Ce mai inseamna azi luxul?
Luxul este orizontul ideal al stilului nostru de viata. Cine nu-si doreste o geanta Chanel sau un iaht? Odata cu recesiunea financiara, clasele sociale si stilul de viata al nostru, al tuturor, s-au schimbat profund. Unii se imbogatesc peste masura, altii o iau in jos. Gustul pentru lucrurile fine, insa, nu dispare, ci isi schimba obiectul…
Arta diamante, calatorii exotice, palate… Unele lucruri nu se demodeaza niciodata. Altele – da. Sau apar noi si noi lucruri de dorit. In ziua de azi, marcata de o mare si rapida transformare, cea a conectivitatii generalizate, prin internet (si, in sens si mai larg, de revolutia tehnologica), a fi bogat capata noi si noi forme. Care? Ce anume mai consuma oamenii ca sa se simta importanti? Alearga dupa diamante? Desigur! Dupa case minunate si avioane private? Fara indoiala! Luxul este o industrie ce prospera la vreme de criza. De ce? Clasa de mijloc a fost cea mai lovita, spun specialistii, clasa bogata a devenit si mai bogata.
Piata de arta, de exemplu, nu cunoaste recesiunea. Arta, frumusetea sunt acel gen de posesiune materiala care te face sa pari si cultivat, si rafinat in ochii grupului social. Nu doar bogat, caci a fi bogat nu inseamna azi mare lucru. Nu doar plin de bani. Capitalul cultural e si mai important. Tablourile scumpe sunt asa-numitele bunuri pozitionale (pe langa iaht, casa pe Riviera Franceza etc., dar pe acestea incep sa le cumpere en gros miliardarii rusi, ceea ce schimba perceptia asupra valorii lor…). Insa ce e arta? Simplu: e ceea ce cumpara oamenii foarte bogati. Charles Saatchi, mare galerist si poate cel mai mare colectionar de arta din ultimul secol, a achizitionat un rechin impaiat, conceput de artistul britanic Damien Hirst. A platit pentru el 12 milioane de dolari. Si, in arta, preturile nu scad niciodata…
Noile marci ale luxului
Chrystia Freeland este o jurnalista cu experienta vasta in domeniul financiar. Ea a scris pentru Reuters, Financial Times, Economist si Washington Post. Freeland studiaza comportamentul celor bogati. In cartea Plutocratii. Ascensiunea noilor superbogati ai lumii si declinul tuturor celorlalti (Polirom, 2013), autoarea inventariaza noile marci ale statutului in clasa superbogatilor de azi.
Prima ar fi diploma. Ea vede nascandu-se „un grup social de elita pentru care originea MBA-ului conteaza mai mult decat nationalitatea“. A avea un doctorat la Harvard este, azi, mai prestigios decat apartamentul din Londra, New York etc., indiferent de panorama pe care o ai de la balcon. Ce altceva?
Filantropia. La ora cand bogatia a fost atinsa, e de bon ton sa construiesti ceva bun in lume. Cei mai bogati cetateni ai planetei sunt si presedinti de fundatii filantropice, care doneaza in dreapta si in stanga. Sa ai bani si sa ii pastrezi pentru tine, e deja de prost gust…
Geniul. Da, nici aici banii nu prea pot cumpara cine stie ce. Il ai sau nu. Este vorba de genialitatea creativa, de forta de a impune pe piata un produs care face istorie. In Silicon Valley, traieste aceasta aristocratie tehnologica care da senzatia de elita de neatins: mai mult decat bani – pe care Zuckerberg &Co. ii fac asa de simplu – o emulatie creativa fara margini, elita a inteligentei. Nici asta nu poate fi cumparata cu petrodolari. Geniul uman devine noua marca a luxului.
Joel Mokyr, economist la Universitatea din New York, expert in inovatii tehnologice, explica: „Rata de schimbare tehnologica este mai rapida decat a fost vreodata si se deplaseaza din sector in sector. Probabil se va extinde exponential. Ca indivizi, devenim mai destepti, iar societatea, in ansamblul ei, cumuleaza din ce in ce mai multa cunoastere…“. Ce grozav!
Celebritatea. Internetul poate genera vedete oricand, mareste exponential dimensiunea orcarei piete de desfacere, mai ales pentru produse creative. Muzica, de exemplu. Are si un nume: „efectul de superstar“ – comunicarea ieftina si eficienta a permis catorva artisti sa cunoasca celebritatea mondiala mai rapid si la o scara nemaivazuta. Este foarte vizibil acest efect in divertisment si stiinta.
Something old, something blue…
Dar, dincolo de aceste noutati absolute in materie de ce „merita sa-ti doresti“, mai sunt si lucrurile etern frumoase. Coco Chanel ne-a lasat o vorba inteleapta: „Cele mai bune lucruri in viata sunt gratis. Urmatoarele pe lista sunt foarte scumpe“. Asa este! O haina impecabila spune la fel de multe despre gustul celui sau celei care a achitizionat-o cat spune o gravura de valoare.
O masina superba este un pacat pardonabil, pentru ca vine la pachet cu toata stiinta si arta puse in conceperea ei. Dorinta de lux nu ar trebui sa ne faca sa ne simtim vinovati, pentru ca a cumpara lucruri bine facute inseamna sa dai un impuls aceleiasi creativitati umane de exceptie din care s-au nascut. A cumpara valoare inseamna sa dai un impuls creativitatii, concurentei, sa impingi lumea inainte.
