Jurnal de voluntar în Vama Veche

Am fost de 1 Mai la Vama Veche, în calitate de voluntar, într-un proiect de „harm reduction' al A.L.I.A.T (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor).

Proiectul din Vama Veche se numește Cortul de Chill și presupune …un cort, în care petrecăreții găsesc un spațiu de liniștire, unde nu se consumă alcool, doar cafea, unde primesc informații despre consumul rațional și responsabil de alcool și fac un test numit „test A.U.D.I.T', dezvoltat de OMS, al cărui scor le spune dacă sunt în pericol de a ajunge dependenți.

Citește și:

Cineva drag ție are o dependență de alcool, droguri, jocuri de noroc? Semne dacă tu ești o persoană codependentă

Marijuana, tutun, alcool… cum ne afectează dependențele

 

Vineri, 27 aprilie

Instalăm cortul, pornim generatorul, cafetiera, punem pe căprării flyerele cu informații despre alcool, prezervativele oferite gratuit (unul din motivele pentru care cortul s-a bucurat de popularitate), foile cu testul A.U.D.I.T pe care îl vor completa cei care vor să știe cum stau cu băutura.

Dacă fac testul, vor primi mici atenții (un breloc-busolă, un Frisbee, ochelari de soare foarte cool sau o coardă de sărit care numără caloriile arse). Testul A.U.D.I.T. este disponibil și aici: http://www.alcohelp.ro/ro/audit.

Facem o mică ședință de deschidere a proiectului, la care participă și studenții de la Medicină de la Cluj, veniți la Vama Veche pentru asistența de urgență (s-au dovedit a fi neprețuiți).

Ne dau târcoale câțiva adolescenți ajunși prea devreme în Vamă, din neliniștea de a nu pierde marea distracție, probabil. Vreo doi consimt să completeze testul A.U.D.I.T. cu mine, reiese că au scor mic la cantități consumate și frecvență a băutului.

Sunt, deci, în siguranță. Încă. Primește fiecare câte o busolă-breloc, și sfaturi prețioase de la subsemnata, ca să nu piardă Nordul.

Eu reflectez la faptul că nu prea îmi place să „pescuiesc' oamenii și să-i întreb dacă vor să facă testul. ALIAT are un target de informație colectată, deci cu cât mai multe teste completate, cu atât mai bine. Îmi iau însă rolul în serios și îmi spun că e un bun exercițiu pentru introvertiții ca mine, să abordeze necunoscuți și să îi invite să răspundă la întrebări.

Mulți mă refuză și asta nu-mi convine, dar mă voi obișnui.

 

Sâmbătă, 28 aprilie

Zi caldă, frumoasă, de plajă. Încep să vină tot mai mulți vizitatori la Cortul de Chill, unde primesc câte o cafea și li se ia tensiunea și glicemia. Așa descoperim, în decurs de câteva zile, câteva persoane cu un posibil diabet, și care nu știu că au așa ceva.

Medicinistele îi îndrumă către medicii de familie. Iată cum ceva aparent minor, cum e luatul glicemiei într-o zi frumoasă la mare, poate salva o viață.

Eu plec pe plajă alături de Eugen Hriscu, coordonatorul proiectului, să aplicăm teste celor care stau ca șopârlele în soare. Unii sunt vizibil reticenți și cred că noi aflăm ceva grav despre ei dacă ne răspund la test. Dacă aud că primesc ochelari de soare, se înviorează.

Dau peste inși cu grade diverse de educație și politețe. Pe unul simt nevoia să-l reped. Dar îmi amintesc că e un bun exercițiu de autocontrol să nu o fac, să mă comport în continuare profesionist.

Înghit gălușca și îi spun, zâmbindu-i cald și privindu-l în ochi, că scorul îi indică faptul că în câțiva ani va fi, cu destulă probabilitate, pacient psihiatric (nici măcar nu îl mint). Se uită urât la mine iar eu îi urez „distracție plăcută'. Mă simt un pic vinovată, dar îmi trece.

Dau și peste tineri inteligenți, simpatici, care știu că ceea ce urmează să afle este important. Spun că nu beau, nu se droghează, nu fumează, iar eu îi cred.

Spun că au venit să cunoască oameni noi la Vama Veche, că sunt studenți înainte de sesiune, și că părinții le-au vorbit despre droguri cu relaxare și deschidere, și că asta îi face să nu fie curioși. Îmi crește nițel inima ca un cozonac.

Revin la cort, unde am parte toată ziua de respondenți la test care mă fac să cred că în România nu se bea decât ceai de mușețel, elevii iau numai note de 10, și toți copiii sunt peste medie de inteligenți.

Apoi mă gândesc că e bine să știi ceva statistică, ca să nu crezi că un eșantion mic este relevant pentru o țară.

Ca să corecteze deviația și să regreseze către medie, în jurul orei 17.00, Zeul Statisticii îmi trimite o elevă de liceu, cu buzele verzi și ochii la fel, care are scorul maxim la test. Spune că are ADHD și că bea ca să se relaxeze, pentru că nu are stare, simte nevoia de stimulare.

Îmi trece prin cap să-i explic din toată neuroștiința pe care am citit-o, mai ales din cercetările lui Gregory Berns – o clipă mă gândesc că poate ar dori să îi recomand o mică bibliografie -, că stimularea, și mai ales satisfacția, e o succesiune de cortizol și dopamină, cu alte cuvinte, oamenii resimt satisfacție atunci când au de rezolvat o provocare nițeluș stresantă (cortizol) și rezolvarea duce la descărcarea de dopamină, chestia aia care ne face să ne simțim bine.

Mă uit mai atent la fată (mi se pare că deja mă privește și ea cam pătrat) și o sfătuiesc să stea de vorbă cu unul din psihologii noștri. Ea dispare pe nesimțite din raza mea vizuală.

Până seara, mai stau de vorbă cu un tip cam de 40 de ani, care a dat buzna în cort cerând să facă testul, vizibil intoxicat, și care spune că s-a speriat când și-a însoțit cel mai bun prieten la Psihiatrie, unde respectivul a făcut un sevraj urât.

Are și el un scor destul mare. Se uită la mine cu speranță, poate vrea să afle că la el nu e așa de grav. Nu îl pot minți, dar îi spun rezultatul cât pot eu de blând, și îi recomand să consulte medicul de familie.

Fuge din cort până decid eu dacă să îi ofer o coardă de sărit care măsoară caloriile (e slab ca un țânțar) sau niște ochelari de soare foarte cool care să-l ajute să mascheze cearcănele de om care a băut toată noaptea. Întreb pe cineva dacă data viitoare putem face vreun barter să aducem farduri. Se pare că nu.

Mă duc să mă odihnesc puțin în camera, pentru că urmează să intru în tura de noapte, când „ies leii' (metafora pentru evenimentele neplăcute).

La ora 19.00 începe tura mea de noapte. Stau în cort și îi primesc pe cei câțiva care vor un ceai. Îl întreb pe Eugen, cumva dezamăgită de absența adrenalinei, unde sunt leii.

Îmi spune că e posibil să nu iasă, de la an la an lumea pare a deveni mai responsabilă… Nu pot decât să mă bucur și să-mi caut adrenalina în altă parte.

Facem, totuși, după miezul nopții, o plimbare pe plajă, ca să vedem dacă găsim persoane intoxicate care au nevoie de asistență.

Afară nu sunt mai mult de 10 grade și marea e rece. Dăm peste un grup chefliu care își încurajează un amic să intre în apă. Probabil au pus un pariu, că-l vedem pe respectivul dându-și chiloții jos și înaintând, în uralele celorlalți, către valurile atât de romantice, sub luna aproape plină. Eugen le spune că inconștientul (vizibil beat) poate face hipotermie, și e cazul să fie chemat la bază.

Prietenii au un moment de revelație și se execută. Îmi place să cred că au adus un plus de autoritate gecile noastre inscripționate cu „Alcohelp'.

Tot restul nopții leii stau ascunși. E de bine.

Pe la 3 dimineața mă duc să dorm și toată duminica zac la soare și citesc în ritmurile suprapuse  de hip-hop, rock, Furdui Iancu și BUG Mafia, ce răsună în orice colț al romanticei Vămi Vechi…

Meditez la altă adicție puțin înțeleasă și atât de răspândită, fumatul. Faptul că alcoolismul e însoțit de stigmat, iar fumatul nu (dimpotrivă, gestul a fuma e însoțit de un fel de romantism decadent, de un aer boem) face ca prima cauză de mortalitate e-vi-ta-bi-lă a lumii (fumatul) să fie vizibilă peste tot la Vama Veche. Realmente, toți fumează. Cu aer cinic și plictisit, de oameni hârșiți de viață. Unii nu au mai mult de 17-18 ani.

 

Luni, 30 aprilie

Îmi îmbrac tricoul inscripționat cu Alcohelp și aștept să vină leii. Întâlnesc o dulceață de fată din Vrancea, cu un scor foarte mare la testul A.U.D.I.T. Are părul verde, ochii ca marea, un zâmbet sublim. Spune că bea de plăcere, că bea singură, că nu se poate opri atunci când începe, și că îi place să le amestece. Adică exact acei parametri care o califică pentru o boală lungă și sigură.

O întreb de ce simte nevoia să bea, îmi spune că alcoolul o stimulează. Îi recomand să caute stimularea în activități, nu în substanțe, să facă sporturi extreme, de exemplu.

Ciulește urechile și confirmă că a înțeles că trebuie să se oprească, altfel își strică frumusețe de creier aflat în dezvoltare. Îmi place să cred că ceva din ce i-am spus a rezonat și că se va opri. Nu doar că va reduce cantitatea, ci că se va opri…

Există „consum responsabil' și există „oprește-te acum, că e jale'.

Toți primesc flyere cu informații despre consum responsabil. Unii se hăhăie, se împung, se insultă obscen. Dar mulți răspund politicos și spun că îi ajută să afle despre obișnuițele lor de consum și gradul de pericol.

Experiența mea globală, de voluntar, e pozitivă. Mă simt bine știind că măcar o persoană a reflectat la ce i-am spus. Că există în Vama Veche și teribilismul de a bea până cazi jos (băutul excesiv ocazional se numește „binge drinking' și e foarte periculos) dar și atitudini mai așezate, de oameni pentru care distracția înseamnă și altceva decât pierderea cunoștinței.

Dacă ai probleme cu alcoolul sau alte substanțe, sună la ALIAT

Trebuie spus că peste 80% dintre români nu știu de existența unui centru de tratament pentru problemele legate de alcool în județul lor.

Aproximativ 10% dintre români consumă abuziv alcool (cam 2 milioane de români).

51% dintre români nu apelează la ajutor de specialitate, de teamă să nu se afle despre problema lor.

România ocupă locul 5 în lume la consum de alcool pe cap de locuitor (13,7 litri de alcool pur pe an, dublu față de media mondială – studiu ALIAT 2011)

Aproximativ alte 7 persoane din sistemul familial suferă dacă în familie este prezent un alcoolic.

ALIAT este o organizaţie non-guvernamentală non-profit, asociație de profesionişti în sănătate mintală (psihiatri, psihologi, asistenţi sociali), fondată în 1993. Are activităţi în domeniul prevenirii şi tratamentului problemelor legate de consumul de alcool. În prezent, în ALIAT lucrează cu peste 20 de specialişti angrenaţi în diverse proiecte de prevenire şi tratament ale abuzului şi dependenţei de diverse substanţe. ALIAT are clinici în București, Constanța, Suceava, Brașov.

Telefonul clinicii din București : 0727880447; http://aliat-ong.ro

ALCOLINE este linia telefonică de consiliere pe probleme legate de dependență, are tarif normal: 021/9335; 021 33 48 406 ; office@aliatong.ro (luni-vineri 10:00-17:00)

Comentează și tu
Recomandări
copil care sta cu genunchii apropiati de cap
19 Noiembrie – Ziua Mondială de Luptă pentru Prevenția Abuzului și Violenței asupra Copiilor

Și azi îmi amintesc de discuția dintr-o zi când amicul A., un adult de 30 și ceva de ani, mi-a povestit cum mama lui îl bătea când era mic „până leșina ea de la efort’, cu tot ce găsea primprejur. „Azi sunt anxios, depresiv, mi-e frică și de umbra mea. Cu mama am mai rezolvat, […]

Citeste
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală
Neîncrederea la români: de ce ne este fatală

Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav și un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacțiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă și senzația de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzații.

Citeste
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine...)
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine…)

În 2003, când România a anunțat că va participa la coaliția SUA de invazie a Irakului, Chirac, oponent fervent al ideii de a-l ataca pe Saddam, a spus că România a pierdut o bună ocazie să tacă. E util să medităm din când în când la ocazia de a tăcea, atunci când vrem să ne exprimăm pe niște subiecte complexe, cu multe nuanțe și implicații. Acesta este sfatul meu pentru Magda Vasiliu, femeie cu vizibilitate, care a postat pe Facebook, spațiu public, enormitatea aceasta despre femei și feminism:

Citeste
Jurnal de voluntar în Vama Veche
Jurnal de voluntar în Vama Veche

Am fost de 1 Mai la Vama Veche, în calitate de voluntar, într-un proiect de „harm reduction” al A.L.I.A.T (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor).

Citeste
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce
Analfabetismul funcțional, de unde vine și unde ne duce

Între multele știri deprimante despre România este și aceea că rata analfabetismului funcțional la noi este una din cele mai mari din Uniunea Europeană.

Citeste
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească

Pentru că am mai scris un editorial despre incidentul din 4 februarie de la Muzeul Țăranului Român, reiau acest subiect, de data aceasta pentru a reproduce integral comunicatul de presă dat de regizorul Cristian Mungiu în această privință. Vă recomand să îl citiți și să meditați la ceea ce singurul regizor român laureat cu Palme dOr spune despre această nefericită întâmplare, care ne mânjește peste tot în percepția lumii (și nimănui din oficialii de aici nu pare să îi pese):

Citeste