Imaginea de sine: cum se vad femeile?

Esti frumoasa? Draguta? Simpatica? Cine esti tu, de fapt, cand te privesti in oglinda? Am intrebat trei cititoare, iata raspunsurile lor…

Psychologies: Cum te vezi pe tine insati? Frumoasa, draguta etc.? Ce inseamna aceste adjective pentru tine?

Cristina: Ma vad draguta, uneori chiar frumoasa. Cateodata cred ca am o figura rafinata, asa ma mandresc eu…, in gandul meu.

Sigur ca atunci ma vad intr-o fotografie oarecare si nu mai am aceeasi senzatie. „Frumoasa“ inseamna pentru mine „odihnita“ si „draguta“, inseamna ca m-am aranjat bine inainte sa plec de acasa.

Corina: Hmmm… interesanta si atipica. Fru­moasa stiu ca sunt cand am „sclipicei“ in ochi… nu pe ochi. Cand sunt foarte obosita sau suparata, nici macar draguta nu ma vad.

Ochii ma dau de gol de fiecare data. Si am mai invatat un lucru: ca frumusetea este perceputa de fiecare in parte in mod diferit. Chiar daca pare un cliseu deja, atitudinea e cheia.

Alina: Derutata, contrariata si indecisa, in raport cu subiectul! Aceste adjective, pentru mine, au ajuns sa insemne mai mult o mare presiune, dincolo de orice altceva.

Incerc sa ma eliberez de ele atunci cand ma gandesc la mine si sa le inlocuiesc cu altele: relaxata, autentica, libera etc. Pentru mine, fericirea, in raport cu imaginea de sine, inseamna sa fiu in largul meu, dar de foarte multe ori nu ma simt deloc asa.

Am crescut cu un anume model de frumusete si, oricat l-as critica (pentru ca e limitativ si disciplinator si uniformizeaza), e in mine.

Sper ca sirul de fete care creste acum sa diminueze, in timp, din presiunea de a fi „frumoasa“  dupa standarde din exterior si sa-si afirme propriii termeni. Deocamdata, „frumoasa“  inca inseamna pentru mine o mostenire grea.
 

In ce fel ti-a schimbat inaintarea in varsta (de la 20 la 30, de la 30 la 40…) Imaginea de sine? S-a modificat ceva? Ce alte evenimente ti-au schimbat imaginea de sine (maternitatea etc.)?

Cristina:  Mi se pare ca, odata cu varsta, am capatat kilograme in plus de care nu mai scap. Mi-am lasat parul natural (cu multe fire albe), ceea ce a produs diferite reactii la cei din jur. Ba ca e bine, ba ca nu.

M-am tuns scurt si am parul grizonant, in fond am vazut o femeie cu o astfel de coafura chiar intr-un film realizat de Karl Lagerfeld! Mi s-a schimbat stilul vestimentar, am devenit mai… doamna (desi nu-mi place termenul), sunt mai atenta cu mine, ma plac parca mai mult ca-n tinerete. Atunci, de fapt, nici nu ma cunosteam prea bine…

Corina: Evident ca la 40+ nu mai arat ca la 20! Dar m-am bucurat si ma bucur de fiecare etapa. Cel putin pana acum. Sunt norocoasa, niciodata nu mi-am aratat varsta.

Schimbarea am sesizat-o acum vreo doi-trei ani, de cand din ce in ce mai multi mi se adreseaza cu „doamna“. (Soc!) Am si fire albe, dar noroc ca exista vopsea de par. Si am luat-o pe cea care este in ton cu nuanta parului meu.

Cred ca femeile care au fire de par alb in cap, au descoperit rapid ca acestea sunt cele mai rezistente. Nu pica… neam!; numai cele care au inca pigmentul initial le iau de pe peria de par. Evident, nu mai am 57 de kg, ca in urma cu zece ani…

Dar n-am tinut nici macar o cura de slabire pana in ziua de azi, cu toate ca stiu ca trebuie. Poate ca, daca tot imi exprim gandurile aici, trec si la fapte.

Mi-ar placea, dar mai am un mic si nastrusnic inamic: sunt pofticioasa. Se mai apuca cineva de slabit impreuna cu mine? Imi propun sa dau jos vreo 10-12 kg, maxim. Amatoare? Multam anticipat daca mi se alatura cineva!

Alina: Eram mult mai nesigura la 20 de ani decat sunt acum. Sunt asa, pentru ca, trecand de la 20 la 30, am facut niste eforturi sa ma plac, eu pe mine, si pentru ca, intre timp, am invatat ca oamenii sunt incredibil de diferiti, iar atractia e ghidata mai mult de viata noastra fantasmatica decat de nivelul de hidratare a pielii sau de marimea la blugi.

Relatiile semnificative pentru mine m-au schimbat si ma transforma zilnic.
 

Cum te raportezi din punct de vedere fizic la alte femei? Dar la cele mai tinere? Le invidiezi? Le admiri?

Cristina:  Le admir pe cele tinere, pe cele frumoase, dar nu le invidiez deloc! Sunt foarte relaxata pe tema asta. Ma lupt cu kilogramele, asta e singura mea preocupare legata de fizic, acum.

Corina: Respect cursul natural al vietii si nu ma impotrivesc. As pierde din start. Si atunci am optat sa ma bucur, in loc sa ma inversunez.

Le admir pe toate cele care arata bine, imi plac tinerele cu aerul lor inca adolescentin. Imi plac femeile mai in varsta, cele care isi poarta cu seninatate varsta a treia  si au ochii vii.

Imi plac femeile de varsta mea. Dupa cum gandesc, ce credeti: m-am „copt“ nitel la minte?

Alina: Admir prezente de toate varstele. Iau cate ceva de la orice persoana care ma atrage. Nu vreau sa par ipocrita, dar pentru mine varsta chiar nu inseamna mare lucru.

Un corp mai tanar nu e neaparat un corp mai atragator sau mai interesant. Admir frumusetea care transforma si care se transforma, frumusetea care nu cauta sa se impuna, ci care te aduce langa ea, pentru ca e provocare si inteligenta incorporata.
 

Ai fost vreodata complexata de ceva?

Cristina:  Deloc!

Corina: In perioada preadolescentei, cand m-am desirat brusc, precum Olive, personajul din Popey Marinarul. Dar mi-a trecut repejor, cand m-am prins ca am „ceva“ ce atrage. Nici in ziua de azi nu stiu ce este acel „ceva“.

Alina: Cum sa nu?! Nimic din ce se regaseste pe lista comuna a plangerilor nu mi-a scapat!
 

Care crezi ca e lucrul cel mai important pentru a pastra o buna imagine de sine (despre corp, fizic)?

Cristina:  Sa te imbraci conform siluetei si varstei, sa te aranjezi, machiezi, coafezi potrivit cu statutul, locul, anii, evenimentul, stilul etc. Daca vrei sa te prezinti a fi cine nu esti, esti prinsa imediat.

Corina: Sa nu vrei sa pari ceea ce nu esti.

Alina: Greu de spus, dar curajul cred ca ajuta in orice situatie!