Medicina estetica: Corpul si bisturiul

Daca iti operezi cearcanele, te simti, instantaneu, cu zece ani mai tanara? Daca slabesti chirurgical cu 15 kilograme, la fel? Despre imaginea pe care o avem despre corpul nostru, in cateva raspunsuri de la un medic estetician, dr. Radu Pitulea.

Psychologies: In ce fel poate corecta medicina estetica un defect fizic?

Radu Pitulea: Depinde de defect. Medicina estetica poate corecta mici inexactitati, cum ar fi cele de la nivelul pometilor, al buzelor, volumetria fetei, cicatrici postacneice, albirea sau diminuarea cearcanelor, depigmentarea excesului de melanina, prevenirea si disparitia ridurilor de expresie de pe fata, gat si decolteu, intinerirea mainilor, epilarea definitiva etc.

Intr-adevar, ea este limitata fata de chirurgia plastica, insa faptul ca poate aborda mult mai usor si din timp problemele de antiaging, fara sa fie nevoie de o interventie, care ar necesita o recuperare mai indelungata, fara micile riscuri intraoperatorii, cum ar fi, de exemplu, anesteziile, o face mai accesibila publicului larg datorita costurilor mult mai mici, timpului de recuperare care este foarte scurt: de la cateva ore la cateva zile.

Toti acesti factori au facut ca, in ultimii ani, sa se dezvolte aceasta noua ramura in medicina. Corectiile pot fi de multe ori majore, pana la 100%, pe o perioada definita insa, acestea trebuind sa se repete la un interval cuprins intre trei luni pana la doi ani, in functie de procedura.
 

Care este istoria medicinei estetice? Cand s-au facut primele interventii si cu ce succes?

R. P.: Incepand cu laptele si mierea folosite in Antichitate de catre egipteni, pana la primul SPA medical inaugurat in 1990 in Statele Unite ale Americii, dotat cu flash-urile aparatelor de laser sau IPL, oamenii de stiinta au cautat, constant, cele mai noi tehnologii si proceduri de infrumusetare, in incercarea vesnica de a gasi tineretea fara batranete.

Dezvoltarea high tech in tratamentele estetice a fost indusa de lupta cu timpul, sub toate aspectele, a costurilor si a riscurilor asociate cu chirurgia. Estetica este o ramura controversata a medicinei, ea nefiind recunoscuta in totalitate de catre cercurile academice medicale.

Desigur, in chirurgia plastica si reconstructiva si, in general, in chirurgie, partea estetica a jucat un rol important; bineinteles, putem mentiona rolul direct sau, mai degraba, indirect in contextul psihiatric/psihologic al pacientului.

Cu toate acestea, industria esteticii promite foarte mult si are o dezvoltare pe verticala in ultimii 25 de ani, facand accesibile tuturor procedurile estetice de toate felurile.
 

Care ii sunt limitele? Mai ales atunci cand vorbim de varsta.

R. P.: Sigur, preventia este sfanta, insa putem in­ter­veni la orice varsta si cu acelasi succes? Bi­ne­inteles ca nu! Intr-un fel raspunde la tratament copilul meu de 18 ani si in alt fel raspunde bu­nica lui.

Timpul de recuperare, elasticitatea pielii, metabolismul substantelor injectate sunt mult mai bune si mai bine primite la pacientii tineri, de 20, 30 sau 40 de ani, dar nu poti sa nu-i faci o bucurie unei doamne care implineste 50, 60, 70 de ani.
 

De ce vedem inca orori, chiar la Ho­lly­wood, cu femei varstnice care ara­ta ­ne­natural etc.?

R. P.: Pentru ca nu exista limita bunului simt, pentru ca ne caracterizeaza spiritul de turma. In momentul in care nu sunt respectate standardele esteticului facial, acea matematica a fetei, vorbim de monstruozitati, orori, care nu fac cinste, in primul rand, celui care le executa.

Pana la urma, medicul hotaraste ce o sa faca, indiferent de cine este pacientul, de banii care i se ofera sau pur si simplu de mila care il face sa cedeze la rugamintile clientilor.
 

Apeleaza la serviciile dvs. si femei care nu au nevoie de asa ceva (nas, sani etc.)? Care e psihologia lor?

R. P.: O, da! Am avut cazuri care solicitau tot felul de proceduri, doar pentru ca isi facuse o prietena sau au citit pe internet, sau in cine stie ce revista.

Personal, le-am facut consultatia obligatorie, in care am incercat sa le schimb parerea. Insa niciodata nu am cedat si nu am executat proceduri care, in timp, nu ar fi fost in favoarea pacientului. Puteau fi nemultumiti pe moment, dar aprecierea venea in timp.
 

Este o ramura a medicinei in crestere? Vin tot mai multi si mai multe la dvs.?

R. P.: Sigur ca da. Si ceea ce ma bucura foarte mult este faptul ca sotiile isi indeamna sotii sa apeleze la astfel de proceduri pentru imbunatatirea imaginii lor. Vor veni tot mai multi si mai multi daca faci treaba buna si corecta.

Intr-a­de­var, datorita dezvoltarii industriei de infrumusetare, costurile au scazut foarte mult, astfel incat tot mai multi oameni isi permit sa apeleze la tratamentele estetice.
 

Care este varsta minima?

R. P.: As considera varsta minima de 18-21 ani, in functie de procedura, cand deja cresterea si sistemul hormonal s-au stabilizat. Sigur, in cazuri extreme, in urma unor accidente, se mai poate interveni si la varste mai mici, dar foarte rar.

As pune problema altfel. Cazurile in care sunt persoane care asociaza aceste proceduri cu o anumita varsta „critica“, cum ar fi schimbarea decadei, de la 29 la 30, de la 39 la 40, dezvoltand astfel o psihoza.

Pentru evitarea acestor stari neplacute, personal, prezint aceasta tema prin prisma prevenirii aparitiei problemelor, de exemplu, in special a ridurilor.
 

Vedeti transformari miraculoase?

R. P.: Nu m-as exprima atat de extravagant. Transformarile sunt si imediate, dar si in timp, depinde si de cat este de stresat pacientul de problema respectiva, dar si de problema care trebuie tratata.

Nu suntem magicieni, dar suntem ajutati de tehnica avansata si daca avem un minim simt al esteticului, putem avea rezultate surprinzatoare. Ideea este ca uneori avem situatii extreme.
 

Dar transformari la nivel emotional (dintr-o data se simte… frumoasa)?

R. P.: Da, asta da. Increderea in sine este vadit im­bunatatita, la nivel maxim cateodata, as putea spune, chiar daca modificarea pe care si-o dorea pacienta era foarte mica.

Pacientii au impresia ca toata lumea se uita la „defectul“ lor, chiar daca acesta este minor si imperceptibil cateodata, pe principiul parului lui Samson.

Noi incercam sa refacem un echilibru fizic deoarece niciodata stanga nu este la fel cu dreapta, insa in special femeia este atenta la aceste detalii, care in timp devin o obsesie, deci o problema majora.

Si cum fiecare dintre noi are „bubele“ sale si ne stau pe creier de mult timp, de ce sa nu le eliminam, daca se poate, in cel mai simplu mod, care nu este nici foarte costisitor?! De aici si motivul pentru care aceasta specialitate se dezvolta tot mai mult pe zi ce trece.
 

Ce exagerari se cer? Am citit undeva ca a inceput sa se ceara corectia labei piciorului…

R. P.: Exagerarile sunt de toate felurile, pentru toate regiunile corpului si la orice varsta. Bineinteles, in astfel de cazuri ar trebui sa colaboram, in primul rand, cu colegii nostri psihologi, care sa refaca la nivel cortical imaginea corporala corecta si, in continuare, cu cei specializati in chirurgia plastica, pentru problemele care ne depasesc.

In cazul exemplului dat de dumneavoastra, o sa apelam la ortopezi – de exemplu, monturile, pana sa devina dureroase, sunt doar o problema de estetica. Dupa aceea, interventia este obligatorie.

Exagerari solicitate in medicina estetica pot fi: sprancenele prea arcuite, in stil Mefisto; buzele prea mari, in disproportie cu restul fetei; pometii prea accentuati, din partea unei paciente in varsta de 40-50 de ani, care sa revina la varsta de 18-20 de ani…

Intr-adevar, putem „sterge“ un maximum de cinci-zece ani de pe chipul cuiva, dar asta depinde si de genetica fiecaruia si de educatia nutritionala de pana atunci.