„Bărbaţii vin şi pleacă, dar nu se moare din dragoste. Ce ai în cap nu-ţi poate lua nimeni, iar prietenii sunt mai importanţi decât familiaˮ

Uneori îmi place să mă uit în urmă şi să fac un bilanţ. Unde m-a adus viaţa, relaţiile mele de dragoste? Cum stau cu relaţiile sociale, prietenii? Ce aş fi vrut să ştiu pe când eram adolescentă? Am decis să îmi scriu mie însămi, cea din tinereţe, o scrisoare.

Scrisoare către mine însămi, cea de acum 20 de ani

Sunt o femeie în plină maturitate, am 37 de ani şi 8 luni. Sunt destul de mulţumită de mine însămi. Dar nu am fost mereu astfel.

Nu am copii şi nici nu cred că voi avea în viitorul apropiat, pentru că tocmai am ieşit dintr-o relaţie (a… zecea din toată viaţa mea, a doua de anul acesta, semn că se precipită lucrurile în ultima vreme şi nu prea mai am răbdare).

Oamenii visează să aibă copii cărora să le spună ce anume să facă, ce să evite, cum să ajungă mai departe decât ei, părinţii lor. Cum să ajungă mai bine, mai fericiţi.

Oamenii vor copii care să nu facă greşelile pe care le-au făcut ei, părinţii. Oamenii vor copii care să fie mai bine educaţi decât sunt ei, să ajungă să facă mai mulţi bani, să fie mai fericiţi.

Adică vor să ştie copiii lor ce i-a învăţat pe ei viaţa. Şi copiii, evident, vor refuza să asculte, că doar de aia sunt copii.

Eu aş vrea să îi spun fetei de 17 ani care eram eu ce poate să o înveţe viaţa. Fata aceea îmi place să cred că m-ar asculta. Iată ce i-aş spune eu ei, indiferent dacă îi place ce aude sau nu.

La fel, cred că toţi adolescenţii ar putea să ia aminte la ce le spun. Deşi nu vreau să dau lecţii nimănui. Cine are urechi de auzit…

Fată dragă, ţine-te de carte. Ştiu că oricum ţi-a plăcut cartea, dar variază ceea ce citeşti. Nu citi numai literatură. Citeşte biologie, chimie, ştiinţă.

Băieţii şi bărbaţii vin şi pleacă, vei suferi, fără îndoială, dar te vei vindeca de inima frântă. Vei avea relaţii care te vor sfâşia, vei crede că e sfârşitul lumii că s-a terminat o poveste de amor, dar crede-mă, nu se moare din asta. Am aflat că nu se moare din asta pe la 30 de ani. După ce am făcut o depresie din amor rănit.

Nu sta locului. Încearcă să faci multe, să vezi multe. Călătoreşte. E cel mai important lucru, pe lângă familie şi educaţie.

Fă bani. Nu asculta de cine îţi spune că nu sunt importanţi. Banii merită tot respectul. Ai bani, ai respect. Nu căuta cu tot dinadinsul statului social, dar fă-ţi banii tăi, fie că îi faci din economii şi apoi îi investeşti, fie că munceşti la 2 joburi, cum ţi-o fi şi ţie viaţa, fată dragă. Banii îţi dau demnitate. Respectă-i şi, mai ales, fă-i să fie ai tăi, fără a-ţi vinde libertatea.

Familia este importantă, da. Dar prietenii sunt cei care te vor salva. Alege-ţi prietenii cu înţelepciune. Să fie oameni mai buni decât tine, mai deştepţi, oameni pe care îi admiri şi îi respecţi. Prietenii te vor ajuta mai mult decât o face familia.

Că vorbim de familie: respectă-i pentru ce ţi-au dat, nu cere ce nu au putut să ofere. Fă tu mai mult. Iartă-i pentru ce nu au putut să fie, să îţi dea. Sunt oameni simpli, cu greşeli şi slăbiciuni, dar te-au iubit.

Dacă nu ai bani de călătorii, călătoreşte cu mintea. Citeşte tot ce găseşti. Cărţile sunt experienţă umană decantată, esenţializată. Cine citeşte învaţă din experienţa altora.

Învaţă să vezi clar când cineva îţi pierde timpul. Te face să te simţi mai bine decât atunci când eşti singură? Atunci merită menţinut ca prieten, prietenă sau iubit. Te face să te plictiseşti sau să suferi? Adio în următoarele 5 minute.

Munca e pe primul loc, apoi vine familia. Dacă nu ai un loc de muncă unde să te bucuri, să câştigi şi să fii fericită, nu vei avea cu ce să îi bucuri pe cei dragi. Nu vei avea resurse. Vei fi frustrată şi nervoasă de stres. În viaţă e ca în avion: ca să pui masca de oxigen celui de alături, trebuie să o pui prima dată pe a ta, să te salvezi tu primul. Asta e o lecţie importantă, fată dragă, pentru că de multe ori te-am văzut sacrificându-te pentru cineva din familie, dar eraţi cât pe ce să vă înecaţi amândoi.

Femeile vor fi cei mai buni prieteni, deşi, ocazional, vei avea amici bărbaţi ca nişte fraţi. Solidaritatea feminină e ceva minunat şi care dă sănătate. Apără şi promovează femeile. Feminismul e legitim şi necesar. Nu înseamnă să urăşti bărbaţii, ci să aperi femeile de abuzurile unora din ei.

Citește și:

Umorul te ajută să ai o sănătate de fier!

Vacanța – un mijloc de dezvoltare personală

Ceea ce îţi doreşti la 17 ani va fi irelevant la 30. Viaţa schimbă radical perspectiva. Îţi doreşti să studiezi în America? Da, minunat, dar nu se poate. Vei fi fericită şi aici cu ce ai învăţat. Ba chiar îţi vei da seama că ambiţia nu e totul. Mediul, prietenii, compensează multe frustrări. Ţi-l doreşti pe Sorin ca iubit? Peste 3 ani îl vei fi uitat deja, chiar dacă eşti în limbă după el.

Viaţa personală de femeie matură poate însemna şi cele două pisici (când nu apare Făt Frumos, motanul e atât de tandru că nu îi duci lipsa). A fi singură nu e un stigmat, nu e în niciun caz o catastrofă, orice ar zice mama sau mătuşa din Arad. Şi e foarte distractiv să ai pisici!

Nu fi arogantă şi nu admite să fie alţii cu tine. Modestia e bună şi te face plăcută. Nicio persoană arogantă nu e iubită, de fapt.

Interesează-te de politică. Dacă nu o faci, o fac alţii şi ei îţi vor determina ţie viaţa. Luptă pentru o cauză.

Fă mult voluntariat şi lucruri gratuite. Dar cere şi bani pe ceea ce crezi că merită. Sacrificiul nu aduce nimănui niciun beneficiu. Ai înţelepciunea să vezi care din cauze merită compasiunea, şi care merită eliberată o factură.

E valabil şi în relaţiile interumane. Unii vor avea probleme reale şi vor avea nevoie de ajutor, alţii se vor plânge la nesfârşit pe umărul şi timpul tău. Nu eşti psihologul nimănui, pentru că tu ai studiat Finanţe (în plus, psihologii cer bani pe consultaţie).

Copiii sunt importanţi, maternitatea e importantă, dar e şi o responsabilitate enormă. Nu trebuie să ţi-o asumi dacă nu simţi că e pentru tine şi pentru bărbatul cu care eşti. Aici e important: pentru un copil trebuie să fiţi doi părinţi doritori (pentru următorii… 20 de ani).

Eleganţa vestimentară e cartea ta de vizită. Nu crede pe cine spune că nu haina îl face pe om. Îl face, da. Adică lumea judecă după aparenţe, chiar dacă sunt ipocriţi şi spun că e imoral. În plus, o rochie de foarte bună calitate, comodă şi elegantă, te va ajuta să gândeşti mai limpede. Ce să mai zic de pantofi!

Caută umorul, pe cel blând şi bun. Fugi de oamenii acri. Dar şi de cei care râd de orice. Sunt lucruri de care nu se râde. De pildă, de suferinţa unui câine.