Ce înseamnă să ai tulburare obsesiv – compulsivă: „Simt nevoia să îmi organizez viaţa conform unor liste“

Pentru unii, viața ordonată e dătătoare de confort. Pentru alții, este o obsesie. Iată confesiunea unui bărbat de 30 de ani, cu inteligență peste medie, și care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă.

 

„Viața mea este dominată de nevoia de clasificare. Privind retrospectiv, am avut semne ale acestei obsesii pentru clasificare din copilărie. Un exemplu ar fi faptul că o rugam în permanenţă pe mama mea, profesoară de arte, să deseneze baloane de diverse forme.

Atenţie, nu o rugam să îmi deseneze obiectele respective (o maşină, un elefant, o stea etc.), ci baloane în forma acelor obiecte (un balon în formă de maşină, un balon în formă de elefant, un balon în formă de stea, etc.).

Citește și:

Nu aș putea fi vreodată o femeie întreținută… dar am anumite așteptări de la un partener

Suntem căsătoriți de 15 ani și nu mai avem o viață sexuală satisfăcătoare

Interpretarea mea actuală, cu mintea unui om de 30 de ani care, totuşi, nu a studiat psihologia, este că încercam în momentele respective să găsesc un criteriu unificator pentru entităţile desenate de mama mea, funcţionalitatea, de exemplu. Mai exact, funcţia de… balon.

Pe mine nu mă interesa să văd desenată o maşină, ci o formă a maşinii care îndeplinea funcţia de «balon», eliminând toate maşinile care aveau trăsătura «balon». În copilărie, aveam o obsesie pentru nasturi.

Puteam fi lăsat liniştit acasă câteva ore dacă mi se dădeau o cutie cu nasturi şi o sfoară. Înşiram nasturii frumos pe sfoară, apoi îi scoteam şi îi înşiram din nou, repetând ciclul ore întregi.

Din nou, interpretarea mea actuală pentru acel comportament din copilărie este că, în primul rând, apreciam varietatea obiectelor, câtă vreme ele îndeplineau criteriul unificator al funcţionalităţii «nasture» şi, în al doilea rând, înşirarea lor pe sfoară mă ajuta să concep mai uşor spaţialitatea nasturilor respectivi, întrucât, înşirându-i, îi aduceam dintr-un spaţiu 3D, într-unul mai uşor de organizat, 2D.

Asemenea comportamente, ca cel referitor la desenarea baloanelor, am şi în prezent. Un exemplu evident ar fi colecţionarea de brelocuri. Probabil mă simt atras de obiectele respective, foarte diverse ca formă şi ca scopuri secundare (brelocuri-pix, brelocuri-lanternă etc.) pentru că toate îndeplinesc funcţia de breloc.

În momentul de faţă, strângându-le din copilărie, am peste 200 de brelocuri, pe care le ţin, în mod normal, înşirate în 11 rânduri (în stare de debandadă, întrucât câteva mi s-au stricat şi lucrez la o reorganizare a lor).

O persoană care ar intra în camera mea, văzând aparenta dezordine, ar putea să creadă că eu nu am fost sincer  când am vorbit de tulburarea mea.

Dar, dacă ar analiza mai în detaliu comportamentul meu zilnic, ar observa că aparenta dezordine este, de fapt, un ciclu nesfârşit şi parţial ratat de organizări şi reorganizări, pe măsură ce găsesc criterii mai bune de organizare sau alte criterii precedente ajung să mi se pară nemulţumitoare.

Un alt motiv al potenţialei dezordini este faptul că uneori mă simt copleşit de numărul entităţilor care trebuie organizate sau reorganizate. Și intru în depresie, lăsând baltă, pentru o vreme (cât ţine depresia), orice tentativă de organizare a lucrurilor… Simţul analitic şi obsesia pentru organizare m-au făcut să excelez în anumite domenii.

La gramatică și la compunerea de poezii. În ce priveşte studiul limbilor, eu nu am un talent lingvistic deosebit, însă am unul gramatical (cele două nu trebuie confundate), înţelegând şi organizând uşor structuri gramaticale complexe, având însă probleme în a vorbi efectiv limba străină.

Modul meu de învăţare este unul excesiv de analitic, fiind obişnuit să despic firul în patru şi, cum am zis şi mai sus, căutând în permanenţă criterii de organizare.

Ador să fac scheme şi tabele şi de multe ori folosesc coduri de culori, fiecare culoare având o funcţie proprie în învăţarea materialului respectiv.

Cât despre poezii, se vede din nou gândirea analitică şi obsesia pentru detaliu în faptul că resping versul alb şi scrierea de tip modern, abordând, totuşi, teme moderne, dar într-o manieră profund clasică, fiecare silabă din fiecare poezie fiind atent calculată.

Ca să trec şi la partea cea mai complicată a traiului meu cu această tulburare, o să menţionez luarea deciziilor. Trebuie să clarific că orice acţiune, cât de mică, ce are loc în viaţa noastră, este luată în urma unei decizii.

Faptul că scriu acuma despre viaţa cu OCD este o decizie. Însuşi faptul că am dedicat acest paragraf luării de decizii, este tot o decizie şi aşa mai departe. Orice decizie este luată pe baza unor criterii, ideal, fiind vorba de un singur criteriu.

Problema pentru un om ca mine este că nu întotdeauna are acces la cele mai bune criterii sau chiar la orice criteriu. De aceea mă trezesc de sute (sau cel puţin zeci) de ori zilnic pus într-o situaţie ca măgarul lui Buridan.

Dar, spre deosebire de sus-numitul măgăruş, am reuşit să găsesc o soluţie imperfectă, dar funcţională, ca să nu mor de foame: numerele aleatorii. Ideal ar fi să fiu în prezenţa unui punct de internet, ca să accesez site-ul random.org, care generează numere aleatorii, cu ajutorul cărora iau decizii.

În absenţa accesului la internet, am un sistem propriu de generare a numerelor aleatorii în minte, care, însă, funcţionează doar pentru numere foarte mici, sistem la care apelez de ani pentru a lua decizii şi care era singurul meu sistem înainte să descopăr site-ul random.org, care a fost o revelaţie pentru mine.

Aş putea să dau zeci de exemple de lucruri pe care le decid în viaţa de zi cu zi folosindu-mă de numere aleatorii :

  1. Ce mănânc la restaurantul meu chinezesc preferat. Felul unu (când îl iau) e întotdeauna acelaşi, supă de ciuperci negre, însă alegerea felului doi presupune protocolul de număr aleatoriu, fiind vorba de o alegere între 23 feluri (24 primăvara, când e disponibilă şi leurda).
  2. Pe ce umăr port geanta. Aici, evident, e vorba doar de două numere.
  3. Ce tricou port (ciclu de patru zile, cu un tricou principal şi unul de rezervă). Ce haină cu mâneci lungi port (tot ciclu de patru zile). Ce pantofi port în ziua respectivă (tot patru zile). După cum observaţi, multe dintre protocoalele mele se desfăşoară ciclic, o dată la patru zile. Ce port pe cap (tot patru zile); aici am șase categorii (șapte iarna): capul gol, baticuri, băşti, şepci, pălării, casca de bicicletă, căciuli; odată aleasă aleatoriu categoria, trebuie să aleg – tot aleatoriu – şi reprezentanta actuală (de exemplu, odată ce am hotărât că port o bască, trebuie să aleg şi dintre cele trei băşti pe care le am şi chiar cu ce parte o port în faţă).
  4. Cu ce set de beţe de jonglat exersez zilninc (cicluri de patru zile).
  5. În 2008, chiar am ales cu număr aleatoriu pe care dintre două fete să o iau drept prietenă (ştiu că sună groaznic, dar amândouă păreau nişte persoane extraordinare şi nu puteam alege altfel). În mod interesant, am ajuns de fapt, în urma unor evenimente imprevizibile, cu cea care nu a ieşit conform tragerii la sorţi, Mădălina, care a ajuns să fie şi iubirea vieţii mele.
  6. Ce colier port la gât şi ce brăţări pe mâini (cicluri de șapte zile), dar asta numai când intru în protocolul de vară.
  7. Dacă acasă ascult muzică de pe telefon sau de pe laptop (aici având, mai departe, de ales între fişiere de pe calculator sau Youtube). Apoi, trebuie să stabilesc cu ce player ascult muzică, odată ce am decis că ascult muzică din fişiere.
  8. Ce activitate gospodărească sau academică fac în timpul zilei (aici am o listă care în momentul de faţă cuprinde
    29 de puncte, dar care variază de-a lungul vremii).
  9. Ce traseu urmez la destinaţia mea, atunci când, cu o marjă de 30 de metri, două trasee sunt aproximativ egale. Lungimea o stabilesc în prealabil folosindu-mă de alt site, care a fost o revelaţie pentru mine, cluj-city.map2web. eu.
    Pentru distanţe mai scurte, am apelat în trecut şi la numărarea paşilor.
  10. Ce breloc port la chei într-o săptămână.
  11. Ce articole cumpăr. De exemplu, dacă nu am vreo preferinţă clară pentru un tip de brânză topită, simt nevoia să aleg la întâmplare alegerea unui tip anume ş.a.m.d.
  12. Ce condimente de pe lista mea de condimente folosesc atunci când reţeta nu presupune, în prealabil, anumite condimente.
  13. La ce semafor mă uit când sunt mai multe de un semafor pentru aceeaşi intersecţie.
  14. În ce poziţie las capacul şi colacul toaletei după ce o folosesc, din cele trei combinaţii posibile.
  15. Orice alte decizii mici pe care trebuie să le iau pe parcursul unei zile şi pentru care nu am chef să îmi bat capul să găsesc criterii, le rezolv tot cu random.org.

Practic, majoritatea chestiilor ce ţin de alegerea ţinutei sunt aleatorii la mine, pentru că nu găsesc un criteriu mai bun (nu există criteriul «gustului» la mine, care ar fi un criteriu foarte prost, deoarece este foarte subiectiv).

Asta nu înseamnă că sunt neîngrijit (am grijă să-mi fie curate şi aranjate hainele şi mă pieptăn zilnic), dar atrage comentarii din partea celorlalţi, cel mai dur critic fiind, de exemplu, fratele meu, conform căruia mă îmbrac «ca un papagal».

Pe lângă faptul că simt nevoia să îmi organizez viaţa conform unor liste, am şi tendinţa de a memora liste. Până în prezent, pot să spun pe de rost catalogul nu doar din liceu, ci şi din gimnaziu.

Pot spune, de fiecare dată în aceeaşi ordine, lista sutelor de oraşe din România şi alte liste geografice (ţări, state etc.). Pe parcursul anilor, am ajuns să fiu din ce în ce mai captiv în aceste protocoale şi rutine, dar nu simt nevoia să scap complet de ele, ci doar să le aduc la un nivel în care eu să controlez tulburarea, nu ea pe mine.

Sunt conştient că, datorită ei, am ajuns departe în unele domenii (a se vedea mai sus gramatica sau poezia), însă de ce vreau într-adevăr să scap sunt depresiile aferente, care fac diferenţa între un Victor funcţional şi unul nefuncţional…

Foto: Shutterstock

 

Comentează și tu
Recomandări
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei

Fiica adoptivă a mătușii mele este dependentă de jocuri de noroc și droguri. Atunci când nu sterge mesele noaptea prin baruri, fură bani și se ocupă cu diverse înșelătorii. Pe mine mă amenință cu moartea pentru că îi țin mama în viață.

Citeste
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting

Știam că nu îmi este bine lângă el pentru că nu mă simțeam în siguranță. Totodată însă, începusem să mă îndoiesc de mine, iar asta mă îngheța. Eram într-o relație în care trăiam un gaslighting cumplit din partea lui. Mă făcea să mă îndoiesc de ce spun, fac și gândesc eu.

Citeste
Vârsta nu are importanță
Vârsta nu are importanță

Credeam că este doar o încurajare, dar vârsta nu are importanță când vine vorba despre lucrurile pe care ți le dorești să le faci.

Citeste
Ce înseamnă să ai tulburare obsesiv – compulsivă: „Simt nevoia să îmi organizez viaţa conform unor liste“
Ce înseamnă să ai tulburare obsesiv – compulsivă: „Simt nevoia să îmi organizez viaţa conform unor liste“

Pentru unii, viața ordonată e dătătoare de confort. Pentru alții, este o obsesie. Iată confesiunea unui bărbat de 30 de ani, cu inteligență peste medie, și care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă.

Citeste
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel

Am văzut prin filme astfel de scenarii și chiar țin minte ce înverșunată eram când venea vorba despre infidelitate. Nici prin cap nu mi-a trecut că mi s-ar putea întâmpla mie, dar iată, viața bate filmul. Am aflat că iubitul meu are o altă relație în paralel.

Citeste
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu

Uneori ajungi să te împrietenești prea bine cu singurătatea. Nu spun că ar fi neapărat un lucru bun, dar pentru unii dintre noi, este ceea ce am ales. Poate e egoism, dar este ceea ce vreau eu pentru mine.

Citeste