Cea mai mare dezamăgire amoroasă nu a fost infidelitatea
Credeam că infidelitatea este cel mai rău lucru… nu este. Poate de aceea, sunt și cupluri care trec peste un astfel de episod. Eu am trăit o altfel de dezamăgire amoroasă.
Citește și:
Am aflat că soțul meu are o aventură, iar eu încă nu am o reacție
Chiar nu îmi pasă ce părere are despre mine un tip care s-a purtat urât
Eram cu Vlad de doi ani și jumătate. Eram tare îndrăgostită de el și îmi plăcea să găsesc momente pe care să le petrecem împreună, să ne bucurăm unul de celălalt, să ne descoperim, să ne împărtășim visuri și dorințe. Mă gândeam că voi da tot ce am mai bun în această relație.
Vlad era mai tăcut, mai retras, mai stânjenit de felul lui… iar eu speram să pot înțelege reținerile și barierele lui. Nu am renunțat și nu m-am distanțat de el. Am rămas aproape, așa cum fusesem mereu.
Este adevărat, speram să vină momentul în care îl simt mai deschis, mai receptiv, mai dornic în aceste interacțiuni. Nu existau alte semnale de alarmă.
Vlad nu m-a înșelat. Din păcate, nici nu m-a iubit. Pentru el, eram o relație comodă.
Am un job destul de solicitant, dar cu remunerație pe măsură. Îmi iubesc meseria și, chiar dacă deseori rămân peste program sau lucrez în deadline și stres, mă bucur că profesional am ajuns unde îmi doream. Și, cum spuneam, există și satisfacții.
Am o casă frumoasă și îmi permit vacanțele pe care mi le doresc. Iar după doi ani și jumătate, am descoperit că omul de lângă mine mă tolerează și m-a „ales” pentru „pachetul” pe care îl ofer.
Întâmplător… am găsit o discuție pe net între el și cel mai bun prieten al lui. Spionajul nu este punctul meu forte, dar o dată în viață, m-a scos dintr-o ecuație toxică.
Vlad era reținut și închis pentru că, pentru a cita ceea ce-i relata prietenului, „iubirea este supraestimată, e important să îți faci un rost în viață, să găsești o partidă care îți oferă chestii concrete, palpabile, materiale” – cum găsise el.
Totodată, am descoperit cât de greu tolera nevoile mele emoționale. Că dacă nu aș fi încercat atât de mult să „mă apropii” de el și mă mulțumeam cu sexul pe care mi-l oferă necondiționat… eram perfectă.
A durut. M-a marcat și poate o parte din mine va rămâne mereu fragilizată de acest partener pe care l-am avut. Dar l-am dat afară din casa pentru care muncisem eu, fără regrete, remușcări și îndoieli. Uneori, anumite semnale de alarmă, chiar și subtile, pot fi extrem de grave…
Foto: shutterstock.com
