Keep calm and solve the problem
Daca ar fi sa mentionez calitatea pe care o admir cel mai mult la cineva, este aceea de a ramane calm. Mai ales sub stres, in diversele crize mici si mari ale vietii. Dincolo de faptul ca revarsarea nervilor e nepoliticoasa si inestetica, exprimarea zgomotoasa a emotiilor e si nesanatoasa. Mai ales a celor negative.
Contrar opiniei curente, a-ti revarsa nervii nu contribuie la calmare, ci, mai degraba, are efectul contrar, starea negativa sa autoalimenteaza. Sigur, e bine sa iti exprimi emotiile, nimeni nu spune sa te consumi in tine, dar cel mai bine e sa o faci… cu calm.
Sa numeri pana la zece sau 100, daca simti ca vezi rosu in fata ochilor, si abia apoi sa revii la masa tratativelor. Nervii nu duc decat la escaladarea nervozitatii. Cine ramane calm, stapaneste situatia.
Scriu toate acestea pentru ca vad cum oamenii se inflameaza din orice. Primeste cineva un mail agresiv, raspunde la fel. Seful e catranit, limbajul nonverbal al celor din jur e ori submisiv, ori pasiv-agresiv (depinde de puterea sefului).
Repet mesajul: keep calm. Nu e simplu, nu ne nastem cu capacitatea de a ne regla bine emotiile puternice, dar asta se invata. Daca ai probleme cu exploziile de furie, mergi la un terapeut cognitiv-comportamental, sa te invete cum sa te calmezi.
Exista tehnici si exercitii pentru asa ceva. Furia nu duce la nimic bun, niciodata. Cel mai adesea duce la degradarea si chiar la pierderea relatiei. Cum spunea cineva, e legitim sa te infurii, dar nu este legitim sa fii ticalos.
Asta inseamna ca, de obicei, cand ne pierdem cumpatul, pierdem si controlul asupra comportamentului, devenim insi de care nu suntem mandri.
Copiii nu au capacitatea de autocontrol dezvoltata, pentru ca nu au creierul dezvoltat cat trebuie pentru asta. Adolescentii, la fel. Exploziile de furie si impolitetile acestora sunt proverbiale. Dar atunci este momentul sa se intervina cu educatia.
Adica un copil (si mai tarziu adolescentul) trebuie invatat ca exploziile emotionale nu duc la nimic bun. Ma uit cu stupoare la parinti care tolereaza astfel de manifestari, in numele unui liberalism al educatiei foarte prost inteles.
Adica nu ii mai da o palma la fund, ca au aflat ca nu e buna violenta, ci il lasa sa urle! Uneori, in avion, in restaurant, oriunde mai sunt si altii de obicei.
Sigur ca „nu palma la fund“ e metoda, dar reactia e necesara. Si trebuie sa fie ferma! Frustrarea copilului si adolescentului trebuie exprimata, dar in limitele civilitatii.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: shutterstock.com
