Cea mai mare problemă a mea este că mă îndrăgostesc prea ușor
Mi-am analizat toate fostele relații, iar concluzia mea este că greșelile cele mai mari le fac eu. În primul rând, mă îndrăgostesc prea ușor. Mare greșeală!
Citește și:
Nu am răbdare cu partenerii pe care îi consider nepotriviți
Nici măcar nu îmi dau seama dacă regretă că mi-a fost infidel
Dacă îmi place, îmi place și gata!
Atunci când auzi pe cineva spunând că se îndrăgostește prea ușor, ai impresia că vorbești cu o persoană ușuratică? Greșești și etichetezi repede și prost.
Am 36 de ani și 4 relații la activ. Cea mai scurtă a durat un an și jumătate. Cam atunci am aflat că el mai avea o iubită în paralel.
Cea mai lungă cinci ani. A fost limita lui de fidelitate, iar după cinci ani a clacat și a comis-o. Celelalte două, parcă s-au vorbit între ele și au durat câte 2 ani și 3 luni. Ambele au eșuat pentru că iubeam persoane total nepotrivite mie.
Dar toate patru au în comun același lucru. La scurt timp după ce mi-am cunoscut partenerii, m-am îndrăgostit de ei. Și nu am mai văzut nimic altceva în jur. Mai rău, nici pe ei nu i-am mai văzut prea bine.
Pentru că nu eram atentă. Eram copleșită de sentimentele mele și nevoia de a le împlini. Cum? Firește, prin apropiere de obiectul dorinței. Cum era să iasă ceva bun din asta…?
Nu mi-au plăcut niciodată jocurile. Nici nu mă pricep la ele! Dar le consider, oricum, o pierdere de timp și energie. Nu îmi fac nicio plăcere și asta este evident.
Mă uit la prietenele mele cum știu să se facă vânate, dorite, așteptate, curtate, etc. Este o artă, sincer. Evident, eu nu am deprins-o.
Sunt atrăgătoare, întorc priviri pe stradă, sunt curată. Nu trec neobservată. Iar atunci când radarul meu (defect, se pare) reperează un exemplar interesant și interesat, lucrurile devin simple pentru mine.
Îi permit să se apropie și mă apropii și eu. Sunt acolo, deschisă și disponibilă. (desigur, se dovedește a fi o mare prostie).
Nu îmi va fi niciodată naturală joaca de-a „hai să-ți arăt cum ți-a pus Dumnezeu mâna în cap că m-ai cunoscut”. Deși piața asta cere.
Schimbări mai puțin vesele
Mi-am dorit să pot schimba acest lucru, având în vedere patru relații toate încheiate. Este evident că ceva nu merge. Nu merge forma mea de atașament gen timbru de plic.
Nu, nu sunt o plantă agățătoare, dar aparent accesibilitatea, armonia și disponibilitatea nu sunt hot. Mai ales în vremuri în care, dacă vrem să ne relaxăm, mai jucăm un joc online. Cu atâtea jocuri în jur nu e de mirare că asta se dorește. Iar eu, una, jur că nu îmi ies.
Dacă m-aș purta așa nu aș fi eu însămi. Așadar, ce am de făcut? Să sper că astrele îmi vor surâde și îl scot în calea mea fix pe ăla cu zodie compatibilă și disponibilitate emoțională sau să renunț și să încep să caut pe net pisici?
Momentan, schimbarea mai puțin veselă este că am decis să fiu singură. Sunt fără o relație de doi ani de zile și nu e tocmai rău.
Nu vreau asta definitiv, dar cred că m-am mai echilibrat cu mine însămi. Măcar să îmi dau seama unde greșesc. Acum, cu ajutorul terapeutei mele, sper să aflu concret și de ce o fac. Apoi, vin sigur cu un nou plan de atac…
NOTA REDACȚIEI: Publicăm aceste confesiuni de la cititorii noștri sub protecția anonimatului, schimbând numele și deseori și inițialele numelor. Invităm la un limbaj civilizat în comentarii, și la lipsa etichetelor și a judecăților morale. Vrem să evidențiem că experiențele umane sunt complexe și că nu există alb și negru, că deseori situația duce la o un comportament sau altul. Le mulțumim celor care au acceptat să povestească.
Foto: shutterstock.com
