vrei sa studiezi la o universitate foarte scumpa, la fel.

Nu cred ca exista o ierarhie a aspiratiilor. Dar cred ca nu facem destul in a ne bucura de lucrurile simple, bune, cu miez, la care avem acces fara bani si fara chinuri, de o relatie buna (vi se pare …de colo?!), de copii veseli, de un ceai cald, de toamna si de iarna. Si mai cred ca aceste lucruri trebuie contemplate zilnic (sa zicem, cate zece minute de pauza si de privire atenta imprejur), ca sa invatam sa ne dam seama ca suntem norocosi.

 

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
copil care sta cu genunchii apropiati de cap
19 Noiembrie – Ziua Mondială de Luptă pentru Prevenția Abuzului și Violenței asupra Copiilor

Și azi îmi amintesc de discuția dintr-o zi când amicul A., un adult de 30 și ceva de ani, mi-a povestit cum mama lui îl bătea când era mic „până leșina ea de la efort’, cu tot ce găsea primprejur. „Azi sunt anxios, depresiv, mi-e frică și de umbra mea. Cu mama am mai rezolvat, […]

Citeste
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală

Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav și un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacțiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă și senzația de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzații.

Citeste
Jurnal de voluntar în Vama Veche
Jurnal de voluntar în Vama Veche

Am fost de 1 Mai la Vama Veche, în calitate de voluntar, într-un proiect de „harm reduction” al A.L.I.A.T (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor).

Citeste
Tu cat de norocos esti?
Tu cat de norocos esti?

Cu ceva vreme in urma, eram prinsa in vartejul unor ganduri despre ceea ce vreau sa fac si nu iese, ce nu iese bine, etc. Ca toata lumea, am si eu repertoriul meu de neimpliniri, de piedici reale sau imaginare, de nemultumiri si de plictiseli. Perioada aceasta a durat o vreme, pana cand o veste foarte proasta legata de mama unei prietene a sosit prin telefon, dandu-mi o palma (metaforica) si punand lucrurile in perspectiva

Citeste
Câteva întrebări despre femei, sex și „transghenderi”
Câteva întrebări despre femei, sex și „transghenderi”

Citesc zilele astea, cu stupoare, că oficiali din Vrancea și membri ai Coaliției pentru Familie au blocat un nevinovat eveniment pe tema discriminării femeii. Pe scurt, niște elevi din Focșani au încercat să organizeze o conferință despre discriminarea de gen.

Citeste
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce

Între multele știri deprimante despre România este și aceea că rata analfabetismului funcțional la noi este una din cele mai mari din Uniunea Europeană.

Citeste